Care să fie totuşi cauza situaţiei atât de deplorabile a instituţiei căsniciei în ţara noastră, unde tradiţiile familiale erau cândva foarte solide? Cum am ajuns la starea aceasta?
„Ce-i cu atâtea biserici? Ce-i cu atâția credincioși? Ce-i cu atâția fundamamentaliști? Ce-i cu atâția ortodocși? Ce-i cu atâtea troițe? Stați că încă nu s-a dat decretul să vă stricați troițele de prin intersecție, o să vină și asta într-o zi!
Poate că întrebarea din titlu este greșită, însă ea atrage curiozitatea, deoarece majoritatea dintre noi ne îndreptățim în convingerea noastră greșită că Dumnezeu este Cel Care nu mai face minuni.
Precum v-am iubit Eu pe voi, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul” (Ioan 13, 34-35) Unii vor spune că este o glumă, dar eu vă spun că este cel mai greu dintre toate! Deci, nu metanii, nu post, nu mânacare fără ulei, nu pâine şi apă, nu pesmeţi.. DRAGOSTEA şi RESPECTUL, izbăvirea de ură şi de duşmanie, de răutate, de invidie, de ambiţie, de înşelătorie.. Astea sunt! Nu ştie unul cum să-i facă rău celuilalt.. „de ce […]
Duminica a 3-a după Paști (a Mironosițelor) Marcu 15, 43-47; 16, 1-8 În vremea aceea a venit Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, și, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că Iisus a murit așa curând și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult.
Trăim în veacul cel de pe urmă şi vrăjmaşul mântuirii se sileşte mai tare cu meşteşugul lui, văzând că se apropie sfârşitul. Sunt zilele smintelilor şi este mare secetă de cuvântul lui Dumnezeu, lipseşte povaţa cea sănătoasă pentru mântuire. Astăzi, mulţi dintre cei credincioşi ajung la deznădăjduire din cauza lipsei de povăţuitor, căci „a lipsit cel cuvios”, cum zice Psalmistul.
În depășirea suferințelor există un sens adânc, fiindcă omul, depășindu-le, se călește și se desăvârșește. O astfel de suferință poate fi și dragostea neîmpărtășită – însă este important cum anume o depășim.
Decât să ajungem la lucruri care nu-I plac lui Dumnezeu, mai bine ne căsătorim de tineri. Ştim că se face facultatea greu, foarte greu, căsătorit fiind, dar decât să punem o temelie proastă, mai bine ne căsătorim din timp.
Se vorbeşte uneori despre familie ca fiind o „mică biserică” la început şi apoi, mai către bătrâneţe, ca o „mică mănăstire”.
Cei care fac facultate, ajung să ia post fie în mănăstire, fie în lume; şi dacă acel post îl fac să fie spre slava lui Dumnezeu, le este de folos. Dacă cineva are luminăţie, această persoană învaţă carte chiar dacă nu crede în Dumnezeu, şi ajung unii chiar conducători mari; nu pentru că vor ei sa ajungă mari, ci pentru că Duhul Sfânt le dă luminarea. Iar Duhul Sfânt lucrează prin oameni; dacă ei fac activitatea lor spre slava lui […]
Ce trebuie să facă o mamă însărcinată, dacă soţul o sileşte la avort? Dar dacă este greu bolnavă şi are mulţi copii?
După invadarea turcilor în Cipru și după silniciile ce le-a suferit țara, Biserica cipriotă a îngăduit avorturile în aceste cazuri. A întrebat cineva pe Stareț dacă fapta aceasta a fost corectă sau nu. Și acela a răspuns:
Care sunt oare calităţile unui păstor rodnic în rândul adolescenţilor? Nu cumva înzestrarea intelectuală (ceva, desigur, necesar)? „Este nevoie de oameni care şi-au găsit identitatea proprie şi sunt gata să se dăruiască pe sine celorlalţi.
Luand in considerare situatia contemporana, se recomanda sa fim prudenti in pretentiile pe care le avem fata de copii, pretentii care intr-o serie de cazuri pot sa dea rezultate nu pozitive, ci dimpotriva.
Păi să-ţi întrebi inimioara. Ce să faci? În fiecare dimineaţă să conştientizezi că: „Doamne, eu n-aş fi putut să mă bucur de ziua de astăzi dacă mama mea şi tatăl meu nu mi-ar fi dat viaţă, că puteau să nu mi-o dea, puteau să mă ucidă prin avort”.
Părinții unui copil dificil și neastâmpărat s-au dus la Părintele plângându-se de situația în care se aflau și cerându-i sfat legat de ce ar trebui să facă. Părintele le-a spus că ar trebui să fie mai atenți la viața lor.
Nu puţini sunt părinţii care nu se îngrijesc deloc să înăbuşe în copiii lor anumite neajunsuri şi însuşiri rele, care uneori chiar se bucură şi se amuză atunci când copilul e capricios, când dă dovadă de orgoliu, de îndărătnicie, când îşi îngăduie să mintă, să înşele şi aşa mai departe.