Minunile Sfântului Ierarh Nicolae în Andros

Potrivit tradiţiei, Mânăstirea Sfântului Nicolae din Andros a fost construită în secolul al VIII-lea, deşi nu este menţionată în nici o carte până în secolul al XIV-lea. Biserica mânăstirii are fresce minunate şi o catapeteasmă de lemn impunătoare, o icoană făcătoare de minuni şi izvorâtoare de mir a Maicii Domnului din Vlaherne, dăruită în secolul al XV-lea de mânăstirea din Constantinopol cu acelaşi nume, cunoscută în Grecia ca Panaghia din Andros, o altă icoană străveche a Maicii Domnului care şi-a schimbat expresia feţei în ultimii ani, şi o icoană a Sfântului Ierarh Nicolae şi părticele din moaştele sale.

\r\n

Uleiul sfinţit

\r\n

În fiecare an, la praznicul Sfântului Ierarh Nicolae, stareţul mânăstirii din Andros, părintele Dorotei împarte credincioşilor pacheţele cu grâu binecuvântat de la litia săvârşită în cinstea sfântului. În urmă cu câţiva ani, după ce a dat ultimul pacheţel, un pescar localnic a intrat şi s-a grăbit către altar pentru a primi şi el un pacheţel cu grâu. Neavând să-i mai dea grâu, stareţul i-a dăruit o sticluţă cu ulei din candela ce atârna deasupra icoanei sfântului. Pescarul a pus-o în buzunarul hainei şi a plecat.

\r\n

După câteva săptămâni era în largul mării când a izbucnit o furtună neaşteptată. Deşi era un marinar iscusit, furtuna a devenit tot mai puternică şi, neputând să ajungă la mal, el s-a temut că barca lui se va răsturna. A început să se roage Sfântului Nicolae şi amintindu-şi de uleiul sfinţit, a scos sticla din buzunar şi a vărsat-o în mare. Vântul a stat de îndată şi în scurt timp apa din jurul bărcii era fără valuri, ca oglinda. Pescarul a plutit la mal în Andros, mulţumindu-i sfântului.

\r\n

Peşte pentru praznic

\r\n

În anii 1980 părintele Dorotei s-a cunoscut cu stareţul unui mic schit din Muntele Athos de lângă Karelia, unde este o biserică închinată Sfântului Nicolae, care i-a istorisit următoarele: într-un rând, de ziua sfântului, monahii rămăseseră doar cu fasole şi pâine, neavând peşte pentru praznic. Părintele Damaschin, stareţul, era trist că avea să facă un praznic aşa sărăcăcios şi i-a spus sfântului: ,,Îmi pare tare rău că nu avem peşte pentru praznicul în cinstea ta”.

\r\n

Câteva ore mai târziu, un pescar a intrat în schit purtând un sac mare cu peşte. Lăsând sacul jos, el a spus stareţului: ,,Acesta este pentru tine”. Stareţul l-a întrebat de unde a venit şi omul i-a răspuns că era din peninsula mijlocie, însă în timp ce pescuia vântul l-a purtat pe mare şi a tras la ţărm la mile depărtare pe coasta athonită.

\r\n

Ştiind că era prea departe de orice aşezare pentru a-şi duce peştele la piaţă înainte de a se strica, pescarul a fost surprins să vadă un bătrân ieşind pe neaşteptate din pădure. Acesta l-a întrebat de unde era. Pescarul i-a spus istoria sa şi bătrânul l-a întrebat dacă nu îi vinde lui peştele. După ce i-a plătit pescarului peştele, i-a cerut să-l ducă la schit, spunându-i că este ,,pentru praznicul meu”.

\r\n

Pescarul simplu nu s-a gândit la cuvintele stranii ale bătrânului până când stareţul nu l-a întrebat cum arăta acel om care l-a trimis cu peştele la schit. Arătând către o icoană a Sfântului Nicolae, el a răspuns: ,,Aşa” ! Monahii au prăznuit cu mare bucurie, mângâindu-se că sfântul nu le-a trecut cu vederea dragostea pe care i-o poartă.

\r\n

,,Bunicul bătrân”

\r\n

În urmă cu câţiva ani, a venit la mânăstire o femeie din Thessaloniki şi le-a spus stareţului Dorotei şi monahilor următoarele: într-o zi, pe când mergea la biserică cu băieţelul ei de 4 ani, copilul a fost atras de ceva în drum şi smucindu-se din mâna sa s-a repezit în strada aglomerată. Pe stradă tocmai venea un camion mare şi, chiar înainte să-l lovească pe copil, ea a strigat la Sfântul Ierarh Nicolae. După ce camionul a trecut peste trupul băieţelului ei, ea a alergat terifiată în drum, aşteptându-se să-l găsească mort. Copilul s-a ridicat în picioare nevătămat şi când ea l-a întrebat dacă a fost rănit, el a răspuns: ,,Oh, nu, bunicul bătrân s-a aşezat deasupra mea în drum” !

\r\n

Paznicul de la poartă

\r\n

În urmă cu vreo 20 de ani, când părintele Dorotei vieţuia singur în mânăstire, doi dintre fermierii arendaşi ai mânăstirii au devenit nemulţumiţi şi au cerut în mod absurd să primească acte de proprietate clare pentru terenurile lor. Ei au ameninţat că dacă nu vor primi acte vor face necazuri mânăstirii. Astfel, într-o noapte, ei au venit la mânăstire cu intenţia de a intra.

\r\n

Când s-au apropiat de poarta mare din faţă, au fost întâmpinaţi de un bătrân puţin pleşuv, cu părul şi barba cărunte, purtând o mantie lungă maronie. El i-a oprit şi le-a spus: ,,Plecaţi, căci eu sunt aici”. Oamenii au răspuns obraznic: ,,Ce ne pasă nouă ? Dă-te la o parte, bătrânule !” şi au început să-l împingă. El le-a poruncit cu tărie: ,,Uitaţi-vă la mine !” Surprinşi, ei l-au privit şi din ochii săi au ieşit raze de lumină. Terifiaţi, ei au fugit până în Apikia, cel mai apropiat sat, unde au spus tuturor că l-au văzut pe sfânt.

\r\n

La următorul praznic al Sfântului Ierarh Nicolae, la scurt timp după întâmplare, unul dintre cei doi bărbaţi a adus un artos mare pentru praznic şi stareţul, zâmbind, a primit darul său pentru sfânt.