\r\n 1. Care este cea dintai datorie si cea mai mare grija a credinciosului in viata?\r\nCea dintai datorie si cea mai mare grija a credinciosului in viata este grija de mantuire a sufletului sau. Nimic pe lume nu e mai de pret pentru el ca mantuirea sufletului, dupa cuvantul Mantuitorului, care zice: “Ce va folosi omului de ar dobandi lumea toata si-si va pierde sufletul sau? Sau ce va da omul, in schimb, pentru sufletul sau?” (Marcu 8, 36-37).
\r\n În liceu întrebarea a fost foarte puternică, îmi ocupa toată mintea. Eram o adolescenta tipică, adâncită în păcate şi în nefericire. Răspunsul Lui a venit ca o furtună în viaţa mea, o furtună bună.
\r\n \r\n \r\n \r\n \r\n „Ce folos, fraţii mei, dacă zice cineva că are credinţă, iar fapte nu are? Oare această credinţă poate să-l mântuiască?” \r\n\r\n \r\n \r\n \r\n \r\n
\r\n Семь смертных грехов, Год выпуска: 2010\r\nЖанр: документальный\r\nПродолжительность: 84 минуты\r\nРежиссер: Александр Смирнов
\r\n Iartă-mă Doamne! O cântare impresionantă care pătrunde până în adâncul sufletului. \r\nVoce:Virginia Francu
\r\n Un mare poet participa în fiecare duminică şi sărbătoare la Sfânta Liturghie până la adânci bătrâneţe. Într-o zi, fiind un mare viscol, ai săi nu l-au lăsat să meargă la biserică. Din cauza aceasta toată ziua a fost cuprins de o mare tristeţe. Un prieten, care a venit să-l vadă, l-a întrebat care este cauza indispoziţiei lui şi, auzind despre ce este vorba, a râs de el. Poetul i-a zis:
\r\n „Supuneţi-vă… unii faţă de alţii, îmbrăcaţi-vă întru smerenie…” (I Petru, 5, 5). \r\n Măreţia „nebuniei” se deschide din smerenia vieţii creştineşti exprimată prin lepădarea de sine; a fi fără nici o pretenţie la demnitatea exterioară, a fi mai prejos decât acei cu care trăieşti şi te cunosc.
\r\n Biruiți răul cu binele, căci de partea binelui este Dumnezeu. Și oare nu e mai tare Dumnezeu decât răul?
Dumnezeu ne așteaptă să-I cerem ajutorul, să-L chemăm să reverse peste noi și în viața noastră harul milostivirii și al bunătăților Sale. \r\n Ce însemnătate are în toate aceste rugăciuni cuvântul „miluiește-mă” sau „milostiv fii mie”? \r\n Arată recunoaşterea de către om a stării sale de pierzare; arată simţirea acelei mile, acelei păreri de rău pentru noi înşine, pe care ne-a poruncit Domnul să le simţim şi pe care le simt foarte puţini oameni; arată lepădarea de vrednicia proprie; arată cererea milei […]
\r\n Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir a fost un oaspete drag și așteptat la Durlești, fiind întâmpinat de numeroși credincioși și slujitori, adunați spre a participa la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie săvârșită în biserica „Sf. Irh. Nicolae” din localitate.
\r\n Predica Mitropolitului Bartolomeu Anania \r\n Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube. Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui.
\r\n Așadar, rugăciunea noastră, în înaintarea ei – ce înseamnă în înaintarea ei – în ieșirea ei, când urmează să iasă rugăciunea dinlăuntrul nostru, ca să devină cu adevărat o mișcare către Dumnezeu, vom vedea că ea este o «tăcere în tăcere» înlăuntrul tăcerii. Adică o tăcere absolută.