Fiecare generație de părinți a avut de înfruntat dificultăți dintre cele mai diverse: mortalitate infantilă crescută, atacuri ale cuceritorilor, molime, sărăcie, războaie, foamete, lipsa educației etc. În trecut, multe dintre dificultățile de creștere a copiilor păreau să țină mai degrabă de factori externi familiei, cea mai mare provocare fiind supraviețuirea copilului până la vârsta adultă.
Viaţa nu este benchetuială, aşa cum cred unii care ajung la nuntă şi apoi cad din cer pe pământ. Nunta este o mare întinsă care nu ştii ce-ţi scoate în cale. Te căsătoreşti cu persoana ce-ai ales-o cu frică şi cutremur, cu multă luare-aminte şi după un an, doi ani, cinci ani îţi dai seama că şi-a bătut joc de tine.
Înainte-vreme, cele mai neliniștitoare probleme ale adolescenților (cel puțin din perspectiva părinților) erau consumul de alcool, droguri și altele asemenea… Acum, primul loc pe această listă l-a luat smartphone-ul – foarte bine fixat în mâinile lor lacome.
Odată cu libertatea pe care sunt datori părinții să o acorde copiilor și pe care au obligația să o încurajeze, trebuie menționată și autoritatea părinților, dacă vreți să o numim astfel. Copilul, care vine pe lume neputincios, așteaptă totul de la părinții lui, are foarte multă nevoie de autoritatea părinților.
– Dacă până la căsătorie soţul se poartă deosebit, sau prefăcut, apoi este plin de mândrie că te-a cucerit şi se poartă urât, ciudat, cu apucături, că trebuie să-i rabzi, ce faci? Rabzi până la sfârşitul vieţii sau e îngăduită despărţirea? E îngăduită despărţirea în cazuri din acestea?
Nu cred că există o definiţie unică a fericirii sau un singur criteriu de determinare a fericirii, căci sufletul omenesc e complicat şi variabil de la individ la individ. Aşa cum spunea filosoful Petre Andrei, “ceea ce provoacă fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici măcar un motiv de mulţumire trecătoare, ceea ce descreţeşte o frunte şi înveseleşte un chip, poate produce altcuiva durere, căci un soare ce răsare într-o parte, apune în partea cealaltă“.
Copiii mici este mai bine să nu fie aduşi la întreaga slujbă, pentru că nu pot rezista două ore concentraţi. Cel mai bine este să-i aducem în timpul împărtăşirii, pentru ca şederea în biserică să fie pentru ei una luminoasă şi dorită, iar nu chinuitoare, căci ei nu înţeleg ce trebuie să facă acolo.
În realitate, despotismul părinţilor îi arunca pe adolescenţi în greşeli mai mari. Adolescenţii ai căror părinţi nu le-au permis să se implice în procesul luării deciziilor au mai multe şanse să se îndrepte către un grup de copii de aceeaşi vârstă şi astfel să ia hotărâri nepotrivite.
Precum aerul este absolut trebuincios pentru existenţa vieţii omeneşti aici pe pământ, tot aşa şi rugăciunea, unită cu privegherea sau meditarea la dumnezeieştile învăţături, este absolut necesară pentru susţinerea vieţii duhovniceşti, prin care sufletul viază, creşte, se înalţă şi se aşază sus pe muntele sfinţeniei şi al virtuţilor creştineşti.
Baiatul meu de doi ani o tot loveşte pe surioara lui nou-născută, mă anunţă o mamă cu trei copii. Ce pot să fac să îl opresc? Nu-mi vine să cred cât e de răutăcios. Mă scoate din minţi când îl văd lovind bebeluşul.”
De multe ori, destule perechi de soţi îmi destăinuiesc neliniştea lor cu privire la naşterea de prunci şi îmi cer părerea. Unele perechi se gândesc să facă doi-trei copii, iar altele doresc să dobândească mai mulţi. Însă ceea ce îi va ajuta cel mai mult este să lase lui Dumnezeu acest subiect al naşterii de prunci. Să-şi încredinţeze viaţa lor Proniei dumnezeieşti şi să nu-şi facă programele lor.
Printre lecturile biblice ce sunt inserate în rânduiala slujbei Tainei Cununiei, se rostește și Apostolul luat din Epistola către Efeseni capitolul 5, versetele de la 20 la 33, a Sfântului Apostol Pavel.
Tu, bărbatul, îl auzi pe Pavel, care o povăţuieşte pe femeie să ţi se supună ţie, şi-l lauzi şi-l admiri. Auzi însă ce spune mai jos: Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine S-a dat pentru ea (Efeseni 5, 25). Ai văzut mai înainte un model de supunere? Vezi acum şi modelul de iubire.
Iubirea cea adevărată şi neschimbătoare, care ne este poruncită de Dumnezeu, poate să fie pusă în lucrare şi să aducă roade. Toate cele din jurul nostru sunt curgătoare, nestatornice şi se mişcă continuu.
Oamenilor de azi, care educă un singur copil, le vine greu şi numai să-şi închipuie sentimentele omului care provine dintr-o familie mare. Acum tot mai mulţi tineri se plâng de singurătate, într-o familie cu mulţi copii, ai cărei membri sunt obişnuiţi să se sprijine unul pe altul, un astfel de lucru este de regulă imposibil. Copiii se simt acolo la un adăpost emoţional sigur, venindu-le mai uşor să găsească mângâiere şi ajutor în familie, nu în afară.
Infidelitatea conjugală are două cauze. Prima este slăbiciunea voinţei unuia dintre soţi, incapacitatea de a rezista tentaţiilor, lipsa de rezistenţă în faţa păcatului. A doua este şi cea mai importantă: situaţia familială proastă, lipsa păcii şi înţelegerii dintre soţi. Uneori, adulterului îi premerg amândoi factorii simultan, uneori doar unul dintre ei.