Sunt preoti care recomanda ca impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului sa se faca mai rar. Alti preoti, dimpotriva, recomanda ca impartasirea sa fie facuta cat mai des. Primii sustin ca o deasa impartasire ii va face pe credinciosi sa nu se mai pregateasca cum se cuvine pentru primirea Trupului si a Sangelui Domnului.
Cea de-a doua categorie de slujitori, insista pentru o impartasire mai deasa, tocmai pentru a-i face pe credinciosi sa nu uite de unirea cu Trupul si Sangele Domnului si sa retina ca nimeni nu poate ajunge la desavarsire prin propriile puteri.
Daca ar fi sa ne impartasim dupa vrednicie, cred ca nimeni nu se poate considera cu adevarat vrednic de acest lucru. Pe de alta parte, o impartasire rara, nu duce neaparat la mai mult timp dedicat pregatirii pentru impartasirea cu Hristos. Si ce rost mai are chemarea din cadrul Sfintei Liturghii „Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, apropiati-va” pentru impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului, daca noi cautam o vreme sa ne ferim de impartasire. E cel mai cumplit lucru, ca Hristos Sa doreasca sa Se uneasca cu noi si noi sa nu vrem.
Nu exista reteta atunci cand vine vorba de impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului. Sunt sigur ca sunt persoane care plang zilnic in fata lui Dumnezeu pentru caderile lor. Iar potrivit Sfantului Simeon Noul Teolog, un om care plange zilnic inaintea lui Dumnezeu, este vrednic sa se impartaseasca in fiecare zi cu Trupul si Sangele Domnului.
Fiecare trebuie sa se cerceteze cu multa luare aminte si cu ajutorul duhovnicului isi va gasi raspunsul potrivit la intrebarea cum trebuie sa ne impartasim: rar sau des.
Adrian Cocosila
sursa: www.crestinortodox.ro