Partea a II- a cărții „ … CĂUTAȚI ȘI VEȚI AFLA …” CALEA SPRE CER : Cugătări povățuitoare și sfaturi alese din operele bărbaților înțelepți și sfinți

Dumnezeu

  • Bune şi chiar foarte bune sunt creaturile, dar incoparabil de bun este    Creatorul, care le-a făcut pe toate bune. (Sfântul Tihon Zadonschi)
  • Dacă ciocnirea atomilor (după părerea materialiştilor) a fost în stare să producă o lume întreagă, atunci de ce această ciocnire nu poate să alcătuiască un singur templu, sau o casă, sau un oraş, ceea ce ar fi mult mai simplu şi mai uşor. (Cicero)

 

  • Trebuie să iubim căile Domnului şi ele se vor face pentru noi netede. (Sfântul Filaret al Cernigovului)
  • Dumnezeu se descoperă nu unei minţi ascuţite, ci unei inimi curate: „fericiţi cei curaţi cu inima că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5,8) (Domnul Iisus Hristos)
  • Nu este nimic mai sărac, decât un cap care face filosofie despre Dumnezeu, fără Dumnezeu.
  • Nu vorbiţi nimic de Dumnezeu din cele ce nu le-aţi învăţat de la El Însuşi.
  • E primejdios să înnoţi îmbrăcat cu toate hainele, e primejdios să te atingi de teologie, când ai vreo patimă oarecare. (Sfântul Ioan Scărarul)
  • Cu cât îl cunoaşte cineva mai mult pe Dumnezeu, pe atât se smereşte, se teme şi-L iubeşte. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Nu te deda spre cercetări adânci despre Dumnezeu, mai bine sileşte-te să mergi pe urmele Lui. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Nu este nimic mai mare ca omul cu Dumnezeu şi nu este nimic mai neînsemnat ca omul fără Dumnezeu.
  • Cine îl are pe Dumnezeu acela are de toate, chiar de s-ar lipsi de tot ce este în lume. (Adrian Jugschii)
  • Cu Dumnezeu afli raiul şi în iad, iar fără Dumnezeu e un chin şi în cer. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Dumnezeu este un cerc al cărui centru este pretutindeni, iar circumferinţa nicăieri. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Dumnezeu toate le umple şi există în afară de toate. (Sfântul Ioan Damaschin)
  • În tot locul se află Dumnezeu dar nu se cuprinde în niciunul. (Sfântul Chiril al Ierusalimului)
  • Dacă cel ce se deosebeşte prin obiceiurile sale nu poate fi aproape de un om bun, atunci cu atât mai mult de Dumnezeu. (Înţeleptul Solomon)
  • Fii întotdeauna cu Dumnezeu dacă vrei ca Dumnezeu să fie cu tine.
  • Dumnezeu e prezent oriunde, iar tu stai înaintea ochilor Lui.
  • Dacă îţi vei aduce aminte întotdeauna că Dumnezeu este văzătorul tuturor celor ce faci cu trupul şi sufletul, atunci nu vei greşi în nici un lucru. (Avva Evagrie)
  • Dacă vrei să faci toate lucrurile tale bune, atunci închipuieşte-ţi că Dumnezeu te priveşte.
  • Pentru Dumnezeu e mai lesne să aprindă un nou soare pe cer decât pentru noi să aprindem o lumânare. (Sfântul Sfântul Inochentie al Hersonului)
  • Dumnezeu poate ceea ce vrea, dar nu vrea ceea ce poate. (Tertulian)
  • La Dumnezeu şi apa arde şi focul rourează.
  • Cel ce a făcut toate din nimic, poate face şi din întuneric lumină, şi dintr-un om rău un om bun.
  • Puterea lui Dumnezeu nu are nevoie de puterea omului. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Domnul nu respinge nici un singur suspin de rugăciune, nici o singură picătură din lacrimile noastre.
  • Omul L-a uitat întotdeauna pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu l-a uitat niciodată pe om.
  • Dragostea lui Dumnezeu pentru om este incomparabil mai presus decât dragostea omului către Dumnezeu.
  • Dumnezeu se îngrijeşte de noi mai mult decât ne îngrijim noi înşine de noi.
  • Dumnezeu e credincios făgăduinţelor Sale, dar numai pentru oamenii care sunt credincioşi făgăduinţelor lor.
  • Nimic nu este aşa de plăcut lui Dumnezeu ca recunoştinţa. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Dumnezeu rabdă atât de îndelung şi te suferă, şi cu toate acestea, tu tot nu te îndreptezi.
  • Dacă Dumnezeu îşi amână pedeapsa atunci tu nu îţi amâna întoarcerea. (Fericitul Augustin)
  • Cel ce trăieşte cu o nădejde fără de grijă la milostivirea lui Dumnezeu, acela cere de la Dumnezeu o judecată aspră asupra sa. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Cine neglijează bunătatea lui Dumnezeu acela va cunoaşte dreptatea lui Dumnezeu asupra sa. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Nu te forţa să pătrunzi în tainele judecăţilor lui Dumnezeu, nici sfinţii n-au îndrăznit să facă acest lucru.
  • Uneori, tocmai ceea ce ni se pare că e greşit, este în realitate o rânduială din partea lui Dumnezeu.
  • Uneori, tocmai ceea ce pare vrednic de laudă în ochii noştri, este o mârşăvie înaintea lui Dumnezeu.
  • Să nu crezi că nu mai este dreptatea lui Dumnezeu acolo unde n-o observă ochiul tău păcătos. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Să nu ne mirăm de fericirea celui nelegiuit şi de necazurile celui drept.
  • Dacă nu aici, atunci acolo, mai ales acolo, Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Sfântul Teofan al Vladimirului)
  • Dezlegarea deplină a feluritelor noastre destinuri va fi acolo. Acolo toţi vor vedea cât de bine au fost rânduite toate: iar aici noi trăim deocamdată în întuneric. ( Sfântul Teofan al Vladimirului)
  • Fără îndoială, Dumnezeu rânduieşte toate faptele noastre mai bine decât le-am schiţa noi înşine. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Ceea ce ne doreşte Dumnezeu, tocmai acel lucru e mai bun pentru noi. (Preot I. Tolmacev)
  • Ceea ce e folositor pentru noi aceea vrea Dumnezeu; ceea ce vrea Dumnezeu aceea e folositor pentru noi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Adu-ţi aminte că fară Dumnezeu nu se face nimic şi liniştea se va sălăşlui în sufletul tău. (Avva Dorotei)
  • Când tu spui: Dumnezeu este iubitor de oameni şi de aceea nu va mai pedepsi, atunci după tine reiese, că El nu mai este iubitor de oameni dacă te va pedepsi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Dacă acel Atotbun ţi-a trimis un necaz înseamnă că şi în acel necaz este pentru tine ceva bun.
  • Dumnezeu ne pedepseşte în cele mici ca să ne miluiască în cele mari.
  • Cât de rar şi cât de rece s-ar ruga oamenii dacă n-ar exista necazuri şi suferinţe. (Preot I. Tolmacev)
  • Domnul ne scapă prin necazuri, de mari necazuri. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Dumnezeu pedepseşte trupul pentru păcatele sufletului, pentru ca să înţelepţească sufletul.
  • Majoritatea oamenilor sunt astfel încât ei trebuiesc îmboldiţi din afară, ca să poată ceva pătrunde în lăuntrul lor.
  • Pentru înflăcărarea focului Dumnezeieştii iubiri, nu există un lemn mai bun ca lemnul crucii (necazurile şi suferinţele).
  • Orice ispită de se abate asupra omului, el trebuie să spună: „asta e din mila lui Dumnezeu.” (Avva Sisoe)
  • În vremile de acum, Dumnezeu nu îngăduie astfel de ispite din partea vrăjmaşului cum au fost mai înainte; pentru că ştie că oamenii sunt slabi şi nu le vor suferi. (Sfântul Antonie cel Mare)
  • Dumnezeu ştie cei trebuie fiecăruia, cunoaşte măsura puterii şi puterea neputinţei fiecăruia.
  • Dumnezeu nu ne îngăduie nici să fim necăjiţi mereu, ca să nu cădem în deznădejde, nici să fim mereu într-o bună stare ca să nu cădem (în sens moral). (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Nu voi înceta să spun aceste cuvinte totdeauna şi în orice întâmplare din viaţa mea! (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Sfânta Scriptură

  • Ceea ce este hrana pentru întreţinerea trupului, acelaşi lucru este citirea Sfintei Scripturi pentru suflet. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • În rugăciune noi stăm de vorbă cu Dumnezeu – în Sfânta Scriptură Dumnezeu stă de vorbă cu noi. (Fericitul Augustin)
  • Biblia te va scoate din mintea cea lumească spre cea duhovnicească. (Adrian Jugschii)
  • Numai o privire aruncată asupra acestei cărţi sfinte ne alungă pofta de a mai păcătui. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Cineva l-a întrebat odată pe un înţelept pentru ce citeşte mereu Sfânta Scriptură! Doar ai mai citit-o de câteva ori? Înţeleptul i-a răspuns: „Pentru ce ceri acum iarăşi hrană pentru tine? Că doar ieri ai mâncat!” – Eu fac acest lucru ca să trăiesc, a spus cel cu mâncarea. „Şi eu citesc, tot pentru ca să trăiesc,” a spus înţeleptul. (Petru – Episcopul Tomsei)
  • Un bărbat virtuos care mereu citea Biblia a fost întrebat: nu cumva te-ai plictisit să repeţi aceleaşi lucruri? – „Dar cine ţi-a spus că aici se repetă aceleaşi lucruri? Dimpotrivă, eu descoper de fiecare dată în Cuvântul lui Dumnezeu ceva nou, ceva ce n-am observat mai înainte.”
  • După chipul cum înţelege omul Sfânta Scriptură se poate vedea ce este el însuşi şi ce a devenit; înţelegerea lui corespunde cu treapta pe care stă. (Adrian Jugschii)
  • Sileşte-te spre o atentă citire a Dumnezeieştilor Scripturi şi nu te lenevi să te apropii adesea de ele – ori de înţelegi, ori de nu înţelegi puterea cuvintelor – pentru că deasa citire a Sfintei Scripturi ne va face să înţelegem mâine ceea ce nu am înţeles azi. (Mărgăritar Duhovnicesc)
  • Dacă nu înţelegi Cuvântul lui Dumnezeu, atunci demonii înţeleg ce citeşti tu şi se cutremură.
  • Noi trebuie să cugetăm aşa cum spune Sfânta Scriptură, dar să n-o silim pe ea să vorbească aşa cum cugetăm.
  • Ceea ce este spus în Sfânta Scriptură este spus nu numai ca să cunoaştem, ci şi să împlinim.(Avva Isihia)
  • Mulţi citesc Sfânta Scriptură pentru ca să fie în stare numai să vorbească despre ea, iar mulţi după exemplul lui Irod, întorc cunoaşterea ei chiar împotriva lui Dumnezeu. (Matei 2,8)(Prot. P. Socolov)
  • A nu şti Sfânta Scriptură este un neajuns pentru om; dar cel ce o cunoaşte şi o neglijează are un îndoit neajuns. (Sfântul Efrem Sirul)

Credinţa

  • Nimic nu este atât de necesar omului ca Credinţa. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Un om fără Credinţă este asemenea unei corăbii fără cârmă, purtată de valurile mării.
  • Ancora e nădejdea corabiei pe mare –credinţa e ancora omului pe pământ. (Evrei 6,19)
  • Credinţa primeşte şi aceea ce nu îndrăzneşte să nădăjduiască, după cum a dovedit acest lucru exemplul tâlharului chibzuit de pe cruce. (Sfântul Ioan Scărarul)
  • Credinţa este sufletul poporului. Când ea se stinge într-un popor atunci el se preface într-un cadavru fără viaţă, care repede se decompune, dându-se putrezirii. (Sfântul Filaret al Cernigovului)
  • Ce mai poţi aştepta de la oameni când de la patimile lor se ridică frâul cel mai mare şi mai trainic – Sfânta Credinţă. (Sfântul Filaret al Cernigovului)
  • Fără untdelemn nu arde candela şi fără credinţă nimeni nu va dobândi un gând bun. (Sfântul Efrem Siriul)
  • Ce sunt împărăţiile fără credinţă decât nişte bande mari de tâlhari? (Fericitul Augustin)
  • O societate de oameni fără credinţă în Dumnezeu e o turmă de fiare sălbatice, dotate cu raţiune, care sunt gata să se tortureze şi să se nimicească unele pe altele. (Macarie Mitropolitul Moscovei)
  • Religia este sânul matern din care a ieşit toată viaţa duhovnicească a omenirii; întreaga cultură superioară a neamului omenesc este fiica religiei. (Latard)
  • Întroduceţi în viaţa omenirii toate principiile creştine, izgoniţi dintr-însa tot ce împiedică creştinismului, atunci pe pământ se va deschide raiul. (Prot I. Rojdesvenschi)
  • Credinţa şi morala sunt razele unei singure lumini; unde prima este amestecată cu rătăcirea, acolo nu e curată nici cea de a doua. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Creştinul cel mai prost, dar care a învăţat dogmele Sfintei Credinţe este mult mai înţelept decât Platon şi Aristotel şi decât alţi înţelepţi păgâni. (Sfântul Tihon Zadenski)
  • Creștinul ştie şi afirmă acolo unde filosoful presupune şi se îndoieşte. (Ambroziu Rendue)
  • Nu întreba dacă e conform cu natura ceea ce face Creatorul naturii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Poţi numai să te minunezi de ceea ce nu înţelegi, dar să nu încerci să respingi. (Matei 8,27)
  • Nu toate se pot să se lămurească; multe trebuiesc numai crezute, pentru că nu pot fi lămurite. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Mintea fără credinţă este ca o trestie slabă care se clatină neâncetat de vântul îndoielilor.
  • Credinţa pentru raţiune este ca microscopul pentru ochi, cu ajutorul microscopului ochiul vede ce nu poate vedea singur. (Fericitul Saf)
  • Credinţa şi cunoştinţa nu sunt puteri diametral opuse, ci forţe care se împlinesc reciproc una pe alta, nu sunt vrăjmaşe, ci două surori nedespărţite – gemene. (Fericitul Saf)
  • A apăra credinţa înseamnă a apăra raţiunea; a apăra raţiunea înseamnă să ocroteşti credinţa. (Ern. Navil)
  • Necredinţa cere deasemenea de la închinătorii ei o puternică credinţă, numai că nu o credinţă mântuitoare, ci una pierzătoare.
  • Nu există în lume nimeni care să fie atât de credul ca un necredincios. (Episcopul Irineu)
  • Omul e nevoit să creadă în ceva. Dacă nu crede în eterna raţiune, atunci crede în cele neraţionale; dacă nu recunoaşte că Dumnezeu cel viu este adevărul, atunci crede în idolul materiei moarte.
  • Credinţa, pentru ca să fie mântuitoare, pretinde o viaţă potrivită cu ea. Căci „credinţa fără fapte este moartă.” (Iacov 2;26)
  • Faptele bune sunt sufletul credinţei; credinţa cu faptele bune e o credinţă vie.
  • Păcatul şi credinţa nu pot trăi împreună; cu credinţa se uneşte în mod necesar totdeauna şi virtutea. (Prot. I. Tolmacev)
  • După cum focului îi este propriu să încălzească, apei să roureze, luminei să lumineze; tot astfel credinţei vii îi este propriu să se arate în fapte bune. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • O dreaptă credinţă într-o viaţă vicioasă nu aduce nici un folos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Ce folos să crezi creştineşte şi să trăieşti păgâneşte?
  • Nu credinţa în vorbe ne mântuieşte, ci faptele unite cu credinţa.  (Iacov 1,2, Galateni 5,6) (Prot. I. Tolmacev)
  • Credinţa fără fapte şi faptele fără credinţă vor fi egal osândite.
  • Cu dragoste este credinţă creştină, fără dragoste este credinţă demonică.
  • Să te predai credinţei cu tot sufletul tău şi cu toată viaţa ta aşa încât credinţa să-ţi fie principala gândire a vieţii tale şi întreaga ta viaţă să-ţi fie expresia credinţei. (Sfântul Filaret al Moscovei)

Raportul omului cu Dumnezeu

  •  Mai întâi dă cinste lui Dumnezeu şi apoi să vină şi grija de celelalte. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Caută ceea ce este Dumnezeiesc, iar ceea ce este omenesc va urma foarte uşor.
  • Tu îngrijeşte-te de ale lui Dumnezeu, şi Dumnezeu se va îngriji de ale tale. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Noi vrem să avem copii ascultători, iar noi nu vrem să fim fii ascultători ai lui Dumnezeu.
  • Ca să urmăm voii lui Dumnezeu trebuie mai întâi de toate să părăsim voia noastră.
  • Nu este nimic mai cumplit decât să te ţii de voia ta şi să nu trăieşti după voia lui Dumnezeu.
  • Ori faci ceea ce vrea Dumnezeu , ori vei primi ceea ce nu vrei tu.
  • Omul trebuie să fie neîncetat ca şi cum ar sta înaintea Judecăţii lui Dumnezeu. (Avva Agaton)
  • Aţi aduce aminte de Dumnezeu e mai necesar decât a respira. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Umblă jos pe pământ, dar să trăieşti în cer. (Mărgăritare Duhovniceşti)
  • Adu-ţi aminte de Dumnezeu pentru ca şi El să-şi aducă întotdeauna aminte de tine. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Când Dumnezeu rânduieşte, atunci şi cele grele devin uşoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Câştigă-l pe Dumnezeu drept prieten şi nu vei cere ajutor de la oameni. (Sfântul Simion Studitu)
  • Se pot face multe cu ajutorul lui Dumnezeu numai de-am vrea să facem multe.
  • La nimic nu avem atâta nevoie de ajutorul lui Dumnezeu, ca în lucrarea mântuirii, pentru că în nimic nu suntem aşa de slabi ca în facerea binelui.
  • Omul se poate pierde pe sine însuşi şi se pierde, dar nu se poate mântui singur pe sine. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Începutul oricărei virtuţi este Dumnezeu, aşa cum începutul zilei este soarele. (Sfântul Marcu Ascetul)
  • Nu te bizui pe puterila tale şi ajutorul lui Dumnezeu va fi mereu prezent cu tine. (Avva Isaia)
  • Unde este frică de Dumnezeu, acolo este înălţarea spre virtute, iar unde este nepăsare şi lipsă de frică, acolo este coborâre spre fărădelegi. (Mărgăritare Duhovniceşti)
  • Fără frică de Dumnezeu, ci numai cu frică de oameni, poţi numai să pari bun, dar nu şi să fii.
  • Cineva a spus despre sine: eu mă tem de Dumnezeu şi mă mai tem de omul care nu se teme de Dumnezeu.
  • Cine se teme de Dumnezeu acela nu se teme de nimeni, chiar de ar merge prin mijlocul umbrei morţii.
  • Cine se teme de Dumnezeu este mai puternic decât toţi demonii.
  • Fie-ţi teamă de Dumnezeu nu ca un chinuitor, ci teme-te de El din dragoste. (Sfântul Atanasie cel Mare)
  • Cine are mintea legată de vreun oarecare lucru pământesc, acela nu-l iubeşte pe Dumnezeu. (Sfântul Maxim Mărturisitorul)
  • E cu neputinţă să uneşti dragostea de Dumnezeu cu împătimirea de pământ şi de lucrurile pământeşti.
  • Noi trebuie să avem trei inimi: 1. Pentru Dumnezeu; inimă curată; 2. Pentru aproapele; inimă milostivă; 3.Pentru sine; inimă răutăcioasă. (Adrian Jugschit)
  • Măsura iubirii de Dumnezeu este iubirea fără măsură.
  • Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile.
  • Să nu-mi spui că-L iubeşti pe Dumnezeu, – acestea nu sunt decât simple cuvinte; arată-mi dragostea cu fapta însăşi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Cea mai mare ofensă pentru Dumnezeu este când pui lumea drept adversarul Lui.
  • Orice suflet care iubeşte altceva mai mult decât pe Dumnezeu este preacurvar.
  • Iubirea de sine trebuie să o jertfim pe altarul iubirii de semeni, iar iubirea de sine şi de semeni trebuie s-o jertfim pe altarul iubirii de Dumnezeu. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Să crezi în focul iubirii Divine, ca să nu arzi în focul cu care vor arde demonii.
  • Nu există nimic în lume care ar putea să despartăde dragostea lui Dumnezeu o inimă în care această dragoste s-a sălăşluit. (Avva Isaia)
  • Dacă îl iubeşti sincer pe Dumnezeu şi vei rămâne cu tărie în acestă dragoste, nici o patimă nu te va stăpâni. (Sfântul Simion Noul Teolog)
  • Lumea şi tot ce este în lume nu înseamnă nimic pentru aceia pentru care Dumnezeu este totul.
  • Dragostea de Dumnezeu este o comoară fără preţ; cine o posedă este bogat; cine n-o are e sărac. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Cu iubirea de Dumnezeu pentru om oriunde e raiul; fără ea peste tot e iadul.
  • Dacă e rece dragostea noastră, rece este şi activitatea noastră. (Fericitul Augutsin)
  • Evlavia din afară văzută, fără cea lăuntrică, este făţărnicie şi înşelare. (Sfântul Tihon Zadonski)

Creştinul

  • Pe creştin îl fac un adevărat creştin nu numai mărturisirea, ci credinţa şi faptele corespunzătoare credinţei. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • E cu neputinţă să fii creştin fără să trăieşti creştineşte.
  • Numele de creştin fără o viaţă creştinească este o făţărnicie. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Creştine! Să fii, iar să nu pari; iată una din principalele tale pravile. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Chemarea creştinului e superioară; trebuie să ne ostenim mult ca să o împlinim. (Sfântul Filaret al Cernigovului)
  • Creştinul care nu progresează în creştinism, nu este creştin.
  • Adevărata cinste a creştinului este slava lui Dumnezeu, adevărata râvnă pentru cinste este iubirea înflăcărată pentru Dumnezeu şi pentru aproapele.
  • Creştinul nu trebuie să cunoască nici un vrăjmaş în întreaga lume, chiar dacă lumea nu i-ar da nici un prieten. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Viaţa creştină toată nu este nimic altceva decât o pocăinţă continuă până la sfârşitul vieţii. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Un creştin nepocăit va fi judecat mult mai aspru decât un păgân. Nu se huleşte atât Dumnezeu prin viaţa necurată a păgânului, cât prin faptele rele a creştinului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Creştinul trebuie, după putinţă, să-şi mărginească nevoile, trezia şi cumpătarea este provizia cea mai bună pe care o putem lua cu noi la drumul ce duce spre cer. (Clement Alexandrinul)
  • Sărac este creştinul care vrea să se îmbogăţească în lumea aceasta. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Orice creştin trebuie să-şi aibă crucea lui aşa cum pelerinul îşi are toiagul său.
  • Creştinul care îşi duce crucea cu mâhnire, iar nu cu bucurie, încă nu înţelege preţul ei.
  • Dacă tu nu vrei sa-ţi iei crucea ta şi să mergi după Hristos sau să împlineşti ceea ce ţi s-a poruncit, atunci fii încredinţat că tu nu eşti creştin, chiar dacă frecventezi Biserica creştină.
  • Creştinul este urât de lume, dar în schimb este iubit de Dumnezeu.
  • După cum crucea lui Iisus Hristos este uşa Împărăţiei pentru toţi, aşa şi crucea creştinului este cheia acestei uşi. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Omul creştin nu are decât o singură nenorocire, nu poate avea decât o singură durere – să-L mânie pe Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)

Păstorul

  •  Două lucruri mari stau în faţa fiecăruia dintre păstorii bisericii; primul lucru mântuirea propriului suflet; al doilea lucru, neseparat de primul – mântuira sufletelor ce li s-a încredinţat lor. (Macarie Mitropolitul Moscovei)
  • Preotul nu trebuie să intre singur, ci neapărat să aducă şi pe alţii în Împărăţia Cerurilor.
  • Cel ce vrea să poarte neputinţele multora trebuie el însuşi să fie tare.
  • Păstorii care predică învăţătura duhovnicească, fără ca ei s-o fi gustat sau s-o fi încercat prin propria trăire, se aseamănă cu omul care nici odată n-a gustat mierea dar se sileşte să explice altora cât esta ea de dulce.
  • Cine potrivit funcţiei sale este obligat să vorbească despre cele sfinte, acela este dator ca şi în viaţa lui să arate lucruri sfinte; cel ce se luptă pentru adevăr şi dreptate, trebuie mai întâi de toate să fie el însuşi adevărat şi drept.
  • Pacea care este trebuincioasă tuturor e şi mai necesară pentru cei care împart pacea.
  • Cel ce nu se îngrijeşte de mântuirea sufletului său, nu se va îngriji nici de mântuirea sufletelor păstoriţilor săi.
  • Predicatorul fără fapte bune şi fără o viaţă cucernică – care învaţă, dar nu face, nu va aduce nici un folos în viaţa celor ce-l ascultă şi va fi asemenea tunetului fără fulger, împuşcăturii fără gloanţe, arcului întins fără săgeată, el va tuna şi va împuşca numai cu vorbele, dar nu va răni inimile ascultătorilor săi cu frică şi dragoste de Dumnezeu. (Ştefan Javorschi)
  • Cine vrea să vindece rănile altora trebuie să fie el însuşi liber de orice boală ca să nu i se spună cuvântul din Evanghelie: „doctore,vindecăte pe tine însuţi” (Luca 4;23) (Sfântul Casian Romanul)
  • E cu neputinţă să domnească cineva peste patimile altora, dacă el nu şi le-a biruit pe ale sale proprii. (Sfântul Isidor Pelusiotul)
  • Într-o corabie, de va face o greşeală un singur marinar, nu va face un rău foarte mare celor ce se află pe ea, iar de va face o greşeală cârmaciul, aceasta va duce la o catastrofă.
  • Cinsteşte-i pe toţi preoţii, aleargă la cei buni. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Dacă Iisus Hristos a spus despre un simplu om ce face sminteală; „vai de acela prin care vine sminteala” (Luca 17;1); atunci ce să mai spunem despre slujitorii Bisericii care au produs sminteala?
  • Alege-ţi ca povăţuitor pe acela care convinge mai mult prin ce se vede la el decât ce se aude de la el. (Seneca)
  • Chiar dacă nu ştii despre un preot oarecare dacă e vrednic de cinul lui, ori nu e vrednic, totuşi nu-l despreţui pentru porunca lui Hristos. Aşa cum aurul nu se vatămă dacă este acoperit cu noroi, aşa cum mărgăritarul nu se vatăma dacă este acoperit de unele lucruri necurate şi spurcate, tot astfel şi preoţia nu se spurcă de către om, chiar dacă cel ce o primeşte ar fi un om nevrednic. (Sfântul Efrem Siriul)
  • Darurile lui Dumnezeu nu sunt de aşa natură încât să depindă de virtutea preoţească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Învăţătura sfântă nu încetează să fie sfântă din cauza că trece printr-o gură păcătoasă. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Când auzi un cuvânt folositor nu-l judeca pe acela care ţi-l spune, ca să nu te lipseşti de o învăţătură folositoare.

Părinți, copii

  • Tu te numeşi tatăl copiilor tăi după trup, fii tatăl lor şi după duh. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Nu numai simpla naştere te face tată, ci şi buna educaţie a copiilor.
  • Ai ştiut să-ţi naşti copii, să ştii şi să-i educi cum trebuie pentru ca să porţi cu vrednicie numele de tată. (Sfântul Tihon Zedon)
  • Nu numai purtarea în pântece te face mamă, ci mai ales o bună educaţie a copiilor.
  • Cel dintâi cuvânt despre Dumnezeu trebuie să-l spună copilului fiinţa căreia copilul i-a dăruit cel dintâi zâmbet.(Prot. I. Rojdes)
  • Născându-şi copilul, mama dă mai întâi lumii un om, iar pe urmă tot în persoana lui trebuie să dea cerului un înger.
  • Nu există nici o artă mai superioară decât arta educaţiei.
  • Părinţii care nu-şi educă copiii cum trebuie, îi nasc spre viaţa vremelnică, dar le deschid uşa spre moarte veşnică. Copilul poate fi asemănat cu o scândură pregătită pentru zugrăvirea unui tablou, ce va zugrăvi pe ea pictorul, – ceva bun sau rău, ceva sfânt sau păcătos, înger sau drac, – aceea va şi rămâne. (Sfântul Dimitrie Rostov)
  • Vasul nu-şi pierde mirosul, rău sau bun, cu care a fost îmbibat la început; aşa şi educaţia copiilor. De aceea este necesar să-i deprindem cu binele din copilărie. (Sfântul Dimitrie Rostov)
  • Neglijarea copiilor este cel mai mare păcat şi în ea zace cea din urmă nelegiuire. (Sfântul Teofan – Episcopul Vladimirului)
  • Părinţii vor fi pedepsiţi nu numai pentru păcatele lor ci şi pentru cele ale copiilor lor, dacă nu vor educa în duhul evlaviei. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Trebuie să iertăm copiilor uşurinţa şi neluarea-aminte, iar nu răutatea şi viclenia.
  • Părinţii – care se tem să-i educe pe copii să plângă nici chiar atunci când săvârşesc delicte mari, – adeseori ei înşişi sunt siliţi să plângă.
  • E mai bine să plângă copilul din cauza tatălui, iar nu tatăl din cauza copilului.
  • În educaţie nu se cere nici moliciune de prisos, nici asprime de prisos, ci chibzuinţă.
  • Pedeapsa ca măsură de îndreptare este necesară, numai că ea nu este o unică măsură.
  • Fii mai întâi tu însuţi ceea ce vrei să faci pe altul.
  • Cum îi veţi creşte pe copiii voştri în rânduială, când voi înşivă duceţi o viaţă fără rânduială. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • O pildă bună e mai de folos decât orice învăţătură.
  • Faptele vorbesc mai tare decât cuvintele. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Învăţătura cu fapta şi cu viaţa este cea mai bună învăţătură. (Sfântul Ioan Gure de Aur)
  • Cei ce doresc să aibă copii vrednici, trebuie ei înşişi să fie vrednici părinţi. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Lasă-i fiului tău nu bogăţia, ci o bună amintire despre tine, – nu aurul ci un nume cinstit, – nu argintul ci ştiinţa, -nu o casă luxoasă, ci iscusinţa de a fi om adevărat, -nu prieteni vestiţi, ci prieteni buni.
  • Dacă ai tăi copii trăiesc rău, acest lucru trebuie să te îndurereze mai mult decât te-ar îndurera moartea lor.
  • Un fiu înţelept şi bun slujeşte drept o cinste şi slavă pentru un tată.
  • Fericit părintele care îşi vede copiii săi pârguiţi mai mult decât el în daruri şi virtuţi.
  • Dacă ne vom gândi ce au făcut pentru noi părinţii noştri, vom rămâne uimiţi de nenumăratele noastre datorii. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
  • Copii! Preţuiţi binecuvântarea părinţilor de o mie de ori mai mult decât orice altă moştenire. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • A-ţi lăuda copiii înseamnă să te slăveşti în deşert; a ocărâ pe tata şi pe mama înseamnă să te ocărăşti pe tine însuţi.
  • Cum eşti tu faţă de părinţii tăi, aşa vor fi şi copiii tăi faţă de tine.
  • Pe fiii nerecunoscători faţă de părinţi, Dumnezeu adesea îi pedepseşte cu nerecunoştinţa fiilor lor.
  • Purtaţi-vă cu părinţii voştri, astfel cum aţi dori voi înşivă ca să se poarte copiii voştri cu voi. (Ambrozie Rand.)

Viața pământească

  • Viața pământească în raport cu viața viitoare pe care o așteptăm, nu este altceva decât viața puișorului din ou sau viața pruncului în pântecele mamei.
  • Viața pământească este numai începutul, pregătirea pentru viață.
  • Cel mai adevărat scop al acestei vieți finite este să dobândim viața veșnică.
  • Viața noastră în lumea aceasta nu este nimic altceva decât o neîncetată călătorie spre veacul viitor. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Nu trebuie să uităm niciodată că noi toți suntem pe cale să ne întoarcem spre patria noastră, unul cu traista pe umăr, altul într-o voioasă trăsură cu patru cai, dar toți vom intra pe aceeași poartă. (Graful Speranschi)
  • Omule! Aici tu nu ești băștinaș, ci un oaspete străin. Și sufletul și trupul sunt niște musafiri, unul ceresc, iar altul pământesc. (Ecl. 18;7)
  • Patria noastră este în ceruri, iar aici e o țară străină, prin care trecem în drum spre cer.
  • Noi toți suntem pe cale și e ines ă ne gândim la aceasta ca să nu uităm cumva rânduielile călătoriei. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Nu-ți lega inima de han în vremea pelerinajului tău pământesc. Nici un om chibzuit nu-și zidește casă în timpul când e călător.
  • Viața pământească nu este altceva decât o neîncetată și neîntreruptă apropiere de moarte. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Ziua nașterii dă mâna cu ziua morții. Viața este începutul morții. Primul strigăt al noului născut venit în lume este primul vestitor al morții lui și primul său cuvânt de deasupra gropii.
  • De abia izbutește omul să intre cu un picior în lumea aceasta, când celălalt îl și bagă în mormânt.
  • Mori în fiecare zi ca să trăiești veșnic. (Sfântul Antonie cel Mare)
  • Dumnezeu a scurtat zilele noastre ca să nu se prelungească șirul păcatelor noastre.
  • Viața noastră este foarte scurtă dar într-însa noi dobândim sau pierdem viața veșnică.
  • Necazurile și bucuriile vieții sunt asemenea umbrei și roții, pentru că sunt nestatornice ca umbra și se învârt ca roata. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Nu trebuie nici să ne bucurăm, nici să ne întristăm, nici să ne deznădăjduim de prisos, pentru că bucuria și tristețea sunt nestatornice în viață și urmează una după alta.
  • Bărbat desăvârșit este acela care primește cu o egală stare a duhului și cu mulțumire, din mâinile Domnului, schimbările vieții sale, atât pe cele fericite cât și pe cele nefericite.
  • Nici cursul fericit al lucrurilor omenești să nu-ți producă în sufletul tău o bucurie nemaivăzută; nici necazurile să nu înjosească înălțimea lui morală, prin deznădejde și prin strâmtoare. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Să aduni în așa fel ca și cum nu ai avea nevoie de nimic; să pierzi în așa fel ca și cum ines ceva ce ai de prisos. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Cum se poate să iubești viața pământească când afli într-însa atâtea amărăciuni și când ea e supusă atâtor nenorociri și nevoi? (Toma de Kemp)
  • Că viața omenească este plină de vaiete și plângeri vei cunoaște imediat, văzând cum plâng pruncii care de abia au ieșit din pântecele mamei și cum din nou plânge bietul om când se gândește la moarte. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Viața noastră este plină de văicăreli, pentru cele trecute, de osteneli pentru cele prezente și de frică pentru cele viitoare.
  • Întreaga noastră viață constă din ceea ce încă nu este și din ceea ce ine este – din dorințe și păreri de rău.
  • Un drept din Vechiul Testament, care a încercat în viață multe necazuri, a spus că viața omului este un război (Iov 7;1) sau o luptă cu lumea, trupul și diavolul.
  • De abia pleacă o nenorocire, o ispită, – și vine alta. Și încă nu s-a terminat lupta cu cea dintâi, iar altele neașteptate vin ine în mare număr. (Toma de Kemp)
  • Viața esta un dar dumnezeiesc; a dispune de ea, după propria noastră libertate, iar nu după voia lui Dumnezeu, înseamnă să fii criminal.
  • Acest veac e dat de Dumnezeu pentru pocăință. Dacă îl vom cheltui în zadar, trăind rău; atunci îl vom ines foarte mult, dar nu-l vom afla a doua oară.
  • Privește la fiecare lucru al vieții ca la un pas spre cer sau spre iad. (Chiril Episcop al Melitopulului)
  • Vom trăi pe pământ pentru cer, în cer – pentru veșnicie. (V. Orlov)
  • Oamenii s-au bucurat la nașterea ta; trăiește în așa fel încât să te plângă după moartea ta.

Diavolul

  • Pentru ce a îngăduit Dumnezeu ca să ne ispitească pe noi diavolul? Pentru ca noi, temându-ne și așteptând războiul lui, să veghem neîncetat și să ne trezim, și obținând biruința, să înmulțim cununile. (Mărgăritare Duhovnicești)
  • Dacă n-ar exista satana, care ne ispitește și ne strâmtorează, atunci nu s-ar vădi cine este plin de osârdie și cine este lipsit de ea sau leneș este. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Trebuie să avem o mare veghere pentru că vrăjmașul ines ă (diavolul) nu doarme; odinioară el ne-a aruncat jos din rai, iar acum nu ne îngăduie să ne urcăm din nou la cer. (Sfântul Ioan Pustnicul)
  • Nu ne stăruim noi atâta pentru mântuirea noastră, cât se stăruie diavolul pentru pierzarea noastră.
  • Este a noua mie de ani de când diavolul se exercitează în arta de a înșela pe oameni. (Prot. Avr. Necrasov)
  • Diavolul tocmai de aceea îi convinge pe unii că nu există gheena ca să-I arunce în gheenă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nimeni nu poate fi înșelat de diavol, dacă omul singur nu va voi să-I dea consimțământul voinței sale. (Avva Seriu)
  • Războiul cu diavolul pune capăt unui alt război – dus împotriva lui Dumnezeu. Dacă ne aflăm în vrăjmășie cu diavolul, asta înseamnă că ne împăcăm cu Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Chiar de ar înspira demonii ceva folositor, Dumnezeu și atunci ne interzice să-I ascultăm.
  • Vrăjmașul (diavolul) îi pune piedici omului nu numai prin cele de-a stânga, prin vicii, ci și prin cele de-a dreapta, prin însăși faptele bune.
  • Satana îl orbește pe om cu scopul ca să-l arunce în păcat, iar după aceea îi deschide ochii ca să-l aducă în deznădejde. (Prot. P. Socolov)
  • Înainte de căderea noastră, demonii ni-L prezintă pe Dumnezeu iubitor de oameni, iar după cădere, neîndurător. (Sfântul Ioan Scărarul)
  • Fă mereu ceva bun pentru ca diavolul să te găsească mereu ocupat. (Fericitul Ieronim)
  • De nimeni nu se apropie diavolul așa de lesne ca de cel ce trăiește în trândăvie și lene. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Căldura inimii în vremea rugăciunii este pentru demoni o flacără arzătoare.
  • Așa cum nimeni nu îndrăznește să se apropie de acela care vorbește cu un împărat pământesc și să întrerupă convorbirea pe care o întreține, tot astfel și demonii nu îndrăznesc să se apropie de acela care stă de vorbă cu Dumnezeu. (Sfântul Simeon Noul Teolog)
  • Acela în care trăiește Hristos – nu poate fi biruit de diavol.
  • Așa cum un câine când vede toiagul, cu care a fost lovit o dată, fuge repede și departe de el; la fel și diavolul, văzând semnul Crucii lui Hristos, cu care s-a sfărâmat puterea lui, se teme, se cutremură și fuge din fața celor credincioși. (Sfântul Petru Movilă)

Păcatul

  • Nu există rău, nu există nenorocire, nu există nevoie care să fie mai pierzătoare decât păcatul. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Ce poate fi mai dezastruos decât păcatul din care provin celelalte dezastre? El desparte pe om de Dumnezeu, îl pune în vrăjmășie cu oamenii, îl desparte pe el însuși în două. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Dintre toate relele pământești, păcatul este adevăratul rău. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Ucigașul desparte sufletul de trup, iar păcatul distruge și trupul și sufletul.
  • Păcatul este mai îngrozitor decât diavolul, pentru că păcatul l-a făcut pe diavol, transformându-l astfel dintr-un înger de lumină într-un diavol urâcios.
  • Așa cum viperele își însoțesc apariția în lume cu moartea mamei lor, tot astfel și păcatele – cu pierzarea celor care le nasc. (Sfântul Isidor Pelusoitul)
  • E dulce păcatul pentru om, dar roadele lui sunt amare și grele.
  • Păcatul este strugurele cel mai amar, după folosirea căruia se produce o puternică strepezire. (Fericitul Augustin)
  • Orice păcat este ca o beție, după care trezindu-te ai un simțământ foarte neplăcut. (Prot. I. Tolmacev)
  • Păcatul este dulce pentru scurtă vreme, dar amar pentru toată viața. (Sfântul Dimitrie al Rostovului)
  • Dulceața păcatului este scurtă, dar moartea care o urmează este veșnică. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Căile viciului și fărădelegii, la început sunt netede și plăcute, ines mergi ușor, repede și neobservat, dar cele mai de pe urmă ale lor se văd în adâncul iadului. (Dimitrie Arhiepiscop de Volân.)
  • Fugi iute de foc, ca să nu se aprindă trupul; fugi de păcat ca să nu-ți ardă sufletul în focul nestins. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Nu rămâne nici binele fără răsplată, nici răul fără pedeapsă. (Mărgăritare Duhovnicești)
  • Cine trăiește rău, aceluia rău îi și va fi.
  • Cine face răul, tocmai pe acela îl va ajunge răul.
  • Ceea ce e rău dobândit, rău se risipește.
  • Cu ceea ce greșești, cu aceea și vei fi pedepsit. A greșit Zaharia cu gura, pe gură și prin gură și-a purtat pedeapsa. (Luca 1;20) Astfel este dreptatea lui Dumnezeu. (Prot. P. Socolov)
  • Ceea ce seamănă cineva, aceea și va secera. (Avva Isihie)
  • Dacă nu-ți plac vorbele privitoare la ceea ce faci, atunci încetează a le mai face și se vor înceta și vorbele. (Sfântul Isidor Pelusoitul)
  • Fugi de laude, dar rușinează-te și de reproșuri. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Dacă cineva te va defăima, – nu te înfuria, ci plânge și suspină, nu pentru faptul că te-a defăimat, ci pentru păcatul care te-a expus unei asemenea rușini. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Cel vinovat, oricât de norocos ar fi la arătare, când scapă de pedeapsă pentru crima sa, el totuși își poartă pedeapsa cu el însuși.
  • Faptele rele, încă înainte de gheenă, chinuiesc conștiința aici pe pământ. Fii încredințat că nu este nimic mai cuviincios ca binele.
  • Privește mai adânc în inima ta; vei vedea singur că orice gând rău, orice dorință rea, orice faptă rea îți ines rușine și discomfort, cu toate că nimeni nu-ți cunoaște gândurile tale, dorințele tale și faptele. Dar va veni timpul când toate se vor desoperi și se vor afla.
  • Pentru omul cu conștiința curată e mai ușor să sufere amarul și nenorocirea decât să le pricinuiască. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Viciul, după care alergăm cu râvnă, ne urmărește, mai târziu, peste tot.
  • Cel care nu vede cât este de pierzător păcatul este un orb cu ochi. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Cei ce trăiesc în păcate, nu se deosebesc cu nimic de morți. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Cei nelegiuți se tem acolo unde nu este nici o frică (Pslmi 52;6), iar unde s-ar cuveni să se teamă, acolo ei sunt neînfricați. (Prot. P. Socolov)
  • Un păcat întotdeauna te duce la alt păcat. Căci împlinirea unei singure pofte trezește în tine multe alte pofte. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Orice păcat nou pune o nouă pată pe sufletul ines ă.
  • Nimic nu este ascuns în fața Judecătorului; de aceea zădarnic căutăm să păcătuim în ascuns. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Ceea ce este o grozăvie să faci înaintea oamenilor, e grozav și să te gândești la acel lucru în inimă, în fața lui Dumnezeu. (Mărgăritare Duhovnicești)
  • Nici micile păcate nu sunt ceva mic. Nici cu păcatele mici nu este cu putință să intri în Împărăția Cerurilor.
  • Mărul pe care l-au mâncat strămoșii noștri în Eden nu a fost mare, dar ce urmări au decurs de aici știți singuri.
  • Ceea ce pare de mică însemnătate are uneori o mare importanță. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Greșelile mici și neînsemnate au micșorat deseori slava marilor bărbați.
  • Păcatele de mică însemnătate nu mai sunt de mică însemnătate atunci când le produc pe cele mari. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Dacă cineva ar turna într-un sac mult nisip sau mici pietricele și ar înota cu ele într-o apă adâncă, atunci din pricina greutății lui ar putea să se înece la fel ca și din pricina unei pietre mari. Așa e și cu micile păcate. (Petru Episcop de Tomsk.)
  • Firul de nisip este mic, dar milioanele de fire alcătuiesc munții. Ce vor alcătui micile păcate repetate în fiecare zi? (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Fugi chiar de cele mai mici păcate, pentru că cel ce nu se îndepărtează de cele mici, negreșit va cădea în cele mari și grele.
  • Cine este biruit în lucruri mici, acela este biruit și în cele mari. (Avva Isaia)
  • Întotdeauna și în toate, dar mai ales în lucrurile rele, este important primul pas. Cel dintâi pas este greu să-l faci, al doilea e mai ușor, iar apoi omnul nu mai merge ci se rostogolește pe lunecoasa cale a răului.
  • Oricât de hidoase și respigătoare ar fi păcatele, deprinderea le face neînsemnate și nule. (Fericitul Augustin)
  • Bolile ines ă se vindecă numai printr-o mare stăruință, statornicie și silință; același lucru trebuie să spunem și despre deprinderile păcătoase. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • E mai ușor să previi răul decât să-l birui. (Prot. I. Rojdest.)
  • Să înăbușim în noi gândurile spurcate pentru ca să nu ajungem de la ele până la faptele spurcate. (Prot. Evg. Popov)
  • De câte suferințe ne-am izbăvi uneori printr-un singur nu, spus cu tărie în fața ademenirilor. (Lafater)
  • Cine nu urăște păcatul, chiar de nu va păcătui, se numără cu păcătoșii. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Cine se uită la rău fără scârbă, acela se va uita la el în curând cu plăcere.
  • Atunci vei urî păcatul, când vei conștientiza că el este o sabie ines ă ce lucește asupra noastră. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Să nu faci răul nici chiar în glumă, fiindcă se întâmplă ca cineva să facă dintru început răul în glumă, iar mai târziu să fie atras de rău chiar contra voinței sale. (Avva Dorotei)
  • Dacă nu vei folosi puterile asupra ta însuți, nu-ți vei birui viciile. (Toma de Kemp)
  • Mare este puterea păcatului, dar de o sută de ori mai mare este puterea darului lui Dumnezeu. (Sfântul Inochentie Arhiepiscop de Herson)

Gândurile

  • Insula ce se află în largul mării poate ea oare să oprească valurile ca să nu lovească în ea? Cu toate acestea, insula se împotrivește valurilor și rezistă. Tot așa și noi nu putem opri gândurile, dar ne putem împotrivi lor. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Tu nu poți desigur, să împiedici zborul unei păsări, dar poți s-o împiedici de a-și zidi cuibul acolo sau aici. (Prot. I. Tolmacev)
  • Maica Sarra era luptată de gândul desfrânării timp de treizeci de ani și nici odată nu s-a rugat ca să se retragă lupta de la ea ci numai îl ines ă Dumnezeu ca s-o întărească în această luptă.
  • Suntem osândiți nu pentru că intrăm noi în gânduri păcătoase, ci pentru că le folosim spre rău.
  • Ceea ce atrage osânda asupra noastră nu este faptul că intră în noi gândurile, ci faptul că le dăm o direcție greșită. (Sfântul Versanufie cel Mare)
  • E mai fericit cel ce nu îngăduie dușmanului să intre în casă decât cel care îngăduindu-I, se luptă cu el. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Așa cum e periculos să ții o scorpie în sân, tot așa este de periculos să ții un gând rău în inima ta. (Avva Evagrie)
  • Stinge scânteia până nu a devenit flacără și nimicește pe vrăjmaș până când e mic. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Dacă vom tăia gândurile rele vom tăia și păcatul. Taie rădăcina și nu va mai fi pomul, stârpește sămânța și rodul nu va mai crește. (Sfântul Tihom Zadonski)
  • Nu se formează norii fără mișcarea vântului; nici patima nu se naște fără gânduri. (Sfântul Marcu Ascetul)
  • Nu atacul gândului este păcat, ci convorbirea minții care discută prietenește cu el. (Sfântul Marcu Ascetul)
  • Smulge gândurile viclene prin alte gânduri. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Ridică-ți adesea mintea spre rugăciune și vei distruge gândurile care se apropie de inimă. (Avva Talasie)
  • Roagă-te cu tărie și cu suspinuri în vremea când te apucă ispitile și gândurile.
  • Nu-ți hrăni prea mult trupul tău și gândurile spurcate se vor împuțina în tine. (Avva Evagrie)
  • După cum medicamentele tari vindecă bolile nemiloase, tot așa rugăciunea cu postul alungă gândurile rele. (Maica Singlitichia)

Așa cum șarpele scos dintr-o vizuină întunecoasă la lumină caută să fugă și să se ascundă, tot astfel și gândurile rele, fiind date pe față printr-o sinceră mărturisire, caută să fugă de la om. (Avva Moise)


Patimile

  • Omul nu poate fi cu desăvârșire liber de patimi. Le poate stăpâni, dar ca să nu le aibă deloc – nu poate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Patimile trăiesc și în Sfinți; numai că la ei ele sunt înfrânate. (Avva Avraamie)
  • Caută să fii întotdeauna învingătorul patimilor tale, nu învinsul lor.
  • Adevărata pace a inimii o putem găsi numai în împotrivirea față de patimi, nu în slujirea lor. (Toma de Kemp)
  • Dacă îți vei cruța patima atunci ea se va scula împotriva ta. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Satisfacția aparentă pe care noi o procurăm patimilor noastre, nu este altceva decât o hrană înșelătoare care face să trezească o foame și mai mare.
  • Patimile sunt asemenea munților vulcanici care în orice moment pot lăsa în jurul lor un loc pustiu și îngrozitor.
  • Nimic nu ne pricinuiește atâta suferință ca o patimă activă în suflet.
  • În vreme de furtună făclia se stinge și nu mai luminează; Tot așa și mintea se întunecă din pricina furtunii patimilor.
  • Atât timp cât trupul lucrează pentru patimi, sufletul nu-l cunoaște pe Dumnezeu.(Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Nu este recunoscut ca rob a lui Dumnezeu acela care lucrează pentru patimi; el este robul aceluia care îl stăpânește. (Avva Isaia)
  • E greu să te desparți de o paimă; dar e mai greu și dureros să suferi veșnic. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Patimile se țin una de alta ca inelele în lanț. (Avva Isaia)
  • Cel ce urâște patimile acela taie și cauzele lor. (Sfântul Marcu Ascetul)
  • Cine luptă împotriva patimei de la început, acolo o va birui repede. (Sfântul Isac Sirul)
  • Smerește-ți gândul trufaș înainte ca el să se tarnsforme în patimă, că apoi trufia te va smeri pe tine.
  • Zdrobește-ți pofta înainte de a te zdrobi ea pe tine. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Atâta timp cât ești supus păcatului chiar într-o mică măsură să nu te socotești liber de patimi. (Avva Isaia)
  • Acela are o desăvârșită nepătimire care nu e împătimit nici față de lucruri, nici față de amintirile legate de ele. (Avva Talasie)
  • Unele patimi sunt proprii trupului, altele – sufletului. Cel ce se curăță de unele și neglijează altele procedează ca cel care și-ar îngrădi via cu un gard înalt împotriva fiarelor și ar lăsa-o cu totul deschisă pentru păsările răpitoare. (Fericitul Augustin)
  • Marea se tulbură din cauza vântului, iar inima omului din cauza patimilor. Și pe una și pe alta le poate potoli numai Dumnezeu, dacă, desigur inima nu se va împotrivi lucrării Lui.

Mânia

  • Nu există o biruință mai mare decât să-ți birui ines și indignarea. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • E mai ușor să birui împărății decât ines ta proprie. (Iacov Arhiepiscopul Nijegorodului)
  • Mânia ines este o groapă pentru el; cine și-a înfrânat ines a trecut această groapă. (Sfântul Efrem Sirul)
  • A fi mânios și ines ă nu este nimic altceva decât să te pedepsești pe tine însuți pentru greșelile și prostiile altora. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Atunci când vă mâniați vă faceți propriul vostru călău, vă torturați pe voi înșivă. Ce poate fi mai vrednic de milă decât un om cuprins de mânie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Gândurile unui om iritat sunt pui de viperă care devorează inima care le-a născut. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Mânia este un primejdios sfătuitor pentru oricine; tot ce se întreprinde la mânie nu e nici odată chibzuit. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Mânia și răzbunarea este patima sufletelor slabe; de aceea femeile sunt mai mânioase și mai răzbunătoare decât bărbații. (Juvenal)
  • Cel ce se lasă în voia mâniei, face din el o priveliște foarte neplăcută pentru alții.
  • Omul înciudat și înfuriat să se uite în oglindă și să vadă toată urâțenia feței sale la mânie. (Platon)
  • Nu există nimic mai neplăcut ca o față înfuriată. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Unde este pacea acolo este și Dumnezeul păcii.
  • Unde este răutatea și ines acolo nu vine în zbor duhul blândeței. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Omul cuprins de mânie, chiar de ar învia și un mort, tot nu va fi plăcut înaintea lui Dumnezeu. (Avva Agaton)
  • Să nu te superi sau să te mânii pe nimeni decât doar pe tine însuți. (Toma de Kemp)
  • Fii înțelept și închide gurile celor ce te grăiesc de rău cu tăcerea, iar nu cu ines și cu insulta. (Sfântul Antonie cel Mare)
  • Cel ce se supără când oamenii îl grăiesc de rău, arată prin aceasta că recunoaște că cele spuse despre el sunt adevărate; iar cel ce râde – îndepărtează orice bănuială de la el în fața celor prezenți. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu trebuie să ne supărăm atunci când suntem ponegriți, ci atunci când ponegrirea se face pe bună dreptate. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Blândețea și răbdarea au mai multă putere decât ines și încăpățânarea: lâna moale slăbește mai mult puterea ghiulelelor de tun decât cele mai puternice fortărețe.
  • Mânia nu se lecuiește prin mânie. Focul nu se poate stinge prin foc, ci prin apă; nici ines nu poate fi biruită prin mânie, ci prin blândețe și răbdare. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Un cuvânt aspru îi face răi și pe cei buni, iar un cuvânt ines îi face buni și pe cei răi. (Vechiul Pateric)
  • E mai bines să tai întărâtarea printr-un zâmbet decât să te înfurii ca o fiară neîmblânzită. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Ascultând învinuirile în tăcere, noi îl imităm pe Iisus Hristos.
  • A te ines este în firea omului, dar ca să înăbuși ines este în firea creștinului. (Fericitul Ieronim)
  • Nu îngădui mâniei să se ridice până la gâtlejul tău. (Avva Isidor)
  • Cine nu-și reține limba în vremea mâniei, acela nu-și va reține nici patimile. (Avva Iperehie)
  • Nu trebuie să fim fiare nici chiar în raporturile noastre cu fiarele.
  • Ca să nu te superi niciodată cu nimeni este propriu numai îngerilor, dar să te superi puțin și apoi să te împaci repede este propriu oamenilor care iubesc sincer pe Dumnezeu. (Mărgăritare Duhovnicești)
  • Dacă, mustrându-l pe cineva, vei fi cuprins de mânie, atunci îți satisfaci patima; în felul acesta, vrând să-l mântuiești pe altul, să nu te pierzi tu însuți. (Sfântul Macarie cel Mare)
  • Îl dojenești sau îl pedepsești pe cineva? – Iubește-l lăuntric.
  • Foarte frumos a spus cineva din înțelepți unui vinovat: „eu te-aș fi pedepsit, dacă n-aș fi fost prins de mânie.”

 

Slava deșartă – Lauda de sine

  • După cum fumul de gunoi nu este îngăduit în loc de tămâie, tot astfel, Dumnezeu nu primește rugăciunea omului lăudăros.
  • Ceea ce nu distruge molia, ceea ce nu răpește hoțul, aceea o pradă lauda de sine.
  • Slava deșartă face până și faptele bune – nefolositoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Virtutea unui om lăudăros este o jertfă ciuntită, și nu se va pune pe jertfelnicul lui Dumnezeu. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • În sufletul cuprins de slavă deșartă se întorc din nou patimile care au fost odată biruite și care au ieșit odată din el. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Slava deșartă este o piatră submarină; dacă te izbești de ea atunci pierzi toată încărcătura. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • După cum iedera încolăcită în jurul pomului distruge rodul lui, la fel și slava deșartă nimicește ostenelile nevoitorului. (Avva Isaia)
  • Un sac găurit nu păstrează ceea ce este pus în el, așa și lauda de sine pierde răsplata faptei bune. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Un nevoitor stăpânit de slava deșartă este un lucrător fără plată; duce povara dar răsplată nu primește. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Păzește-ți inima de laudă deșartă tot așa cum îți păstrezi averea de tâlhari, îmbrăcămintea de molii, grădina de fiare răpitoare și de păsări.
  • Slava deșartă este păgubitoare și atunci când se ascunde numai în sufletul omului, asemenea putregaiului și viermelui din interiorul rodului.
  • E mai ines ă nu faci nimic slăvit în lume decât, făcând fapte bune, să te lauzi fără măsură. (Sfântul Dimitrie al Rostovului)
  • Ascunde-ți ostenelile și faptele bune – și ferește-te ca limba ta să nu ți le răpească. (Avva Isaia)
  • Cât de mulți au suferit pentru propriile lor fapte bune, pentru faptul că ele au fost declarate și au primit laudă! (Toma de Kemp)
  • Din cauza laudei de sine fariseul a devenit mai rău decât vameșul.
  • Lauda de sine nu poate sta împreună cu înțelepciunea. Cel mai ușor lucru este să te înșeli pe tine însuți și îngâmfându-te să consideri că ești ceva, nefiind nimic. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Orice lucru bun devine rău când căutăm prin el nu pe Dumnezeu, ci slava noastră. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Cel ce își descoperă și își trâmbițează faptele bune este asemenea semănătorului care seamănă sămânța la suprafață; vin păsările cerului și o mănâncă. Iar cel ce își acoperă viața este asemenea celui ce seamănă pe brazdele arăturii – el va aduna rod îmbelșugat. (Pateric)
  • Nu te lăuda și nu spune multe spre lauda ta atunci chiar când spui adevărul, ca să nu se gândească cineva despre tine mai multe decât cele ce vede și aude de la tine.
  • Important este ceea ce suntem noi în fața lui Dumnezeu, nu ceea ce gândesc oamenii despre noi –așa că nu te lăuda în fața oamenilor. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Orice ar gândi oamenii despre noi sau ar spune, în realitate suntem așa cum ne vede Dumnezeu.
  • Dacă vrei să te știe Dumnezeu, fii după putință necunoscut ines ă oameni. (Avva Teognost)
  • Dacă vrei ca Domnul să-ți ascundă păcatele, atunci nu arăta faptele tale bune oamenilor dacă ai vre-o una. Căci așa cum procedăm noi cu privire la faptele noastre bune, la fel face Dumnezeu cu păcatele noastre. (Sfântul Marcu Ascetul)
  • Dacă te lauzi pe tine însuți, nu vei fi lăudat de Dumnezeu.
  • Să știi că orice cuvânt pe care îl rostești spre lauda ta este de ocară pentru tine.
  • Dacă îți va răsplăti omul, Dumnezeu nu-ți va răsplăti, iar când nu-ți va răsplăti omul, îți va răsplăti Dumnezeu.
  • Ferice de acela care nu-și chivernisește viața și faptele sale în așa fel încât să-și primească răsplata sa numai pe pământ și de la oameni. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Fugi de slava deșartă – și te vei învrednici de slavă în veacul viitor. (Avva Isaia)

 


Mândria

  • Toate păcatele sunt urâte înaintea lui Dumnezeu, dar cel mai urâcios păcat este mândria. (Sfântul Antonie cel Mare)
  • Prin mândria noastră noi îl facem pe Dumnezeu, vrăjmașul ines ă. (Avva Isaia)
  • Nimic nu este mai respingător pentru Dumnezeu ca mândria, pentru că anume în ea se ascunde îndumnezeirea de sine. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Un pustnic bătrân a spus: „e mai bună înfrângerea cu smerenie, decât biruința cu mândrie.”
  • E mai ines ă fii un păcătos smerit, decât un drept mândru. (Prot. A. Necrasov)
  • E mai ines ă recunoaștem păcatele cu smerenie, decât să ne mândrim și să ne lăudăm cu faptele bune. (Fericitul Augustin)
  • Păcătoșii care se smeresc, se îndreptează și fără fapte bune, iar drepții își pierd și multele lor osteneli din cauza mândriei.
  • Chiar dacă cineva ar face nenumărate fapte bune și ar săvârși orice virtute, iar despre sine cugetă înalt, un asemenea om este mai sărac și mai ticălos decât toți oamenii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu te înălța cu faptele tale, oricare ar ines . (Sfântul Antonie cel Mare)
  • Mândria este mama viciilor din pricina căreia și diavolul s-a făcut diavol, nefiind astfel mai înainte. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Mândria este ca un copac înalt și putred; și dacă cineva se va urca în el se va prăbuși îndată de sus. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Nu te ridica la înălțime ca să nu cazi în adâncime. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Cine se așează singur sus, acela își gătește singur căderea. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Oamenii mândri, dar proști, sunt asemenea spicelor goale, care se ridică mai presus de alte spice care au sămânța.
  • Omul mândru și prost este asemenea unei statui aurite care în afară de un boț de lut sau o bucată de lemn nu e nimic.
  • Va cădea din înțelepciunea lui Dumnezeu acela care pretinde că este înțelept. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Dacă te consideri că ești ines ănt atunci nu mai ești ines ănt.
  • Mândria este dovada unei minți sărace. Nimic nu te face atât de prost ca mintea înălțată de mândrie. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Mijlocul cel mai sigur de a fi înșelat e să te consideri mai șmecher decât alții.
  • Mândria este o uriașă sârmă a unui suflet mic și josnic.
  • A fi foarte nemulțumit de tine însuți este o slăbiciune; a fi foarte mulțumit de sine este o prostie. (Sabbleu)
  • Smerenia este semnul unui suflet mare, mândria a unui suflet mic.
  • Josnicia și mândria sunt surori gemene.
  • Trufașul și îngâmfatul se aseamănă cu un balon umflat, care pare mare și frumos; dar este de ajuns să fie atins cu ceva ascuțit și spărgându-se, se preface într-o cârpă fără de folos. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Cel mândru caută să fie respectat de către cei pe care-I vede de nimic.
  • Cel mândru îi ines ă pe cei ce îl cinstesc drept nimic, iar cinstea pe care aceștia i-o dau lui o prețuiește mult. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Pe cei smeriți mulți îi iubesc, iar pe cel mândru și îngâmfat îl urăsc până și cei care au același duh de mândrie. (Avva Ossov)
  • Nu te măsura cu stângenul, iar pe alții cu șchioapa. (Sfântul Varsanufie cel Mare)
  • Nu socoti drept lucru mare că pari mai bun decât cei răi, ci întristează-te că te întrec cei buni. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Nu te așeza mai presus de alții ca să nu cazi mai jos decât toți.
  • Să nu ne înălțăm unul față de altul pentru că pământul ne va nivela pe toți și ne va da fiecăruia câte o parte egală. (Sfântul Dimitrie Rostovki)
  • Cu ce putem să ne mândrim noi cei care nu avem nimic în afară de păcat și slăbiciune?
  • Pentru ce te lauzi pe tine însuți, cănd e nevoie să-L proslăvim pe Dumnezeu. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Strălucirea fulgerului arată mai-nainte lovitura tunetului, iar slava deșartă, vestește mândria. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Începutul mândriei este sfârșitul slavei deșarte. (Sfântul Ioan Scărarul)

Invidia

  • Invidia este mâhnirea pentru bunăstarea aproapelui. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Invidiosul socotește nenorocirile altora drept fericirea sa proprie, iar fericirea altora drept nenorocirea sa. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu se amărăște cel sărac atât de mult cu sărăcia sa pe cât se amărăște invidiosul din pricina bunăstării aproapelui. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Demonul nu-l invidiază pe demonul asemenea lui, ci pe om; iar omul invidiază pe omul care este asemenea lui. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Mulți dintre noi plâng cu cei ce plâng, dar nu se bucură cu cei ce se bucură.
  • Invidiosul se necăjește când privește la cei mai sus ca el, pentru că nu se vede egal cu ei; se chinuiește când îi vede pe cei egali cu el, pentru că vrea să fie cel dintâi între ei; se întristează când se uită la cei mai jos ca el, pentru că îi este teamă ca aceștia să nu se egaleze cu el sau chiar să-l întreacă. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Invidia nu îngăduie să te bucuri de ceea ce ai, fiindcă te torturează cu dorința de cele care îți lipsesc. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Invidiosul îi socoate vrăjmași pe cei care nu l-au jignit cu nimic.
  • Câinii, dacă sunt hrăniți, se îmblânzesc; in, când sunt îngrijiți, devin blânzi; iar invidioșii când sunt serviți, devin și mai sălbatici. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Invidia nu poate răbda ca să fie lăudat altul pentru fapte bune; de aceea invidia și hula sunt nedespărțite între ele. (Prot. P. Socolov)
  • Invidiosul își face rău lui însuși înainte de a-l vătăma pe cel pe care-l invidiază. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Invidiosul, vrând să-l piardă pe altul, se pierde pe el însuși. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Invidia este asemenea moliei care manâncă haina în care se naște, pentru că ea mănâncă inima care a născut-o. (Sfântul Dimitrie Al Rostovului)
  • Așa cum rugina roade fierul, tot așa invidia roade sufletul în care trăiește. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Cine a dobândit invidia, acela a dobândit, odată cu ea, și pe diavol. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Invidia este rădăcina uciderii. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Invidiosul nu este nicidecum bun pentru ceruri; pentru că acolo la fel sunt deosebiri; el nu s-ar putea bucura acolo, ci ar mai putea otrăvi fericirea altora. (Prot. I. Tolmacev)
  • Invidia este fiica mândriei; omoară pe mamă și fiica ei va pieri. (Fericitul Augustin)

Lingușirea și fățărnicia

 

  • Nu există ispită mai crudă decât să dai peste un om lingușitor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Cel ce se lingușește este mai primejdios decât cel ce te dușmănește fățiș.
  • Lingușitorul are miere pe limbă și fiere în inimă – cu vorba îți făgăduiește pacea, iar cu faptele pregătește sabia. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Ferește-te să lauzi pe cineva în față, chiar când ești sincer pentru că un om smerit nu iubește acest soi de laudă, iar un om mândru devine din această pricină și mai trufaș. (Prot P. Socolov)
  • Nu fit u însuți un om slugarnic și nu îngădui altora să se înjosească în fața ta și să se lingușească. (Sfântul Ambrozie al Al Mediolanuluiului)
  • Când lingușitorii vor începe să te laude, să ne aducem aminte de toate nelegiuirile noastre și, după ele, vom crede glasul înșelător al lingușirii. Atunci frumoasa mască cu care alții vor să ne acopere nu e va lipi de fața noastră sluțită. (Prot. I. Golubinschi)
  • Demonstrarea unor virtuți de ale noastre sunt mai respingătoare decât multe vicii. (Daniil Stem)
  • Este câte unul care cu vorba e gata să îmbrățișeze întreaga omenire ca pe un frate, dar cu fapta nu-și îmbrățișează nici pe fratele său.
  • Băgați de seamă, că omul lipsit de cinste vorbește necontenit despre cinste, și nu căutați apărare la cel ce vorbește fără măsură și peste tot de vitejie. (Dusseau)
  • Fățarnicii mustră de obicei la alții ceea ce fac ei îșiși și, plus la toate, mult mai frecvent. (Prot. P. Socolov)
  • Fățarnicii, la fel ca albinele, pe buze au miere, iar în gură auvenin. (Montaigne)
  • Este greu atunci când pe buze se află sfințenie, iar în inimă fărădelege și răutate. (Avva Isaia)
  • Ura sau Invidia puse sub acoperământul evlaviei sunt ca o apă amară în vase de aur. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Să nu fie un ape buzele noastre și alta în inimă; căci Dumnezeu vede deopotrivă și cele ascunse și cele vădite. (Avva Isaia)
  • Învață-ți limba să vorbească ceea ce ai în inimă. (Avva Pimen)
  • Nu există o înșelare mai respingătoare și mai hidoasă decât aceea de ați ascunde răutatea și minciuna sub masca sincerității.
  • Rugăciunea și nevoințele celei ce are în inimă una și alt ape buze din viclenie, sunt zădarnice. (Avva Isaia)
  • Trebuie să fii, nu să pari.
  • Noi am câștiga mai mult, apărând așa cum suntem în realitate, decât arătând ceea ce nu avem.
  • Fățarnicul este ca cârtița, care mai devreme sau mai târziu iese afară și se descoperă.
  • Nu e nimic ascuns care în cele din urmă să nu se descopere. (Luca 8;17)

Bogăția

 

  • Toți întreabă; e bogat cutare? Dar aproape nimeni nu întreabă; E un om înțelept și bun?
  • Când vorbește aurul atunci celelalte cuvinte nu sunt lucrătoare. El poate convinge deși nu are limbă. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Aurul este o cursă pentru oameni așa cum plasa este pentru păsări. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Aproape fiecare om bogat este, ori el însuși un om nedrept, ori e un moștenitor al omului nedrept.
  • Aici bogații deseori îi ajută pe săraci, acolo săracul va lua apărarea bogatului.
  • În vremea negustoriei tale cântarul tău să-ți fie întotdeauna conștiința. (Prot. I. Tolmacev)
  • Grijile sunt nedespărțite de avere așa cum rugina este nedespărțită de fier.
  • Avuțiile ne îngreuiază atunci când le dobândim, ne aduc temeri când le stăpânim, iar când le pierdem ne aduc vaiete.
  • Boala goanei după avuții nu are nici o limită, cerând tot mai multe, ea își potolește setea ine necontenit. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Ce folos să ai lăzile pline de bogății, iar sufletul gol de fapte bune (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Cei lipiți cu inima de bogăția pământească nu o vor căuta pe cea cerească.
  • Dacă îți pui nădejdea în avuții, în ce vei nădăjdui în ceasul cel din urmă a vieții tale?
  • Și în urma omului bogat, și în urma cerșetorului sărac merg în veșnicie doar faptele lor – bune sau rele. (Sfântul Sfântul Inochentie al Hersonului)
  • Chiar dacă nu vom dobândi lumea întreagă, – și atunci ne vom sălășlui în mormânt, unde nu este deosebire între împărat și cerșetor.
  • Adu-ți aminte adeseori că, după scurtă vreme, ori bogăția te va lăsa ori tu vei lăsa bogăția. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • O, câmpule, câți stăpâni ai avut tu până acum și câți vei mai avea! (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Bogăția este asemeni unui rob necredincios; de-o vei lega cu mii de lanțuri, cândva te va părăsi.
  • Aceea este adevărata bogăție, pe care stăpânind-o nu o mai putem pierde. (Fericitul Augustin)
  • Dacă nu ai avere nici nu trebuie să ți-o dorești, iar atunci când o ai, cugetă bine cum să o chivernisești. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Nu acela e bogat care are multe, ci acela care le folosește cu înțelepciune pe cele ce are.
  • Stăpânește-ți avuția, dar nu o lăsa să te stăpânească ea pe tine. (Fericitul Augustin)
  • Avuțiile ne sunt date pentru păstrarea vieții noastre pământești, nu pentru pierderea celei creștinești. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Să ne grăbim să schimbăm averea care trebuie să piară într-o răsplată care nu piere niciodată. (Sfântul Grigore Dialogul)
  • Ți se dă avuția ca să o dai și tu. Bogăția și binefacerea trebuie să fie nedespărțite.
  • Dumnezeu ți-a dat averea pentru ca să cumperi cu ea cerul. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Bogații numai atunci vor intra în Împărăția Cerurilor, când îi vor duce săracii. (Luca 16;9)
  • Bogații fără săraci nu se pot mântui. Numai dacă ei își deschid mâinille pentru săraci, atunci Dumnezeu deschide pentru ei porțile cerului. (Fericitul Augustin)
  • Bogatul când va muri nu va lua nimic cu sine. Acela își ia cu sine bunătățile care le-a împărțit celor ce I le-au cerut. (Sfântul Grigore Dialogul)
  • Cine iubește avuția nu-și poate iubi aproapele.
  • Cel bogat se desparte mult mai greu de un bănuț decât cel sărac de un leu. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Bogăția este sfârșitul sărăciei – ines ă și începutul sărăciei – morale. (Seneca)
  • Să dăm vina nu pe lucruri, ci pe voința noastră stricată; căci poți avea și avere dar să nu te lași stăpânit de ea. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu bogăția îl pierde pe bogat, ci întrebuințarea ei neînțeleaptă. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Nu bogăția îngrădește intrarea în Împărăția Cerurilor (Matei 19;23), ci întrebuințarea ei greșită. (Prot. I. Tolmacev)
  • Nu bogații, ci cei ce slujesc bogăției sunt osândiți. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu bogăția este un lucru rău, ci înrobirea ta de ea.
  • Ești bogat? Nu sunt contra ta. Ești zgârcit, iată pentru ce te osândesc. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu toți bogații vor pieri, precum nici toți săracii se vor mântui. (Mărgăritare Duhovnicești)
  • Să ne îngrijim, fraților, mai mult decât orice, de bogăția credinței, indifferent de suntem bogați sau săraci. (Sfântul Filaret al Moscovei)

Lăcomia și Zgârcenia

  • Nici o patimă nu ete atât de urâtă ca mândria și nici nu merită atâta derâdere ca lăcomia. (Sfântul Petru Damaschin)
  • Dacă nădăjduiești să primești veșnicia, atunci de ce-ți dorești atât de mult cele vremelnice?
  • Dacă n-ai adus nimic pe lume, atunci de ce te îngrijești atât de mult de comorile pământești ca și cum ai putea să le duci cu sine din această lume?
  • Omul lacom este un lepădat în fața lui Dumnezeu, întrucât iubirea de argint este o închinare la idoli. (Prot. P. Socolov)
  • Iubitorul de avuții nu cruță nici pe tată, nici pe mamă, nici pe frați, nici pe prieteni. (Fericitul Augustin)
  • Sunetul metalului care umple urechile iubitorului de argint îl face surd la glasul darului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • E cu neputință să iubim totodată și argintul și sufletul. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • După cum marea nu se umple de apa râurilor, tot așa și cel lacom ne se satură cu nici un fel de agoniseală.
  • Iadul nu zice niciodată: „Destul!” (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Toate păcatele îmbătrânesc odată cu omul; numai lăcomia întinerește pe fiecare an. (Sfântul Ambrozie de Al Mediolanului).
  • Bogăția în mâinile celui lacom este întocmai ca sabia în mâinile nebunului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Lăcomia nu umple într-atât casa de bogăție pe cât umple sufletul de griji. (Sfântul Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Iubitorul de argint e legat cu grijile, așa cum un rob e legat cu lanțurile. (Mărgăritare Duhovnicești)
  • După cum marea nu poate fi niciodată fără valuri, la fel și inima iubitorului de avere nu poate fi fără tristețe, fără griji, fără frică și fără tulburare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Vai de cel lacom de avere! Bogăția fuge din fața lui; iar pe el îl așteaptă focul. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Să agonisești frica de Dumnezeu și evlavia, nu avere – iată un lucru mare.
  • Vrei să fii bogat? Să-l ai pe Dumnezeu de prieten și vei fi cel mai bogat om de pe pământ. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Săracul are multe nevoi, risipitorul și mai multe, iar zgârcitul e lipsit de toate.
  • Zgârcitului toate îi lipsesc. El este exact ca un cerșetor care tremură de foame și de frig. Celelalte patimi constau din plăceri și satisfacții, iar patima zgârceniei – din lipsuri și din sărăcie.
  • Omul zgârcit, orice averi ar stăpâni, este mai sărac decât toți, pentru că îi pare rău să jertfească pentru sine cele ce sunt ale lui ca și cum nu ar avea nimic.
  • Atunci când zgârcitul este propriul său dușman, atunci mai poate el oare fi pentru cineva bun și folositor? (Sir. 14;5)
  • În fântâni apa devine mai bună atunci când apa se scoate mereu; iar dacă fântânile sunt părăsite atunci apa din ele se strică; tot așa bogăția care stă locului e nefolositoare, iar mișcarea ei și trecerea din mână în mână este folositoare și de roade aducătoare. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Cel ce dezbracă pe omul îmbrăcat se numește tâlhar, iar cel ce nu-l îmbracă pe cel gol, deși o poate face, e vrednic de alt nume? (Sfântul Vasile cel mare)
  • Zgârcitul repetă mereu același cuvânt: „N-am, nu-ți dau, pentru că eu însumi sunt sărac.” Într-adevăr tu ești sărac și lipsit de orice bine; ești sărac de dargoste, sărac în iubirea de oameni, sărac cu credința în Dumnezeu, sărac cu nădejdea veșnică. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Atât cât trăiește, zgârcitul nu face nici un bine; și numai când moare binele se arată din partea lui. Bogăția lui care a fost ținută la întuneric, iese la lumină.
  • Bogătașul zgârcit este asemenea unui animal gras care fiind nefolositor cât trăiește, devine folositor numai după moarte (când este sacrificat).
  • Zgârcitul numai adună, însă cei ce se vor folosi de cele aduate vor fi alții.
  • Cu cât mai grele sunt lăzile zgârciților, cu atât mai ușoare sunt necazurile moștenitorilor.
  • Un zgârcit este asemenea unui ines ă care absoarbe apa pe care trebuie cineva să o stoarcă.
  • Zgârcitul adună fără sfârșit, luxosul risipește până la sfârșit.
  • Luxul pe toate le înghite și cu numic nu se satură.
  • Bogații care trăiesc în lux sunt mai săraci decât cerșetorii.
  • Mulți nu-și găsesc nimic de folos, dar cheltuiesc tot pe cele de prisos.
  • Din toate care ne sunt de trebuință trebuie să le avem pe cele necesare, iar nu pe cele de prisos. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Dacă îți cumperi cele de prisos repede vei vinde cele necesare.
  • Dacă nu te vei sătura de pâine, nu vei dori nici vin. (Maica Singlitichia)
  • Suferă lipsuri la bătrânețe cel care în tinerețe nu a știut cum să-și folosească averea. „Tu prânzești rău, pentru că ai mâncat prea bine dimineața,” a spus un înțelept din vechime. (Prot I. Tolmacev)

Postul și înfrânarea

  • Porunca despre post are aceeași vechime ca și lumea; Cea dintâi poruncă dată omului de Dumnezeu, a fost pentru post. (Facerea 2;17)
  • Întrucât n-am postit am fost izgoniți din Rai! De aceea vom posti pentru ca din ines intrăm în Rai. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Nu trebuie să luăm asupra noastră un post care întrece puterea noastră. Postul este pentru om nu omul pentru post.
  • Postul trupului este hrană sufletului. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • E cu neputință să ardă focul în apă, e cu neputință și pocăința fără post. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Șeful dracilor este luciferul cel căzut, iar capul patimilor este lăcomia pântecelui. (Sfântul Ioan Scărarul)
  • Lăcomia pântecelui este mama curviei. (Vechiul Pateric)
  • Cu cât sunt mai multe lemne cu atât e mai puternică flacăra; cu cât sunt mai multe mâncări, cu atât e mai furioasă pofta. (Avva Leontie)
  • Mâncarea de prisos face din trup o corabie peste măsură de încărcată, care la cea mai mică mișcare a valurilor se duce la fund. (Avva Leontie)
  • O burtă groasă nu naște o înțelegere subțire. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Stăpânește-ți pântecele atâta timp cât el încă nu te stăpânește pe tine. (Sfântul Ioan Scărarul)
  • Dacă te atrage pofta spre o hrană gustoasă și multă, adu-ți aminte de putoare ce iese din ea și te vei liniști. (Avva Isaia)
  • Noi nu trăim ca să mâncăm, ci mâncăm ca să putem trăi și să ne îndeplinim datoriile. (Prot. P. Socolov)
  • Niciodată nu va putea să ajungă la o desăvârșită curățenie acela care nădăjduiește s-o dobândească numai cu înfrânare, adică printr-un post trupesc, dacă nu va cunoaște că înfrânarea este necesară pentru ca să se poată mai ușor lupta cu celelalte patimi. (Avva Serapion)
  • Feriți-vă de a măsura postul cu o simplă înfrânare în ale mâncării. Cei ce se înfrânează de la mâncare, dar au purtări rele, se aseamănă diavolului, care deși nu mănâncă nimic, totuși nu încetează să păcătuiască. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Ești stăpân pe pântece? Fii stăpân și pe limbă, pentru că atunci când rămâi robul unuia, să nu-ți fie nefolositoare eliberarea de sub stăpânirea celuilalt. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Sora de gemene a postului este rugăciunea.
  • Posturile din afară nu sunt totdeauna necesare, dar postul lăuntric e necesar în orice vreme.

Beția

  • Nu desprețui vinul, ci desprețuiește beția. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu vinul e rău, ci greșita lui întrebuințare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu vinul e vinovat, ci vinovat e acela care nu cunoaște măsura la vin; nu e oprit să bei ci e oprit să te îmbeți.
  • Vinul este un lucru dumnezeiesc, iar beția e lucru diavolesc. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Dacă omul este cândva sub stăpânirea diavolului, aceasta se întâmplă mai ales la beție.
  • Nimeni nu este mai iubit de către diavolul, ca cel ce petrece în beție, pentru că nimeni nu-I împlinește astfel voia lui ca un bețiv. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Lot, convins de fiicele lui, s-a îmbătat de vin – și diavolul l-a atras spre curvie. (Sfântul Isidor Pelusiotul)
  • Ceea ce nu face cel treaz, îndrăznește s-o facă cel beat. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Nu te îndulci cu vin și nu te va ademeni trupul. (Avva Evagrie)
  • Beția este mama tuturor faptelor de rușine, sora patimilor și naufragiul curăției. (Fericitul Augustin)
  • Bețivul nu este vrednic să trăiască în societatea ființelor raționale; el s-ar cuveni să fie pus ines ă animale și să fie izgonit din societatea oamenilor. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Cuvântul lui Dumnezeu îi trimite pe leneși la furnică, pentru ca să-I învețe să fie iubitori de muncă; iar pe bețivi trebuie să-I trimitem la dobitoace ca să-I învățăm să fie înfrânați. (Prot. I. Tolmacev)
  • Omul beat, privind cu ochi mari, nu vede nici ceea ce este sub picioarele lui.
  • Fumul alungă albinele, iar băutura fără măsură alungă darurile duhovnicești. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Bețivul nu este bun de nimic altceva decât de iad. Pe omul beat nu-l lasă să intre nici într-o casă de oameni cumsecade, nu numai în Împărăția Cerurilor.
  • Când Biserica îi îndeamnă pe păcătoși, ea le arată drept exemplu pe Iisus Hristos și pe sfinți; iar când este vorba de un bețiv, trebuie să-I punem înainte pilda dobitoacelor. (Prot. I. Tolmacev)
  • Bețivii nu sunt altceva decât nișe idoli păgâni. –„Ochi au și nu văd, urechi au și nu aud.” (Psalmi 113; 13;34) (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Nu întrebuința fără măsură nu numai vinul, ci dacă se poate, chiar și apa.

Trândăvia

  • „Până când leneșule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? Sărăcia va veni peste tine ca un trecător și nevoia va năvăli peste tine ca un războinic.” (Prov. 6;9;11)
  • După cum apele răcoritoare, schimbându-se în ape stătătoare se strică, tot așa și sufletul și trupul omenesc se strică din cauza trândăviei.
  • Trândăvia și lenea sunt pierzătoare sufletului și pot să-I facă mai mult rău decât demonii. (Sfântul Ioan Sirul)
  • S-a ines ă că oamenii care au timp liber mai mult decât alții, îl întrebuințează mai puțin decât alții spre lucruri folositoare.
  • Cine trăiește în trândăvie greșește necontenit. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • O viață trândavă și leneșă este asemenea unui ine părăginit și nelucrat pe care nu crește nimic în afară de buruieni nefolositoare. (Sfântul Filaret al Cernigovului)
  • Puterile și capacitățile omenești sunt foarte asemănătoare pietrelor de moară, între care dacă nu este grâu, ele se rod una de alta, făcându-se praf.
  • Închipuirea celui trândav este plină de tablouri necurate, din care se aprind patimi murdare. Chefuri, petreceri, veselii, fapte mârșave – iată ce se află în mintea lui. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Sculându-te de dimineață, vorbește-ți ție înusuți: „trupule, muncește ca să te hrănești; suflete, trezește-te ca să moștenești Împărăția.”
  • Să nu fii niciodată cu totul cuprins de trândăvie; ori citește, ori scrie, ori te roagă, ori cugetă. (Toma de Kemp)
  • Cât de plăcut și repede trec zilele când știi că vremea ce ți s-a dat de Dumnezeu se întrebuințează nu pentru ocupațiile deșarte și goale a umpluturii trândăviei, ci pentru o muncă folositoare, binepăcută lui Dumnezeu! Câtă bucurie simți atunci când îți vezi lucrul isprăvit! Cât de dulce e atunci însăși odihna!
  • Trândăvia este tot atât de istovitoare pe cât e de plăcută odihna.
  • Numai pe arborele muncii cresc florile plăcerii. Ferește-te de imboldurile josnice, căci numai ele singure fac munca cu adevărat josnică. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Să aduci, cu osârdie lui Hristos ostenelile tinereții tale, căci ceea ce aduni la tinerețe, hrănește și mângâie pe neputincioși, la bătrânețe. (Sfântul Ioan Scărarul)

Lumea și viața în lume

 

  • Lumea aceasta este asemenea unei corăbii, admirabil înfrumusețată, care e plăcută la vedere , dar primejdioasă la călătorie.
  • Lumea de acum este asemenea unui ceas foarte scump, lucrat cu multă artă, dar stricat.
  • Sunt multe flori pe copac, dar câte dintre ele vor ines roade? Tot astfel e și lumea; multe ne făgăduiește dar puține ne dă.
  • Lumea dă robilor săi atâția stăpâni penibili câte nevoi și pofte, patimi și deprinderi au ei. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Atâta timp cât lumea este ce este, smintelile lumii nu încetează niciodată. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Veacul ines ă duce libertatea până la samovolnicie, independența până la anarhie, toleranța credinței până la indiferență, pacea până la starea de război, progresul până la căderea moralității.
  • Patima Irodiadei pentru „artă” a devenit (în vremea noastră) pentru mulți aproape o lege. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Peștele viu înnoată contra apei, iar cel mort pe cursul apei. Un adevărat creștin merge împotriva răului, veacului păcătos, iar cel fals se lasă dus de iuțeala curentului. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Oamenii sunt asemenea norilor, care odată cu schimbarea vântului sunt purtați încolo și încoace prin văzduh. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Duhul vremii este duhul minciunii și înșelării. Astăzi el laudă una, mâine alta, astăzi el râde de rânduielile și ideile pe care le socotea drept modele mai ieri, iar mâine, dacă nu mai poimâine, va începe să râdă de acelea care este entuziasmat acum. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Nu-ți abate privirea spre exemplul celor mulți, care merg pe calea lată, căci în iad va fi locul celor mulți. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Fii în lume ca Lot în Sodoma, unde toți făceau fărădelegi, dar el nu-I imita și făcea ceea ce era pe placul sfintei voințe dumnezeiești – fă și tu la fel, nu imita ceea ce face lumea cea rea. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Meditând asupra rușinii pe care o vei suferi înaintea tuturor popoarelor și care îi va ajunge pe toți păcătoșii, te vei uita la rușinea vremelnică ca la o nimica toată. (Avva Ioan)
  • Îți este teamă să faci oamenilor vreo neplăcere și uiți de sentința rostită asupra nelegiuiților care vor să facă oamenilor pe plac: „Dumnezeu va risipi oasele celor ce plac oamenilor și îi va nimici.” (Psalmi 52;6) (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Ce-o să spună lumea despre mine? Te întrebi tu. Dar ce-o să spună despre tine Dumnezeu care cu dreptate o să judece această lume? Gândește-te, care părere este mai important pentru tine? (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Să nu faci nimic din cele rușinoase, chiar dacă ar fi pe placul celor mulți, și nu lăsa în părăsire fapta bună, chiar dacă e urâtă de cei vicioși. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Dumnezeu îl iubește pe acela pe care lumea îl urăște. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • E mai bine și incomparabil mai ines ă fii iubit de unicul Dumnezeu decât de toată lumea. (Sfăntul Tihon Zadonski)
  • Cui îi place Iisus Hristos, aceluia lumea îi este urâtă. (Ignatie, Episcopul Caucazului)
  • Ispitele lumii nu sunt puternice prin ele însele, ci prin slăbiciunea noastră de bună voie. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • În această lume trebuie să trăim în așa fel încât să fim cu duhul în cer, iar cu trupul în mormânt. (Francois de Salles)
  • „Nu iubiți lumea și cele ce sunt în lume” (1 Ioan 2;15); cine e prieten cu lumea acela e dușmanul lui Dumnezeu. (Prot. Avr. Meor.)
  • Cine caută să-I facă lumii pe plac, acela nu poate să-I placă lui Dumnezeu. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Nimeni nu se poate apropia de Dumnezeu, dacă nu se va îndepărta de lume. (Sfântul Ioan Sirul)
  • Ca să te îndepărtezi de lume nu înseamnă să fugi de ines ănt de societate – ci să lași obiceiurile, deprinderile, năravurile, cerințele care sunt potrivnice cu desăvârșire duhului lui Hristos. (Sfântul Teofan Episcopul Vladimirului)
  • După cum pe nimeni nu mântuiește simpla petrecere în pustie, tot astfel nici nu pierde pe nimeni viețuirea înțeleaptă în lume. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Nu locul îl mântuiește pe om ci libera lui voie. Adam a căzut chiar din Rai, iar Lot s-a păzit chiar în Sodoma. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Fii prieten cu toți oamenii, dar cu gândul și cu fapta să petreci singur. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Celui ce s-a îndepărtat în pustiu nu trebuie să-I pară rău de lumea pe care a părăsit-o; iar cel ce e chemat să trăiască în lume nu trebuie să spună că aici este cu neputință să te mântuiești.
  • Atunci când un om bun nu primește obiceiurile omulului rău chiar dacă ar trăi împreună, între ei există o mare deosebire. (Fericitul Augustin)
  • A te păzi curat și neprihănit în mijlocul ispitelor și smintelilor necontenite ce te trag spre păcat are același merit în fața lui Dumnezeu ca și viața plină de nevoințe a pustnicului, cu atât mai mult cu cât pilda bună în lume influențează în mod deosebit asupra celor care trăiesc în lume.

Facerea de bine sau Milostenia

  • Este imposibil, ines ă imposibil să ajungi fără milostenie măcar până la porțile Împărăției Cerurilor. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Fără milostenie însăși rugăciunea e fără rod. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Cu care nădejde îți vei ridica mâinile către Ziditorul tău, când ines întorci din fața semenului care își întinde mâinile ca și tine.

(Sfântul Tihon Zadonski)

  • Așa cum ne purtăm noi cu aproapele așa se va purta și Dumnezeu cu noi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Iubește-I pe săraci pentru ca prin ei să afli și tu mila lui Dumnezeu pentru tine. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Îndestulează-I pe săraci; ei îl vor face milostiv pe Judecător față de noi. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Varsă-ți untdelemnul iubirii și binefacerii asupra semenilor tăi și vei stinge flacăra gheenei, care este gata să-l înghită pe păcătos.
  • Atunci când ni se dă prilejul de a ne arăta mila față de alții înseamnă ca s-a revărsat mila lui Dumnezeu față de noi.
  • Apa are însușirea să spele noroiul de pe trup; iar milostenia să nimicească murdăriile sufletești. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Leacul milosteniei este de mare importanță; îl poți pune la toate rănile.
  • Balsamul pe care-l vărsăm pe inima plină de rană a aproapelui o vindecă și pe a noastră proprie.
  • Fericit este acela care poate spune împreună cu Sfântul Grigore de Nissa: „Doamne! Fă cu mine ceea ce am făcut eu altora!”
  • Tu dai milostenia săracului, dar pe ea o primește Hristos.

(Sfântul Ioan Gură de Aur)

  • Dându-I celui ce zace pe pământ, noi îi dăm Celui ce Șade în Cer. (Sfântul Grigore Dialogul)
  • Nu te zgârci să dai celor ce cer și nu te întoarce de la Acela în numele Căruia ei cer. (Sfântul Dimitrie Al Rostovului)
  • „Mâna celui ce dă nu va sărăci niciodată.”
  • Fă-I bine celui ce cere în chip văzut și crede în Cel ce primește nevăzut. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Nimic nu-l aseamănă pe om cu Dumnezeu ca facerea de bine.

(Avva Evagrie)

  • Puterea milosteniei nu stă în faptul ca să dai mult sau puțin ci în faptul ca să nu dai mai puțin decât poți. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Numai acea milostenie este adevărată care se dă cu bucurie.

 (Sfântul Ioan Gură de Aur)

  • A da cu plăcere înseamnă mai mult decât a da multe.

(Fericitul Augustin)

  • Mulți îi dau lui Petru dar au luat de la Pavel, închipuindu-și că fac milostenie. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Orb este cel milostiv, dacă este nedrept; el lucrează câmpul din care nu poate să strângă recolta. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Adu-ți aminte întotdeauna de binefacerea care ai primit-o, iar binefacerea pe care o faci altora so dai numaidecât uitării.
  • Nu este nimic mai respingător ca nerecunoștința; nemulțumirea nerecunoscătorului este asemenea acelui care a luat prin înșelare ceea ce nu-I aparține.

Prietenia

  • Cine caută societatea celor răi dovedește în mod ines ăn propria răutate. (Fericitul Augustin)
  • Nimic nu are o asemenea influență puternică asupra inimii și voinței noastre ca pilda altor oameni, fie bună, fie rea. (Prot. I. Tolmacev)
  • Prietenia cu oamenii înțelepți e cea mai bună școală pentru inimă. Cel ce vine în contact cu sfinții se va sfinți și el însuși.
  • Prietenește cu cei ce au smerenie și vei învăța obiceiurile lor. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Omul rău și pervers este asemenea unui cărbune care dacă nu te arde totuși te murdărește.
  • E mai ines ă prietenești cu fiarele decât cu oamenii răi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Precum cel bolnav de lepră îl molipsește pe cel curat, tot astfel legăturile cu cei răi strică și corup pe oamenii buni. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Cea mai bună dobândă este un prieten credincios. (Avva Evagrie)
  • Un prieten sincer este mai apropiat decât orice rudă. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
  • Buna chibzuință dă prieteni; nenorocia îi încearcă. (Sfântul Ambroziu Renduie)
  • Rândunelele se întorc vara, iarna însă se duc departe; ele preînchipuie pe falșii prieteni. În zilele frumoase ale vieții ei sunt devotați; dar dacă fericirea vă va trăda atunci ei zboară. (Sfântul Ambroziu Renduie)
  • Un prieten fals poate fi comparat cu umbra care cade pe apusul de soare. Această umbră nu apare decât pe vreme senină, dar cu ivirea unui mic nor sau timp de ploaie, dispare.
  • Dacă prietenul tău face greșeli importante, mustră-l fără să te rușinezi – asta este prima obligație a prieteniei.
  • Să nu faci cunoștință cu omul viclean. Prietenia cu vicleanul este prietenia cu diavolul. (Sfântul Antonie cel Mare)
  • Să nu ai astfel de prieteni, care să iubească mai mult o masă copioasă decât o prietenie adevărată. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Cu cei ce te vizitează numai ca să-și omoare timpul, vorbește despre Hristos, despre credință, despre judecată, despre moarte și despre iad; atunci ei se vor duce acasă grăbiți și nu vor mai veni la tine ca să-ți răpească timpul. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Să ai față de toți o purtare prietenoasă, dar să nu-I ai pe toți de sfătuitori. (Sfântul Antonie cel Mare)
  • Nu-ți descoperi gândurile tuturor, ci numai acelora care îți pot tămădui sufletul. (Sfântul Antonie cel Mare)
  • Mai bine e să primești aur falsificat, decât un prieten fals. (Avva Evagrie)
  • Nu există dușman mai grozav decât acela care se preface că e prieten.
  • Ferește-te mai ales de zavistea prietenilor decât de zavistea dușmanilor, pentru că dușmanul invidiază deschis, iar prietenul – în taină.
  • Să nu-ți îngădui să calci dumnezeieștile porunci de dragul prieteniei omenești. (Sfăntul Antonie cel Mare)

Smerenia

  • Smerenia este o virtute absolută pentru creaturi; numai lui Dumnezeu i se cuvine slavă. (Sfântul Inochentie al Hersonului)
  • E mare acela care își simte nimicnicia înaintea lui Dumnezeu! (Caramzin)
  • Fericit este acela care se smerește pe sine, pentru că va fi înălțat. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Smerenia este înălțime (Luca 18;14), cu cât cineva se smerește, mai sus se înalță.
  • Smerește-te dacă vrei să fii înalt; cu cât mai mult te vei smeri pe pământ, cu atât mai înalt vei fi în cer.
  • Cel ce se smerește a dobândit adevărata cale spre mântuire. (Avva Isaia)
  • Fără smerenie nimeni nu va intra în Cămara Cerească. (Sfântul Ioan Scărarul)
  • Calea smereniei e strâmtă, dar duce către patria de sus, spre cer. De vrei să ajungi la această patrie mergi pe această cale. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Pocăința îl ridică pe cel căzut, plânsul pentru păcate bate la porțile cerești, iar smerenia le deschide. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Iubește smerenia: ea îți va acoperi toate păcatele tale. (Sfântul Antonie cel Mare)
  • Dacă mândria i-a doborât pe îngeri din cer în iad; atunci se cuvine să conchidem că smerenia poate ridica la cer din însuși iadul. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Dumnezeu îi iartă numai pe aceea care iartă. La Dumnezeu se scuză cel ce se acuză.
  • De te vei socoti mai rău atunci Dumnezeu te va socoti mai bun. (Sfântul Dimitrie Rostovski)
  • Cine se consideră mai prejos decât toți și cugetă despre sine că e mai nevrednic decât toți, acela e mai vrednic decât toți să primească cele mari. (Toma de Kemp)
  • Mândria nu primește darul, pentru că e plină de ea însăși; smerenia primește ușor darul, pentru că ea este deșartă atât de ea însăși cât și de orice făptură. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Zadarnice sunt ostenelile aceluia care postește mult și duce nevoințe mari – fără smerenie. (Avva Isaia)
  • Smerenia este tot atât de importantă pentru evlavie ca și rădăcina pentru plantă, care îndată își pierde frumusețea, prospețimea și viața când se dovedește că rădăcina ei e moartă. (Prot. I. Tolmacev)
  • Ce sunt toate virtuțile noastre fără smerenie? Nimic mai mult decât pulbere mânată de cea dintâi suflare din partea mândriei. (Prot. I. Tolmacev)
  • Smerenia este sarea virtuților. După cum sarea dă gust mâncării, tot așa smerenia comunică virtuților desăvârșirea. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • A propăși în virtute înseamnă să propășești în smerenie. (Sfântul Vasile cel Mare).
  • Nu atât omul păcătos, cât mai ales omul virtuos are nevoie să se îngrijească de smerenie.
  • Tu ești bătrân, dar vrăjmașul n-a îmbătrânit; patimile sunt moarte dar vrăjmașul este viu.
  • De numic nu se scârbește satana atât de mult și de nimic nu se alungă și nu se dezarmează atât de puternic ca atunci când omul iubește smerenia și urăște slava deșartă. (Avva Evagrie)
  • Cine vrea să miște o piatră mare din loc, acela nu pune pârghia deasupra, ci dedesubt și atunci rostogolește ușor piatra. Aceasta este o icoană pentru smerita cugetare. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Cel ce are smerenie, îi smerește pe demoni, iar cel ce n-are smerenie este batjocorit de ei. (Avva Moise)
  • Și dreptul trebuie să zică în fața lui Dumnezeu: eu nu sunt drept.
  • Împlinind fapta bună, adu-ți aminte de Cel ce a spus: „fără Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15;5) – și atunci mândria va dispărea, luându-i locul smerenia.
  • Dumnezeu ți-a dăruit și darurile pe care tu le-ai adus Lui, și gândul bun de a I le închina. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Privește la darul tău adus lui Dumnezeu, ca la darul pe care l-ai primit tu de la Dumnezeu. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Aducerea aminte de păcatele trecute este un frâu suficient de a ne smeri și înțelepți. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu uita de tot cine ai fost și nu-ți aduce aminte pe deplin cine ești acum.
  • Smerenia este unul din semnele adevăratei înțelepciuni. Nu acela îi înțelept care își închipuie că-i înțelept; ci acela e înțelept care și-a cunoscut necunoștința și s-a vindecat de nălucire.
  • Dacă smerenia îl înalță pe omul simplu și neînvățat, atunci gândește-te ce cinste îi va aduce unui om mare și respectat. (Sfântul Ioan Sirul)
  • Ferice de omul ce se socotește mai rău decât toți. (Avva Nil)
  • Vrei să te folosești de înâietate? Cedeaz-o nai întâi altuia. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • A gândi că suntem smeriți și a nu avea tăria de a ne împăca cu cei ce ne-au jignit sau cu cei care i-am jignit, înseamnă să ne înșelăm pe noi înșine. (Iacov Arhiepiscopul Nijegorodului)
  • Mulți nu se rușinează să se numească în fața oamenilor păcătoși dar nu vor să audă acest lucru de la alții. Acesta nu este un semn al smereniei.
  • Dacă vrei să dobândești cu adevărat smerenia, deprinde-te să rabzi bărbătește mustrările aduse de alții. (Avva Serapion)
  • Smeriții sunt îngăduitorii față de slăbiciunile altora pentru că ei le simt și pe ale lor proprii.
  • Precum mortul nu mănâncă, la fel și smeritul nu poate să osândească pe cineva, chiar de l-ar vedea închinându-se la idoli. (Avva Loghin)
  • I s-a spus unui bătrân că unii se învrednicesc să vadă îngeri. La aceasta bătrânul a răspuns: „fericiți sunt aceia care neîncetat își văd păcatele lor.”

Mântuirea și virtutea

  • Creștinul trebuie să-și vadă mântuirea sufletului drept cea mai importantă, chiar unica țintă pentru el, iar toate celelalte mijloace să le folosească pentru a atinge această țintă.
  • Mântuirea e atât de necesară încât fără ea totul e nimic.
  • Cu adevărat folositor este ceea ce servește spre dobândirea vieții veșnice, iar nu agonisirea comodităților și bunurilor pământești. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
  • E cu totul lipsit de minte acela care se îngrijește mai mult de cele ce nu servesc spre mântuirea lui. (Toma de Kemp)
  • Păcatul ademenește cu cele plăcute, iar calea virtuții este presărată cu mărăcini, dar cel ce va gusta roadele amândoura, va afla dulceață în amărăciunea virtuții și amărăciune în dulceața păcatului. (Mărgăritar Duhovnicesc)
  • Urâciunea și nimicnicia viciului le putem simți numai atunci când ne va captiva frumusețea virtuții și desăvârșirile infinite ale Creatorului.
  • Plăcerea e de o clipă; virtutea e nemuritoare. (Periandr)
  • După cum e păcat să faci răul, tot astfel e păcat să nu faci binele. ( Sfântul Tihon Zadonski)
  • Sunt deopotrivă de rele: și pornirea spre mai rău, și încetineala spre mai bine. (Sfântul Grigore Teologul)
  • E cu neputință să vii spre mântuire, dacă nu vei păși pe adevărata cale a mântuirii cu însăși fapta. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Dorința fără lucrare e ca și un pom fără rod, e bună numai de tăiere. (Prot. Avr. Necrasov)
  • După cum e cu neputință ca să-ți cumperi pe bani, fără să te ostenești, știința de carte sau oricare alt meșteșug, tot așa e cu neputință să dobândești virtutea fără osârdie și fără zel. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Cine învață lecțiile virtuții și nu le împlinește se aseamănă omului care ară, dar uită să semene.
  • Chiar dacă se milostivește spre noi, totuși Dumnezeu ne cheamă și ne spune: „dă și tu ceva!” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Virtutea este întotdeauna înconjurată de nevoi, așa cum trandafirul e înconjurat de țepi ghimpoși. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Să nu gândești că vei primi cerul pe gratis, fără să duci o viață vrednică de cer. (Sfântul Dimitrie Rostovski)
  • Cine fuge de răbdare, fuge de mântuire.
  • Mântuirea nu constă numai în faptul să nu faci răul, că și în faptul că singur să rabzi bărbătește răul. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • E grea dobândirea mântuirii, dar nu se poate spune că e cu neputință.
  • Am văzut pe mulți care erau incapabili să învețe științele, dar n-am văzut pe nimeni care să nu fie în stare să dobândească virtuțile. (Confucius)
  • Noi suntem mai activi și mai tari când e vorba de pieirea noastră decât atunci când e vorba de mântuirea noastră. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • În virtute începutul e anevoios, dar continuarea e plăcută. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu există nici un lucru greu care să nu se facă ușor când e însoțit de nădejdea la răsplata ce vine de la Dumnezeu. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Vrei să faci fapte bune fără osteneală? Gândește-te la osteneală, că ea e vremelnică, iar la răsplată, că ea e veșnică. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Cel ce dă o poruncă, dă totodată și puterea de a o împlini, numai că nu silește. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Fă ceea ce poți și roagă-l pe Dumnezeu pentru ceea ce nu poți; El îți va veni negreșit într-ajutor. (1Ioan 5;14-15) (Prot. P. Socolov)
  • Întotdeauna trebuie să începem de la cele mici pentru ca să fim capabili să le facem și pe cele mari. (Prot. A. Ivanțev-Platonov)
  • Pe calea cerului orice oprire este un pas înapoi, orice încetinire este o pierdere a multora. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Să trăim astfel ca cele trecute să nu fie niciodată mai bune ca cele viitoare sau prezente. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Nu te uita cât ai parcurs, ci privește la ceea ce îți mai rămâne de străbătut.
  • Privește nu la treptele ce le-ai urcat, ci la acelea care mai rămân de urcat.
  • Fericit este acela nu care începe bine, ci acela care își termină bine nevoința sa. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Nu e mare lucru să pui temelia – greu e să termini clădirea. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Nevoința pocăinței și a luptei cu patimile trebuie să fie pentru toată viața; pentru că ispitele nu încetează de a-l săgeta pe omul care se află pe patul de moarte, și se retrag numai când sufletul părăsește trupul. (Ignatie Episcopul Caucazului)
  • Pământul părăginit este plin de mărăcini, iar sufletul neângrijit este plin de dorințe necurate. (Avva Talasie)
  • Lucrul cel mai periculos pentru noi în lucrarea mântuirii este când ne închipuim că le-am făcut pe toate pentru ea.
  • Nu te mândri cu faptul că stai, ci teme-te să nu cazi. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Faptele bune să le faci, dar pe cele făcute să le uiți. Uitarea bunelor tale fapte este cel mai sigur loc de păstrare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Dumnezeu nu se uită la cantitatea faptelor ci la scopul lor. (Toma de Kemp)
  • Faptele fără o bună intenție sunt totuna cu trupul fără suflet; Dumnezeu le respinge. (Fericitul Augustin)
  • Dispoziția inimii face ca darul să fie mare sau mic; ea singură dă lucrurilor prețul lor. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
  • Silește-te să-i faci fiecăruia un bine, fără să te uiți dacă din acest bine iese vre-un profit personal pentru tine. (Epictet)
  • Fă ceea ce e vrednic de răsplătă dar n-o căuta. Vei primi o mare răsplată, de vei face binele nu din dorința de a fi răsplătit, fie ea chiar cerească. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Toate virtuțile sunt nimic altceva decât dragostea sub diferite forme. (Fericitul Augustin)

Rugăciunea

  • Rugăciunea este datoria creștinului, este cea dintâi datorie pe care ei trebuie s-o îndeplinească. (Prot. I. Tolmacev)
  • Numai cel ce nu vrea să se roage nu găsește vreme pentru rugăciune. (Sfântul Inochentie al Hersonului)
  • Rugăciunea este cel dintâi dar a lui Dumnezeu, prin care se dobândesc toate darurile.
  • Ca o cheiță de aur, rugăciunea ne deschide toate comorile milostivirilor și îndurărilor dumnezeiești. (Dimitrie Arhiepiscopul de Volâni.)
  • Rugăciunea se ridică de la noi, iar binecuvântarea lui Dumnezeu se pogoară la noi.
  • Fără rugăciune viața noastră duhovnicească și flămânzește, și însetează, și moare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • A nu iubi să te rogi, înseamnă a nu-L iubi pe Dumnezeu.
  • Așa cum peștele trăiește în apă și cu apă, tot astfel sufletul iubitor de Dumnezeu, trăiește în rugăciune și cu rugăciune. (Iacov Arhiepiscopul Nijegorodului)
  • Dispoziția spre rugăciune adesea răsare în timpul rugăciunii însăși.
  • Cel ce știe să se roage bine, știe să trăiască bine. (Fericitul Augustin)
  • Se întâmplă ca cineva să înceapă rugăciunea ca un păcătos și s-o sfârșească întocmai ca un drept.
  • Lacrimile în timpul rugăciunii sunt o baie foarte bună; dar după rugăciune să ții minte pentru ce ai plâns. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Rugăciunea nu e numai un mijloc ce duce la faptă bună, ci este și ea însăși o faptă bună.
  • Cea mai grăitoare rugăciune este aceea în care este expusă simplu, din toată inima nevoia în fața lui Dumnezeu. (Prot. P. Socolov)
  • Cel ce se roagă numai cu gura, se roagă văzduhului, iar nu lui Dumnezeu, Dumnezeu ia aminte la minte, iar nu la cuvintele spuse. (Sfântul Petru Damaschin)
  • Rugăciunea săvârșită cu neglijență și lenevie este o vorbire deșartă. (Sfântul Antonie cel Mare)
  • Tu însuți nu-ți auzi rugăciunea; cum vrei ca Dumnezeu să-ți audă rugăciunea ta? (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Oare credeți voi că Dumnezeu va lua aminte la rugăciunea pe care voi înșivă n-o băgați în seamă? (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Trebuie să ne curățim pe noi înșine și apoi să stăm de vorbă cu Cel ce este Curat. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Numai un suflet curat varsă rugăciuni sincere către Dumnezeu. (Avva Isaia)
  • Cine vrea să fie auzit de Dumnezeu în rugăciunile sale, trebuie să-l asculte pe Dumnezeu în poruncile sale. (Adr. Jugskii)
  • Ascultarea urmează după ascultare. Dacă cineva ascultă de Dumnezeu și Dumnezeu îl ascultă. (Avva Moise)
  • Când vrem mila lui Dumnezeu noi trebuie să ne arătăm vrednici de această milă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nesupunându-te poruncilor lui Dumnezeu, tu faci un astfel de lucru, încât de s-ar ruga și sfinții pentru tine, n-ar fi ascultați. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Credința este cheia ce duce la îndeplinirea rugăciunii. Unde nu este ea, acolo nu izbutește nici rugăciunea. (Prot. P. Socolov)
  • Rugăciunea credinței este un magnet duhovnicesc, care atrage o putere harică și făcătoare de minuni. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Să nu te mândrești când te rogi pentru alții și ești ascultat; pentru că ceea ce a lucrat și a săvârșit este credința lor. (Sfântul Ioan Scărarul)
  • Dacă cineva nu se socotește păcătos, rugăciunea lui nu este primită de Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Dacă vrei ca rugăciunea ta să zboare până la Dumnezeu, dă-i două aripi: postul și milostenia.
  • Rugăciunea fără dragoste nu este ascultată. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Rugăciunile omului care dorește răzbunarea sunt zadarnice. (Avva Isaia)
  • Dacă cereți de la Dumnezeu lucruri plăcute voii Lui, atunci El vă dăruiește și cele plăcute voii voastre.
  • Cerând de la Dumnezeu lucruri deșarte și de mică însemnătate, și cu atât mai mult, ceea ce poate fi păgubitor sufletului nostru, de exemplu: avere, slavă, răzbunare, etc., aceasta rugăciune nu numai că e nefolositoare pentru noi, ci se poate transforma în păcat, ca una ce jignește pe Dumnezeu. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Nu te ruga ca să ți se împlinească ceea ce ți se pare a fi bine, ci ca să ți se împlinească ceea ce e plăcut lui Dumnezeu, pentru că El știe mai bine decât tine ce îți este folositor. (Avva Leontie)
  • Ca să ceri de la Dumnezeu nu ceea ce dorim noi ci ceea ce El dorește, este mijlocul cel mai sigur a primi tocmai ceea ce ne este mai necesar decât orice.
  • Dumnezeu ne aude întotdeauna în rugăciunile noastre și dacă uneori nu face după dorința noastră, totuși face întotdeauna spre folosul nostru.
  • Dacă te rogi lui Dumnezeu pentru ceva și El întârzie să te asculte, nu te scârbi pentru aceasta. Tu nu ești mai înțelept decât Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Petrecând timp îndelungat în rugăciune și nevăzând rodul, să nu spui; n-am dobândit nimic, pentru că însăși petrecerea în rugăciune este deja o dobândă; și ce fel de bun e mai presus de a te lipi de Domnul și să petreci în unire cu El? (Sfântul Ioan Scărarul)
  • Unii se roagă și, neprimind cele cerute, se răcesc în rugăciune, și poate că Domnul era aproape să le îndeplinească cererea lor, poate că ei au părăsit osteneala atunci când mila lui Dumnezeu era mai aproape decât niciodată.

Necazurile

  • Precum omul ce trăiește pe pământ nu poate să scape de aerul acesta, astfel omul cel ce viețuiește în această lume nu poate să nu fie ispitit prin necazuri și boli. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Precum pe mare vine val după val, furtună după furtună și vânt după vânt, tot astfel și în viață, vine necaz după necaz, amărăciune după amărăciune, încercare după încercare. (Sfântul Dimitrie Rostovski)
  • În palatele cele mai splendite oamenii plâng ca și în bordeie și adesea printre obiectele de aur curg lacrimi amare.
  • Uneori oamenii care pentru un observator străin par cei mai fericiți sunt în realitate, cei mai nenorociți.
  • Într-o nenorocire văzută se ascunde întotdeauna o fericire nevăzută. (Prot. I. Tolmacev)
  • Necazurile sunt școala noastră în care învățăm. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Necazurile și nevoile la care suntem expuși în viață sunt de fapt cel mai bun leac împotriva bolilor noastre sufletești.
  • După cum fericirea îl înalță pe om, tot astfel nenorocirea îl smerește și îl aduce la realitate. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Nimic nu dispune sufletul atât de mult spre iubirea de înțelepciune ca necazul. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Precum ciocanul sparge piatra, tot așa necazurile sfărâmă grosolonia, nesimțirea, mândria și indiferența inimii. (Iacov Arhiepiscopul Nijegorodului)
  • Necazurile îl pot întoarce „de la satana către Dumnezeu” (Facerea 26;18) pe cel mai încăpățânat păcătos.
  • Smerește-te pe tine însuți și atunci nu va fi nevoie ca să te smerească vreo oarecare nenorocire specială.
  • Necazurile sunt amare; dar cât de jos ar cădea natura omului fără această putere purificatoare.
  • De n-ar exista ispite nimeni nu s-ar mântui. (Avva Evagrie)
  • Apa stătătoare se bâhlește și miroase urât, iar furtunile, ploile și vânturile o împrospătează și-i trezesc forțile productive; același lucru se întâmplă și cu sufletul care rămâne multă vreme fără nacazuri, iar venind nenorocirea îl transformă. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Cel ce păcătuind nu-i pedepsit aici, este cel mai nenorocit om. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Cel ce dorește să înlăture de la sine durerile viitoare trebuie să le suporte cu bucurie pe cele prezente. (Sfântul Marcu Ascetul)
  • Ca să nu suferim veșnic, trebuie să răbdăm suferințele vremelnice. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Nenorocirea este un medicament amar dar foarte folositor pentru sănătatea noastră sufletească. (Marcu Aureliu)
  • Suportă-ți cu inimă bună necazul; atunci vei vedea singur pentru ce ți-a fost trimis. (Ps. 72;12-17) (Prot. P. Socolov)
  • Deseori și drepții sunt dați pe mâna celor nelegiuiți, nu spre slava nelegiuiților, ci spre încercarea drepților. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Arta unui corăbier se cunoaște nu atunci când e vreme liniștită, ci când e furtună și turburare pe mare. (Schimonah Macarie)
  • Nenorocirea este un prilej pentru manifestarea virtuții. (Seneca)
  • Nenorocirile îi scot în evidență pe oamenii mari și sfinți, așa cum războiul îi naște pe eroi.
  • Aurul se curăță prin foc, iar sufletul prin ispite și scârbi.
  • Fără ispite nu există luptă; fără luptă nu există biruință; fără biruință nu există răsplată. (2 Timotei 2;5) (Fericitul Teofilact)
  • Cel ce n-a gustat și n-a încercat amarul, nu se va învrednici să guste dulcele.
  • Nu există nimeni care să fi petrecut neîntrerupt în bucurie aici – în lumea aceasta și acolo – în viața viitoare. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • A fugi de necazuri înseamnă a fugi de Împărăția Cerurilor. (Prot. Avr. Necrasov)
  • În vremea liniștei, așteaptă furtuna, în vremea sănătății – boala, în vremea bogăției – sărăcia, în vremea belșugului –foamea și astfel nu vei cădea sub greutatea nenorocirilor ce vor veni peste tine. (Mărgăritar Duhovnicesc)
  • Dacă ești nefericit, atunci privește la cei ce sunt mai nefericiți decât tine.
  • Dacă cel Bun ne trimite suferință, atunci desigur că și suferința este ceva bun. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Nu te întrista și tulbura în mijlocul ispitelor. Cine trimte prilejul pentru luptă, Acela ne va da și putera pentru biruință.
  • Roagă-l pe Dumnezeu, nu atât pentru ca să te izbăvească de nenorocirile de acum, ci mai mult, ca El să-ți dea putere să le suporți. (Inochentie Arhiepiscopul Hersonului)

Fericirea

  • O fericire deplină pe pământ nu există și nici nu poate exista.
  • O fericire pământească fără oarecare neplăceri nu poate fi, așa cum trandafirii nu pot fi fără ghimpi.
  • Mulți au bogăție, dar n-au sănătate, pace, liniște și nume bun.
  • Cele mai mari bunuri pământești poartă în sine un germene de tristețe, în urma gândului că ele se vor isprăvi odată. (Prot. I. Tolmacev)
  • Prințul și nobilul, e nobil și prinț numai până la mormânt. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Fericirea posibilă pe pământ se întunecă cu gândul, că ori noi o vom părăsi, ori ea ne va părăsi. (Caramzin)
  • Tot ce e pământesc e schimbător, trece ca umbra, fuge ca valul, se stinge ca flacăra, dispare ca fumul. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • În această lume, cu adevărat fericit este acela care nu caută fericirea, iar de nenorocire nu se teme.
  • Pe cel ce nu-l vatămă nici un fel de fericire, nu-l va zdrobi nici un fel de nenorocire. (Fericitul Augustin)
  • E cu putință să alergi toată viața după fericire și să n-o dobândești nici odată. (Chiril Episcopul Helitopului)
  • Pentru o adevărată fericire e nevoie de ceea ce poate fi cu noi oriunde și oricând, și ceea ce nimeni dintre muritori nu poate să dea, nici să ia. (Senat. Lopuhin)
  • Deseori, chiar și în starea de jos oamenii trăiesc liniștiți și fericiți; la fel și cei din starea de sus, deseori, în dureri și în necazuri. (Prot. I. Plămădeală)
  • Știința de a fi fericit este simplă; iubește-ți obligațiile și caută în ele satisfacția ta. (Motvil)
  • Iubirea este comoara cea mai necesară; cine stăpânește această comoară, e bogat și fericit; cine n-o are, e sărac și nenorocit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • A te îngriji de bunăstarea și fericirea altora, înseamnă să o aduci și să o adaugi la propria-ți fericire și bunăstare. (Dupin)

Bunurile și Plăcerile pământești

  • Bunurile lumii acesteia sunt asemeni trandafirului care este frumos la vedere, dar ghimpos la tulpină.
  • Cel ce iubește cele pământești mai mult ca pe cele cerești se va lipsi de cele cerești și de cele pământești.
  • Cel ce n-a dobândit mântuirea nu are nimic chiar de i-ar aparține întreaga lume. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Când te vei despărți de trup o să-ți pară rău că ai avut atâta grijă de ceea ce nu-ți aduce nici un folos. (Avva Isaia)
  • Nu-ți lipi inima de bunurile pământești, a căror căutare este legată cu oboseala și cu întristarea, stăpânirea lor – cu frica, pierderea – cu scârba.
  • Zadarnic vrea omul să se mângâie cu ceea ce repede va trece; zadarnic se lipește el de ceea ce nu va rămâne cu el în veșnicie, zadarnic vrea să se alăture cu ceea ce dispare ca umbra. (Sfântul Dimitrie Rostovski)
  • Lasă-te de căutarea acelora a căror aflare în curând o vei lăsa. Nu te considera stăpânul acelora pe care, murind, nu le vei putea lua niciodată cu tine.
  • Gol ai ieșit din pântecele mamei tale, gol vei și pleca. N-ai adus nimic în lumea aceasta, nici nu vei putea lua ceva cu tine. (Prot. Avr. Necrasov)
  • Într-un loc de doi sau trei metri încap până și aceia care erau nemulțumiți cu întreaga lume. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Chiar având doi ochi, noi nu ne putem uita dintr-odată și la cer și la pământ, și înainte și înapoi; cu atât mai mult, având o singură inimă, noi nu ne putem lipi și de Dumnezeu, și de făptură. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Oamenii care s-au dedat mult grijilor vieții pământești, sunt asemenea păsărilor domestice, care în zadar mai poartă aripi, se târăsc pe pământ laolaltă cu dobitoacele. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Cine e legat prin patimă de lucrurile pământești acela nu e stăpân, ci stăpânit (rob). (Fericitul Augustin)
  • De vei disprețui tot ce e lumesc, vei fi mai prețios decât întreaga lume. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Învață-te să te folosești de cele vremelnice în așa fel încât ele să nu te împiedice nicidecum în tendința ta spre cele veșnice. (Prot P. Socolov)
  • Fă din bunurile pământești mijloace pentru dobândirea bunurilor cerești. (Inochentie Arhiepiscopul Hersonului)
  • Să nu te îndulcească plăcerile pământești care sunt vremelnice; acestea sunt undița care ademenește și prinde sufletul ca pe un pește. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Prin mijlocirea distracțiilor goale, care în lume se numesc nevinovate, intră în suflet păcate mari și urâcioase așa cum prin micile crăpături intră ușor în locuință vânturile și insectele puturoase.
  • Bucuriile pământești sunt asemenea chibritului care se stinge abia aprizându-se. (Iacov Arhiepiscopul Nijegorodului)
  • De imediat ce se termină ospățul, dispare îndată și veselia. Plăcerile pământești încep cu veselia și se termină cu necazul.
  • Cel ce se gândește mereu cum ar putea să se veselească, riscă să se plictisească foarte multă vreme. (Balzac)
  • Cel ce a trăit vesel în lumea aceasta, aceluia îi este greu să moară. (Sanfor)
  • Obișnuita regulă a iubitorului de plăceri este: „veselește-te; mai ai cu ce”; dar această veselie este de scurtă durată, iar necazul, care îi urmează este nesfârșit. (Prot. P. Socolov)
  • Plăcerea vremelnică îi pregătește omului o durere veșnică dacă cineva se împătimește în chip irațional de ea. (Sfântul Dimitrie Rostovski)
  • După câteva minute de plăcere îți stă în față o veșnicie de chinuri. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Nu poți avea amândouă bucurii laolaltă; și aici să te îndulcești și dincolo cu Hristos să împărățești. (Toma de Kemp)
  • O, cu ce lacrimi s-ar putea plânge acea desfrânare cu care cineva își vinde sufletul, răscumpărat cu sângele lui Hristos, pentru o plăcere de moment.
  • E mai bine să răbdăm aici cele vremelnice și acolo să ne veselim veșnic, decât să petrecem aici vremelnic cu lumea și acolo să ne chinuim veșnic. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Trebuie să ne bucurăm în așa fel, încât niciodată să nu ne iasă din memorie durerea judecății viitoare. (Sfântul Grigore Dialogul)
  • Ferește-te să guști din plăcerile care pot să coste lacrimile aproapelui tău. (Confucius)
  • Vai de veselia acelor oameni în urma cărora alții plâng.

Slava

  • Slava pământească este oare ceva mai mult decât un lucru de suprafață?
  • Pe cine îl așteaptă slava pe acela îl așteaptă și necazul. Unde e slavă acolo este și zaviste; unde e zaviste acolo este și clevetire, și cursele.
  • Slava este un fum deșert care poate să orbească pentru o clipă ochii, dar care nu merită să alergi după ea toată viața. (Inochentie Arhiepiscopul Hersonului)
  • Nu te lăsa răpit de slavă ca să nu te înșeli cu bunăstarea ta cum adeseori se înșală cei ce calcă pe gheață primăvara. (Sfântul Dimitrie Rostovski)
  • Slava de la oameni este tot așa de șubredă ca și oamenii proslăviți. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu acela e slăvit pe care îl slăvește lumea, ci acela pe care îl proslăvește Dumnezeu. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Cine dorește slavă veșnică și adevărată nu se îngrijește de cea vremelnică. (Toma de Kemp)
  • Cine neglijează slava omenească acela se învrednicește de slava lui Dumnezeu. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Nu-ți vinde slava viitoare pentru o laudă care nu costă nimic. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Nu există un mijloc mai bun pentru primirea slavei decât fuga de slavă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Slava e ca umbra. Cine aleargă după ea, fuge de dânsul, dar cine fuge de la ea, îl ajunge din urmă.
  • Toți oamenii lui Dumnezeu nu iubesc să fie slăviți de oameni. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Un om cu adevărat virtuos se teme mai mult de laude decât de clevetiri.
  • Omul care lucrează potrivit cu ceea ce îi dictează conștiința și nu se uită la ceea ce cred alți oameni despre el, este un om mare. (Caramzin)
  • Fă ceea ce e vrednic de răsplată, dar n-o căuta, iubește să asculți sfaturi, iar nu laude.
  • Auzind o laudă la adresa ta, adu-ți aminte de neajunsurile tale și gândește-te cum ar trebui să te atârni față de ea. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Gândește-te la păcatele tale și vei scăpa de slava deșartă.

Sminteala

  • Sminteala este asemeni ciumei care începe de la un om și molipsește pe mulți din cei ce contactează cu dânsul. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Nu e nimic mai greu, mai păgubitor, decât să aduci vătămare nu numai ție, dar și aproapelui, smintindu-l cu păcatul tău. (Avva Dorotei)
  • E mult mai rău să aprobi păcatul altuia decât să păcătuiești tu.
  • Cel ce atrage spre păcat pe altcineva săvârșește o crimă mai mare decât acela care păcătuiește numai pentru el. (Origen)
  • Smintitorul este cel mai mare dușman a lui Dumnezeu, al aproapelui și al său însuși; el procedează întocmai ca satana, care îndemnându-I spre păcat pe primii oameni, i-a scos din grădina raiului.
  • Ce poate fi mai grozav decât smintitorul? Lumea se îngrozește de incendiatori, de tâlhari, de ucigași, de otrăvitori, dar cât de groaznic trebuie să fie creștinul care răspândește pretutindeni molima păcatului, răpind de la frații săi viața veșnică; îi duce în robia diavolului, îi aruncă în iad? (Prot. I. Tolmacev)
  • Să nu crezi că nu ești ucigaș dacă l-ai povățuit pe aproapele tău spre acest păcat. (Fericitul Augustin)
  • Smintitorul va da socoteală în fața lui Dumnezeu nu numai pentru sine, ci și pentru oamenii pe care i-a smintit. (Prot. I. Tolmacev)
  • Atrăgându-I pe alții spre păcat, vom fi îndoit pedepsiți. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Sminteala fraților neputincioși este un păcat atât de greu încât noi, ca să scăpăm de el, trebuie să ne lepădăm chiar și de cele îngăduite potrivit legii dumnezeiești și omenești, atunci când aceste lucruri îngăduite pot tulbura o minte și o conștiință neputincioasă, slujind drept poticnire pentru semeni. (1 Corinteni 8;13) (Prot. I.Tolmacev)

Limba

  • Limba e un mădular mic, dar poate produce o mare vătămare; așa cum molia este o insect mică, dar vatămă și nimicește lucruri mari.
  • Cuvântul nu e săgeată, dar adesea se înfige în inimă mai dureros decât săgeata.
  • Un cuvânt rău îi face răi și pe cei buni, iar un cuvânt bun, și pe cei răi îi face buni. (Sfântul Macarie cel Mare)
  • Limba este îngrădită cu două garduri, cu dinții și cu buzele, dar deseori se rupe și scapă, pricinuind mari nenorociri. ( Sfântul Tihon Zadonski)
  • Păzește-ți limba; ea pricinuiește adesea lucruri care ar fi fost mai ines ă fie evitate. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Fii atent când rostești vreun cuvânt, pentru ca să nu te căiești mai târziu. Cuvântul de-și ia odată zborul nu mai poate fi întors.
  • Să nu spui tot ce știi, dar să știi negreșit tot ce vorbești. Cu chibzuință să taci, cu chibzuință să vorbești.
  • Nu vorbi mult, chiar dacă ai putea vorbi numai lucruri bune.
  • Nu îngădui limbii tale s-o ia înaintea gândului tău. (Hilon)
  • După cum e omul așa e și vorba lui. (Socrate)
  • Înfrânarea limbii arată pe omul înțelept. (Avva Isaia)
  • Cel ce slăbește frâul limbii dovedește că e departe de virtute. (Avva Isaia)
  • Un flecar fără judecată e ca o tobă; răsună din răsputeri, iar înăuntru e gol.
  • Norii acoperă soarele, iar multa vorbire întunecă sufletul. (Sfântul Isaac Sirul)
  • După cum albinele se feresc de fum, tot așa Îngerii păzitori fug de vorbitorii în deșert.
  • Este de o potrivă de rea și o viață netrebnică, și o vorbă netrebnică. Dacă ai una o vei avea și pe cealaltă. (Sfântul Grigore Teologul)
  • Stăpânește-ți limba și nu-ți înmulți cuvintele ca să nu-ți înmulțești păcatele. (Sfântul Antonie cel Mare)
  • E mai ines ă taci cu totul decât să spui ceva de prisos. (Toma de Kemp)
  • Am văzut pe mulți care au căzut în păcat din pricina vorbelor lor, însă aproape pe nimeni din pricina tăcerii. (Sfântul Ambrozie al Mediolanului)
  • Iubește mai mult tăcerea decât vorba; căci tăcerea adună, iar vorba multă risipește. (Avva Isaia)
  • Pentru ca să ne învățăm a vorbi bine trebuie mai întâi să ne învățăm a tăcea. (Schimonahul Zosima)
  • Decât să vorbim cuvinte goale e mai ines ă facem rugăciuni scurte cât mai des.

Deznădejdea

  • Nici cu succesul să nu te lauzi și nici în vremea greșelilor să nu deznădăjduiești.
  • A greși e lucru omenesc; a deznădăjdui e lucru satanic. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Să știi că e gând diavolesc acela care îți va spune: „Unde ai să fugi? Nu ai pocăință, nu vei primi iertare.” (Avva Isaia)
  • Adu-ți aminte de dreapta Judecată a lui Dumnezeu ca să te înspăimânți, dar nu uita nici de milostivirea Lui ca să nu cazi în deznădejde.
  • Tristețea mântuitoare pentru păcate devine pierzătoare când trece măsura și se preface în deznădejde.
  • Indiferența te aruncă din cer, iar deznădejtea te coboară în însuși adâncul răutății. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Deznădejdea este iadul din suflet înainte de a cădea sufletul în iad. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Chiar dacă păcatele tale s-ar egala cu păcatele întregii lumi, nici atunci nu trebuie să deznădăjduiești, pentru că Mântuitorul ines ă este mielul care ridică păcatele întregii lumi. (Prot. Avr. Necrasov)
  • La multe putem fi refuzați, dar în ceea ce privește mântuirea noastră, niciodată, niciodată! (Inochentie Arhiepiscopul Hersonului)
  • Pe om îl pierde nu mărimea, nu mulțimea păcatelor, ci inima nepocăită și împietrită. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Dumnezeu nu-I judecă pe cei ce au păcătuit, ci pe cei ce au păcătuit și nu s-au pocăit.
  • Domnul este bun față de toți, dar mai întâi și mai întâi, față de păcătoșii ce se pocăiesc. (Sfântul Inochentie al Hersonului)
  • Nu uita că Hristos a murit pentru păcătoși, iar nu pentru cei drepți. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Numărul sfinților se înmulțește întotdeauna din numărul păcătoșilor. (Fericitul Augustin)
  • Prin pocăință se șterg păcatele chiar atunci când această pocăință se află în momentul ultimii suflări. (Fericitul Augustin)
  • Nu deznădăjdui pentru că Dumnezeu este milostiv; dar nici nu fi fără grijă, pentru că El este drept. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Cu un ochi privește la milostivirea lui Dumnezeu, iar cu altul la dreptatea Lui. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Nu deznădăjdui, știind nemăsurata milostivire a lui Dumnezeu, dar gândul la milostivirea ines nu-ți fie deloc pentru tine o încurajare spre continuarea vieții păcătoase.

 

Pocăința

  • Dacă n-ar fi pocăință n-ar fi nici cei ce se mântuiesc. (Avva Isaia)
  • Pocăința este scara care ne urcă acolo de unde am căzut. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Cunoaște ce ai greșit și-ți vei șterge păcatele. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Este de condamnat nu atât săvârșirea păcatului cât nerușinarea de după păcat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Unde este călcat în picioare simțământul cinstei acolo nu mai este cu putință o îndreptare. Dar unde el s-a mai păstrat, acolo întotdeauna este nădejde de mântuire. (Prot. I. Tolmacev)
  • Cel ce este nemulțumit de sine însuși se află pe cale bună și poate să aștepte iertarea de păcate. (Fericitul Augustin)
  • Cine se îndreptățește pe sine se desparte de pocăință.
  • Cât de ines este zicala: „cum sunt toți, așa sunt și eu!” Dacă ines  fi fost așa cum au fost toți ar fi pierit și el odată cu toți.
  • Va spune cineva: „Nu păcătuiesc numai eu.” La aceste cuvinte răspunsul pentru toți este următorul: în iad sunt locuri destule. (Adrian Juguski)
  • Nimeni nu e atât de milostiv ca Dumnezeu; dar pe cel ce nu se pocăiește nici El nu-l iartă. (Sfântul Marcu Ascetul)
  • Oprește-te nenorocitule! Vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu nu va fi mereu cu tine.
  • Te-a răbdat Dumnezeu până acum văzându-ți faptele nelegiuite, dar nu se știe de te va răbda de acum înainte. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Silește-te să nu cazi în ispită (păcat); dar dacă ai căzut dă dovadă de bărbăție – scoală-te, îndreptează-te. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Toată nenorocirea nu constă în faptul că ai căzut, ci că dacă ai căzut nu te scoli, – nu în faptul că ai păcătuit, ci că te încăpăținezi și rămâi în păcat. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • E firesc ca omul să păcătuiască; dar să stai cu încăpățânare în rătăcire e propriu numai unui nebun. (Cicero)
  • A cădea e neputința mea; dar ca să rămân în păcat este partea diavolului, este pierzania mea. (Chiril Episcopul Helitopului)
  • Pe Dumnezeu nu-l supără atât păcatele făcute de noi cât nedorința noastră de a ne schimba. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Nu trebuie să amânăm vremea îndreptării noastre (pocăinței) pentru că ziua de mâine nu este sigură pentru noi; mulți din cei ce și-au pus de gând să facă pocăință „mâine” n-au trăit până a doua zi. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Nu-ți amâna îndreptarea pentru a doua zi, pentru că ea îți este necunoscută, iar moartea care atârnă deasupra capului tău, este întotdeauna cunoscută, adică va veni negreșit, poate chiar acum, în acest moment.
  • Nu amâna pentru mâine; acest mâine este fără de sfârșit. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Vezi să nu-ți vină pocăința în minte abia atunci când nu va mai fi vreme și loc decât numai pentru deznădejde. (Sfântul Isidor Pilusiotul)
  • Ține minte că în ceasul morții nu mai ai putere și posibilitate să faci binele, dacă n-ai făcut binele în timpul vieții.
  • Precum este îndoielnic pentru cei ce plutesc pe apă, să rămână în viață, când se află în fața unui naufragiu, tot așa de îndoielnică este mântuirea pentru un păcătos nepocăit când se află în gura morții. (Prot. Ioan Plămădeală)
  • Sfânta Taină a Pocăinței este baia în care păcătosul se curăță pentru cer. (Prot. I. Tolmacev)
  • În vremea Botezului ne naștem din apă și din Duh; în vremea Pocăinței ne renaștem din lacrimi și din Duh. (Ignatie Episcopul Caucazului)
  • În cartea vieții noastre se află multe pagini întunecoase, aceste pagini trebuiesc spălate cu lacrimile pocăinței.
  • Păcatul pune pe noi o astfel de pată pe care n-o putem spăla nici cu o mie de izvoare, ci numai cu lacrimile și cu pocăința. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Păcatul intră prin plăcere și se izgonește prin amărăciune.
  • Cine nu plânge aici pentru sine acela va plânge veșnic acolo. Prin urmare, e necesar ori aici de bună voie, ori acolo din cauza chinurilor. (Avva Arsenie)
  • Te-ai împăcat cu Dumnezeu; acum trăiește în pace cu Dumnezeu. (Chiril Episcopul Melitopolului)
  • Cel ce spune că-și plânge păcatele sale și continuă să le facă se înșeală singur pe sine. (Avva Isaia)
  • Cel ce sădește pomi și iarăși îi smulge nu va culege roade din sădirea sa. Tot așa cel care se căiește, dar care din nou greșește, nu va aduna roade de pocăință.
  • Cu omul care se pocăiește în mod superficial se întâmplă același lucru ca și cu bolnavul fals tămăduit; boala se înăsprește din ce în ce mai mult. (Inochentie Arhiepiscopul Hersonului)
  • Pocăința este lupta cu păcatul. (Arh. Macarie)
  • Fugi ca de un flagel de locul care îți dă prilejul să cazi în păcat, căci atunci când noi nu vedem rodul oprit, nici nu-l dorim cu atâta putere. (Sfântul Ioan Scărarul)
  • Dacă nu avem putință să ne depărtăm de lucrurile ce produc sminteală, atunci pregătește-te cu o conștiință clară de toată primejdia lor, – aceasta va slăbi puterea întâlnirii primejdioase dacă nu o va nimici cu desăvârșire. (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Dumnezeu i-a poruncit Sfântului Apostol Petru să-l ierte pe fratele său „de șaptezeci de ori câte șapte” (Matei 18;22); Dacă El a poruncit oamenilor să facă astfel, cu atât mai mult va face El la fel! (Avva Pimen)

 


 

Moartea

  • Există o întâlnire sigură, inevitabilă; aceasta este întâlnirea cu moartea. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Poate că pomul din care se va face și sicriul ines ă crește demult. Ții minte oare, căci cu cât trăiești mai mult cu atât ești mai aproape de moarte?
  • E ines ă privești viitorul ca un om chibzuit și să ines ă prezentul ca un om muritor. (Sfântul Efrem Sirul)
  • Să nu faci niciodată nimic fără aducere aminte de Dumnezeu și fără aducere aminte de moarte. (Prot. Avr. Necrasov)
  • Noi știm că vom muri, dar cine o va lua înainte: tânărul pe bătrân, ori bătrânul pe tânăr? (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • Moartea îl urmează pe om în chip nevăzut. Ea îl ajunge pe dânsul acolo unde el nici n-o așteaptă; îl lovește atunci când nici nu gândește; îl doboară când nici nu bănuiește. (Ignatie Episcopul Caucazului)
  • Moartea este asemenea tâlharului și răpitorului; când nu te aștepți, atunci vine și se furișează la tine. (Sfântul Dimitrie Rostovki)
  • Când ne sculăm din așternut e cu totul nesigur de vom ajunge până seara? Iar când dorim să odihnim trupul cu somnul, cât este de îndoielnic de vom vedea lumina zilei ce vine. (Sfântul Vasile cel Mare)
  • Se întâmplă ca cineva să se culce ines ă patul de odihnă, iar dimineața să fie așezat pe patul de moarte. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • De se face ziuă, gândește-te că nu vei trăi până seara; de se va lăsa seara, nu îndrăzni să-ți făgăduiești că vei vedea dimineața. (Toma de Kemp)
  • Nu există o singură clipă care să nu poată fi ultima în viața noastră!
  • Faptul că Dumnezeu ne-a lăsat ziua morții necunoscută este ceva mântuitor pentru noi; ca să se îngrijească fiecare cu gândul că este ziua cea din urmă. (Fericitul Augustin)
  • De aceea a și făcut Dumnezeu sfârșitul ines ă necunoscut, pentru ca noi să facem cunoscută grija și vegherea noastră. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Neștiind locul și vremea în care ne așteaptă moartea, trebuie așteptată în orice vreme și în orice loc. (Fericitul Augustin)
  • Fii întotdeauna așa cum vrei să te găsească sfârșitul tău. (Ignatie Episcopul Caucazului)
  • Trăiește în așa fel încât moartea să nu te surprindă niciodată nepregătit. (Toma de Kemp)
  • Moartea nu ne-a făgăduit că nu va veni până cănd noi ne vom pregăti s-o întâmpinăm. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Noi ne temem de moarte pentru că trăim fără grijă și conștiința nu ne este curată. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Trăiește în așa fel încât în ceasul morții mai mult să te bucuri decât să te temi. (Toma de Kemp)
  • Pentru ca să nu te temi niciodată de moarte, așteapt-o întotdeauna. (Seneca)
  • Nu te teme de moarte, pentru că Dumnezeu a pregătit totul ca să fii mai presus de ea. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Dacă dorești viața, așteaptă întotdeauna moartea. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Iubește-ți moartea ca pe un prieten care ne duce la Dumnezeu, pentru ca să ne învrednicim de veșnica unire cu El.
  • Toți oamenii mor, dar nu toți mor cu o moarte asemănătoare. Nu mor la fel drepții și păcătoșii.
  • Pruncul nou născut pe lume se simte mai larg, pușcăriașul eliberat din închisoare se simte mai ușor, dar sufletul ce iese din trup se simte neasemănat mai larg și mai ușor. (Iacov Arhiepiscopul Nijegorodului)
  • Oamenii doresc să trăiască îndelungat; creștinul să-și dorească o moarte fericită. (Sfântul Tihon Zadonski)
  • Ca să trecem cu bună nădejde dincolo de mormânt trebuie în acest scop să ne pregătim bine dincoace de mormânt. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • O viață rea are și un sfârșit rău. (Prot. P. Socolov)
  • Uitați-vă cum se chinuie peștele scos din apă pe uscat; așa va fi duhul în chinuri grele și sufletul ines ă când, după ce a trăit numai pentru această lume, se va vedea nevoit s-o părăsească.
  • Atunci vom cunoaște pe deplin cu ce preț de nimic ne vindem pe pământ dreptul la Împărăția lui Dumnezeu și cu ce preț scump ne cumpărăm gheena!
  • Numai cel ce a înțeles ines ă care este hotarul acestei vieți poate pune hotar greșelilor sale. (Sfântul Isaac Sirul)
  • Întreaga viață a celui înțelept constă în cugetarea la moarte. (Platon)
  • Trăiește astfel ca și cum fiecare zi petrecută de tine ar fi ultima zi și nu vei păcătui înaintea lui Dumnezeu. (Avva Isaia)
  • Gândește-te că vei muri astăzi sau mâine; atunci orice deșărtăciune va dispărea din inima ta. (Ignatie Episcopul Caucazului)
  • Meditează mai des și mai atent asupra morții; și nu vei mai dori nici cinste, nici slavă, nici bogăție, nici alte întâietăți și plăceri ale lumii.

Înfricoșata Judecată

  • Va veni vremea când noi toți vom fi chemați odată la un examen deschis în fața întregii lumi, adică la Înfricoșata Judecată a lui Hristos. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Înfricoșată, foarte înfricoșată este Judecata lui Dumnezeu, deși El e bun, deși El e milostiv.
  • Să ne temem de această zi și de acest ceas din cele mai grozave în care nu ne va lua apărarea nici fratele, nici rude, nici autoritatea, nici puterea, nici bogăția și nici slava. Căci va fi numai atât: omul cu faptele lui. (Sfântul Varsanufie cel Mare)
  • Judecata e ine la ușă. Dar chiar de n-ar fi așa de aproape, tot n-ar trebui să fim fără grijă. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Adu-ți aminte zilnic de Înfricoșata Judecată pentru că la ea va trebui să dai socoteală pentru fiacare zi. Să ne dăm zilnic răspuns nouă înșine pentru cele ce odată va trebui să dăm în fața tuturor.
  • Străduiește-te să fii în orice moment înaintea lui Dumnezeu așa cum dorești să te înfățișezi la Judecată.
  • Nu vei avea cu tine nici un fel de comoară la Judecată cu care ai putea să te răsplătești decât aceea pe care o vei da săracului.
  • Dacă în această viață te lepezi de tine, atunci la Judecată Hristos te va socoti al Său.
  • Tot ce faci să faci ca și cum ar trebui să pleci în veșnicie la Judecata lui Dumnezeu. (Prot. Avr. Necrasov)
  • Gândește-te în fiecare dimineață când te trezești din somn, că va trebui să dai răspuns lui Dumnezeu de toate faptele tale și nu vei păcătui niciodată. (Avva Isaia)
  • Începând orice lucru, vorbește-ți cu luare-aminte, ce va fi dacă acum mă va cerceta Domnul meu? Vezi ce-ți răspunde conștiința și atunci vei ști dacă procedezi ines ă sau nu, prelungești să-l faci ori te oprești.
  • Se apropie vremea, ziua și ceasul Înfricoșatei Judecăți a lui Hristos – astăzi e mai aproape decât ieri!

Viața veșnică; Raiul și iadul.

  • Pe noi ne așteaptă o altă lume, unde totul va fi altceva.
  • Toate bunătățile de care se bucură omul în lumea aceasta nu sunt decât mici picături din nesfârșitul izvor de bucurii pe care le gustă drepții în cer.
  • Întru slava de acum și cea viitoare e aceeași deosebire ca între vis și realitate. Pe cât lumina soarelui e mai bună decât cea a lămpii, pe atât sau chiar mai mult, cea viitoare e mai bună decât cea de acum. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Năzuiește într-acolo unde înflorește tinerețe fără bătrânețe, viață fără moarte, bucurie fără necaz, dulceață fără amărăciune, orice bine fără cel mai mic rău. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Să ne ostenim puțin pentru ca să ne liniștim pe veci. Să nu căutăm aici odihnă pentru ca s-o dobândim acolo, în ceruri. (Sfântul Ioan Gură de Aur)
  • Oare pentru dobândirea bunurilor pieritoare, vremelnice nu depunem eforturi? Dar ca să câștigăm comorile nepieritoare, bunătățile veșnice nu merită osteneli din partea noastră? (Sfântul Filaret al Cernigovulului)
  • E cu neputință să ne uităm cu un ochi la pământ și cu unul la cer. E imposibil să capeți cerul pe gratis, fără să trăiești o viață vrednică de cer. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Trăiește mereu cu mintea în Împărăția Cerurilor și vei moșteni în curând această Împărăție. (Avva Iperchie)
  • În iad poți ajunge sau cădea chiar dacă nu vrei și nici nu te gândești la una ca acesta; la cer însă, e cu neputință să te ridici când nu vrei și nici nu te gândești la așa ceva. (Sfântul Filaret al Moscovei)
  • Cugetă mai des la frumusețile bunătăților cerești și nu va intra în tine nici un fel de dragoste pentru pământ și plăcerile pământești. (Sfântul Nil Sinaitul)
  • Cel ce dorește cele mari, neglijează pe cele mici și cel ce caută fericirea veșnică, neglijează pe toate cele vremelnice. (Sfântul Tihon Zadonschi)
  • Cei ce nu așteaptă viața veșnică sunt morți încă din această viață. (Lorențo)
  • Cel ce se face nevrednic pentru viața veșnică este un sinucigaș.
  • Să ne coborâm mai des cu gândul în iad ca să nu ne coborâm cândva acolo cu sufletul. Noi socotim că necazurile pământești sunt grele pentru că nu cunoaștem chinurile iadului. (Sfântul Tihon Zadonschi)
  • Focul veșnic arde, dar nu luminează, mistuie, dar nu consumă, chinuiește dar nu omoară. (Sfântul Tihon Zadonschi)
  • Pentru păcătoși fiecare minută în iad va fi o muncă veșnică, pentru că în fiecare minută ei vor vedea numai începutul chinurilor lor. (Prot. Evg. Popov)
  • Pentru ce, vei întreba, să răbdăm o veșnică muncă noi care am păcătuit aici puțină vreme? Dar pentru o crimă săvârșită aici într-o minută nu petrece omul întreaga viață în închisoare?
  • Noi ne vom izbăvi de veșnicile chinuri ale iadului dacă vom medita mai des la ele, cu pocăință. (Prot. Evg. Popov)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *