Dialogul cu Mantuitorul ii schimba viata femeii samarinence

In cea de-a V-a saptamana dupa Sfintele Pasti, Biserica o praznuieste pe Sfanta Mucenita Fotini, samarineanca. In aceasta duminica ne este prezentat dialogul dintre Hristos si ea, la fantana lui Iacov din cetatea Sihar, in Samaria. Aceasta femeie nu-L cunostea pe Hristos. Din acest motiv Ii vorbeste ca unui strain. Insa, dupa discutia cu El, femeia samarineanca ajunge sa-L cunoasca pe Hristos si sa-I urmeze Acestuia.

Sfantul Chiril al Alexandriei, in comentariul la Evanghelia dupa Ioan, talcuieste episodul biblic petrecut la fantana lui Iacob, astfel: „Femeia, care ieri si alaltaieri fusese sotia mai multor barbati si care fusese stapanita de placeri josnice, se arata mai inalta si mai tare decat grijile pentru trup si biruieste trebuinta trupului si, dispretuind setea, se intoarce, prin credinta, spre o alta deprindere, imbratisand indata iubirea, cea mai inalta decat toate virtutile, si purtarea de grija fata de altii, care i se infatisau ca bine, vrand sa le vesteasca si altora, porneste repede pe drumul spre cetate”.

Din Evanghelia care se citeste in aceasta duminica, aflam ca Mantuitorul ii cere apa de baut. Intra in vorba cu ea, pentru ca stia ce posibilitati sunt in aceasta femeie. De aceea, ca urmare a dialogului cu El, ea devine dintr-o femeie stapanita de placerile trupesti, o mare misionara.

Trebuie sa retinem ca initiativa pentru aceasta intalnire Ii apartine lui Dumnezeu. La fel se intampla si noi. El ne chema la Sine. Cu unii drumul este mai scurt, iar cu altii toata viata, dupa cum voieste Domnul. Sa nu lenevim, sa depunem tot efortul pentru intalnirea cu Dumnezeu, ca atunci cand El ne iese in cale, sa-L recunoastem si sa-L urmam.
Din Sfanta Scriptura nu cunoastem numele acestei femei. Sfintii Parinti marturisesc ca a fost intentionat omis numele ei, pentru ca accentul sa cada pe faptele ei, si nu pe propria persoana. Dar, potrivit Traditiei numele ei este Fotini, care inseamna cea luminata. A primit botezul de la Apostoli, iar datorita propovaduirii sale, Biserica o numara intre sfintii cei „intocmai cu Apostolii”.

Mentionam ca dupa moartea Sfintilor Petru si Pavel, Fotini se afla in cetatea Cartagina, impreuna cu fiul sau mezin, Iosie, propovaduind cuvantul lui Dumnezeu. Victor, fiul cel mare, fusese soldat in armata romana si luptase impotriva barbarilor, fiind numit comandant militar al cetatii Attalia (Antalya Turciei de astazi, n.r.). De acolo a fost chemat de imparatul Nero in Italia pentru a-i prinde si pedepsi pe crestini. Sebastian, un alt oficial roman, cunoscandu-l ca este crestin, l-a indemnat sa se supuna poruncii imperiale si sa-si anunte mama si fratele mai mic sa nu mai propovaduiasca pe Hristos in locuri publice. Pentru ispitirea prietenului sau, ducele Sebastian a ramas orb si mut vreme de trei zile, iar in cea de-a patra zi a exclamat: „Dumnezeul crestinilor este singurul Dumnezeu adevarat!” Dupa ce s-a botezat impreuna cu intreaga sa casa, si-a recapatat si privirea.

Tradita consemneaza ca in anul 63, Victor, prietenul sau Sebastian, mama sa Fotini si fratele sau Iosie se aflau la Roma si propovaduiau invatatura lui Hristos. Numele lui Victor a fost schimbat, prin aratare dumnezeiasca, in Fotin, vadindu-i-se misiunea de luminator, asemenea maicii sale. Impreuna cu ei, pe strazile Romei propovaduiau cele cinci surori ale samarinencei Fotini, pe care aceasta le convertise: Anatola, Fota, Fotis, Paraschevi si Chiriachi. Cu totii s-au infatisat lui Nero, marturisind fara retinere pe Hristos ca Mantuitor.

Imparatul ii supune la mai multe chinuri, dar in timpul torturii, acestia au fost lipsiti de dureri, iar madularele lor au ramas nevatamate. Drept urmare a acestei minuni, Fotin, Iosie si Sebastian au fost orbiti si aruncati in temnita, iar Fotini impreuna cu surorile sale au fost inchise sub supravegherea fiicei lui Nero, Domnina. In inchisoare, Fotini a convertit-o pe Domnina impreuna cu toti servitorii ei, si chiar pe un vrajitor care ii adusese mancare otravita. Trei ani mai tarziu, Fotin, Iosie si Sebastian au fost gasiti in temnita propovaduind pe Dumnezeu. Isi recapatasera vederea si convertisera intreaga inchisoare. Dupa o noua serie de chinuri, au primit cu totii sfarsit mucenicesc, in anul 66, samarineanca Fotini fiind ultima sacrificata.

Iulian Predescu

sursa: www.crestinortodox.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *