Dumnezeu i-a dat fiecăruia ceea ce îi este de folos

Oamenii n-au înţeles sensul cel mai adânc al vieţii. Nu cred în cealaltă viaţă. Tot chinul de aici porneşte. „Sunt nedreptăţit – îţi spune; ceilalţi se bucură, eu nu mă bucur”. Nu sunt mulţumiţi cu ceea ce au, intră şi egoismul şi se chinuiesc. Dumnezeu iubeşte întreaga lume. Fiecăruia i-a dat ceea ce îi este de folos; fie înfăţişarea exterioară, fie agerimea, fie frumuseţea etc., care îl va ajuta să se mântuiască dacă le va pune în valoare. Dar lumea se chinuieşte. „De ce eu să fiu aşa, şi celălalt altfel?” Dar tu ai acestea, celălalt altele. (mai mult…)

Rostul bolii

Mântuitorul nostru împreună cu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi ne învaţă că singura noastră grijă din această viaţă trebuie să fie mântuirea sufletelor. Episcopul Ignatie scrie: “Viaţa pământească – această scurtă vreme – îi este dată omului, din mila Creatorului, pentru ca acesta să o folosească pentru mântuirea lui, adică să depăşească moartea şi să treacă la viaţă (Arena). Pentru aceasta, trebuie “ca pe toate din această lume să le privim ca pe nişte umbre trecătoare şi să nu ne lipim inima de nimic din ea (…) (mai mult…)

Despre Viața după moarte

Sfântul Nicodim Aghioritul scrie: „rai este un cuvânt persan și are înțelesul de grădină în care sunt sădiți feluriți pomi…”. Așadar raiul, viața veșnică și Împărăția lui Dumnezeu sunt unul și același lucru. Termenul de iad (Kolasij) deriva din verbul kolazo, care are doua sensuri: primul este „a curăți copacul de crengile uscate”, iar al doilea sens este cel de „a pedepsi”. În Sfânta Scriptură se folosește cu precădere al doilea sens, dar nu cu implicația că Dumnezeu îl pedepsește pe om, ci în sensul că omul se pedepsește pe sine, prin a nu accepta darul dumnezeiesc. (mai mult…)

Patriarhul Kirill: viața duhovnicească – nu este un hobby, nu e un divertisment, pentru care poate să ne ajungă sau nu timp

Pentru ce omul modern are nevoie de Biserică? Cum în ritmul megapolisului să implimentezi viața spirituală? Există în biserică o recetă pentru formarea unei societăţi corecte şi cinstite? Ce ar trebui să răspundem la publicațiile scandaloase în mass-media împotriva Bisericii? În apropierea sărbătorilor de Paşti răspunde la aceste întrebări Întâistătătorul Bisericii Ruse Patriarhului Moscovei şi al întregii Rusii Kirill.

\r\n

 – Sanctitatea Voastră,  în zilele de Paști în Biserică se vorbeşte mult despre bucurie, dar când cobori  în metrou, adesea întâlneşti fețe triste, îngrijorate…. De ce în viaţa noastră este atât de puţină bucurie? Și ce să facem cu această stare? (mai mult…)

Ateul rusinat de un copil crestin

Astăzi foarte mulți oameni se declară atei și de nenumarate ori auzim că și la școală noii dascăli ai acestei societăți moderne se declară astfel și caută să influențeze copii noștri spre acest mod de a gândi. Din fericire acești copii sunt foarte abili și credincioși și știu să se manifeste corespunzător cu aceaste situații. De pildă noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea dintr-o școală generală se prezintă clasei, după care afirmă că ea este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii. (mai mult…)

Chilia moldovenească „Sf. Ioan Teologul” (Cucuvino, Provata) de la Sfântul Munte Athos

În partea dinspre răsărit a Sfântului Munte Athos, pe teritoriul Mănăstirei Marea Lavră şi în regiunea numită Provata, pe un teren frumos, cale de un ceas de la malul mării, este situată această comunitate românească „Sf. Ioan Teologul”, care înfăţişează un Schit (Chinovial românesc). Istoricul vechi al acestui așezământ ne dă următoarele amănunte: „Înainte de despărțirea Bisericii de apus (1054), pe când Mănăstirea Latinească “Amalfinu” era în ființă, (mai mult…)

Profesorul cerşetor

Asistăm de vreo două mii de ani la una dintre cele mai mari minuni ale Mântuitorului: vindecarea orbului din naştere. Adică a unui om care nu mai văzuse niciodată, care nu ştia cum e să vezi, care nu putea conceptualiza lumina. Căci niciun cuvânt de pe pământ nu poate să exprime lumina soarelui sau frumuseţea unui chip sau a unei flori. Sunt oameni care au orbit pe parcurs: aceştia se retrag într-un univers al amintirilor luminoase, adâncindu-se în izvorul minţii, în căutarea unei străfulgerări de lumină. (mai mult…)

Să ne rugăm neîncetat

Cei ce s-au hotărât să slujească întru adevăr Domnului Dumnezeu, trebuie să se îndeletnicească neîncetat cu pomenirea de Dumnezeu, adică să se roage neîncetat către Domnul Iisus Hristos, zicând cu mintea fără încetare: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!» Iar în orele de după-amiază, această rugăciune se poate zice astfel: (mai mult…)

Duminica a VI-a după Paşti (A orbului)

Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). (mai mult…)

Învaţă să te rogi cu propria ta rugăciune

Ce se poate face cu gândurile care fug în toate părţile în timpul cititului şi al rugăciunii?Nimeni nu scapă de asta. Nu este nici un păcat în asta, dar este nepotrivit. Este păcat atunci când cineva de bună voie încurajează gânduri străine, dar când ele aleargă involuntar, este vreun păcat? Greşeala vine atunci când omul a observat că gândurile îi rătăcesc şi nu le stăpâneşte. De îndată ce observi că gândurile o iau razna, înfrânează-le, aceasta trebuie să faci. (mai mult…)

Ce folos primeşte sufletul când îl pomeneşte preotul la Sfânta Proscomidie?

«Cînd proscomidiesc, spunea Stareţul, văd su­fletele cum trec prin faţa mea şi cum mă roagă să le pomenesc. Să vreau să le uit, dar nu pot.

\r\n

Când preotul scoate părticele şi pomeneşte nu­mele credincioşilor la Sfânta Proscomidie atunci se coboară îngerul Domnului şi ia pomenirile acestea şi le duce şi le pune la tronul Stăpânului Hristos, ca ru­găciuni pentru cei pomeniţi la Sfânta Proscomidie. (mai mult…)

Omul se vede mai bine pe sine atunci când se oglindeşte în alţii

Omul se vede mai bine pe sine atunci când se oglindeşte în alţii. Dumnezeu dă fiecărui om harisma ce-i trebuie ca să se ajute, indiferent dacă o pune în valoare sau nu. Dacă o pune în valoare, va ajunge la desăvârşire. Şi slăbiciunile sunt ale noastre; fie că le-am dobândit din propria noastră neatenţie, fie că le-am moştenit de la părinţi, fiecare din noi trebuie să facă nevoinţă potrivită pentru a se elibera de ele. (mai mult…)

Ortodoxia, nimic altceva decât firea omului

Criteriul adevărului se dezvăluie inimii, printr-un cuvânt unic adresat acelei inimi. Dumnezeu are o conversație intimă, personală cu fiecare inimă.

\r\n

Fiecare trebuie să găsească, prin rugăciune, prin cuvânt, ce-i adevărul și de ce acesta e adevărul.

\r\n

…am avut așa o trăire nici nu știu cum să o descriu, dar așa o deschidere, așa o luminare, că am înțeles Ortodoxia ca fiind nimic altceva decât firea omului. (mai mult…)

Dumnezeu nu ne pedepseşte ca să se răzbune

Dumnezeu nu ne pedepseşte ca să se răzbune pe noi când păcătuim păcatele noastre de astfel nici nu aduc vreo vătămare firii lui Dumnezeu, ci ne pedepseşte că ne caută folosul, pentru că nu vrea să ajungă mai rea voinţa noastră, a celor care-L dispreţuim şi-L trecem cu vederea. După cum cel ce se aşează dincolo de cercul de lumină nu vatămă lumina cu nimic, ci va vătăma pe el că stă în întuneric, tot aşa se întâmplă şi cu cel ce dispreţuieşte puterea cea atotbiruitoare a lui Dumnezeu. Cu dispreţul lui n-a vătămat-o deloc, ci lui îşi pricinuieşte cumplită vătămare. (mai mult…)

O LUARE AMINTE PENTRU ZIUA DE 29 MAI 1453 / 11 IUNIE 2013 – 560 DE ANI DE LA CĂDEREA CONSTANTINOPOLULUI…

Întrebarea despre căderea puternicului Imperiul Bizantin, cât şi despre căderea marilor Imperii şi a diferitor sisteme de guvernământ cunoscute în istorie, fie feudal, burghez, ţarist, comunist sau socialist – trezeşte mari nedumeriri pentru toţi oamenii de ştiinţă, dar şi pentru o mare parte din creştinii care nu sunt indiferenţi de originea credinţei lor… Dar cea mai interesantă pagină din istoria marilor Imperii este cea legată de căderea Constantinopolului sub turci în 1453. (mai mult…)

Împăraţi, nu dictatori; Apostoli, nu trădători

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

În fiecare an, pe 21 mai/3iunie, creştinătatea cinsteşte pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena, ca pe nişte Apostoli ai creştinismului. Anul acesta este un an jubiliar: se împlinesc 1700 de ani de la Edictul de la Milan. Asemenea Sfinţilor, documentul are semnificaţie istorică, contemporană, provocatoare şi europeană.

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

\r\n

Motivele pentru care cei doi sunt cinstiţi ca nişte Apostoli sunt numeroase. Încerc o trecere rapidă în revistă a câtorva, care au avut un impact major asupra creştinismului. Sf. Elena a găsit lemnul Sf. Cruci pe care a fost Răstignit Domnul (de aceea a fost supranumită şi Elena Crucii) şi a iniţiat construcţia câtorva biserici în locurile de importanţă maximă: Mormântul de la Ierusalim, Bethleem, Muntele Măslinilor (locul unde Hristos ne-a învăţat „Tatăl nostru“) etc. Dar ea a fost şi sfetnicul creştin al fiului ei, Împăratul Constantin, supranumit cel Mare. (mai mult…)

Viaţa Sfinţilor Mari Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena (21 mai – 3 iunie)

Împăratul Britaniei, Consta, care se numea Fior, era nepotul după fiică al lui Claudie, împăratul cel mai dinainte, şi a fost tată marelui Constantin, pe care l-a născut din Elena. Consta a avut şi alţi copii cu altă femeie, cu numele Teodora, care a fost fiică a împăra­tului Maximian Erculie. Aceasta a născut lui Consta pe Constantie, tatăl lui Galie şi al lui Iulian; pe Dalmatie, pe Navalian şi pe o fiică, Constantia, care a fost dată după Liciniu. Iar din Elena este născut numai Constantin cel Mare, care a fost şi moştenitor al împărăţiei tatălui său.

\r\n

Despre Consta, tatăl lui Constantin, se povesteşte că, deşi se arăta a fi închinător de idoli, după obiceiul cel vechi al Romei, însă nu silea spre slujba idolească ca ceilalţi închinători de idoli; ci se închina şi nădăjduia spre Dumnezeu cel Preaînalt. El învăţa pe fiul său, Constantin, să caute şi să ceară ajutor de la cea de sus purtare de grijă, iar nu de la idoli, şi îi era milă de creştinii ce erau munciţi şi omorâţi de ceilalţi împăraţi păgâni; pentru aceea el nu ura Biserica lui Hristos, ci o apăra de prigonire. (mai mult…)

Acatistul Sfinţilor Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena

\r\n

(mai mult…)

Orarul Slujbelor Dumnezeiești Iunie – 2013

(mai mult…)

Duminica Samarinencii

Deci a venit la o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul său; Şi era acolo fântâna lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de călătorie, S-a aşezat lângă fântână şi era ca la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: Dă-Mi să beau. Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate, ca să cumpere merinde. Femeia samarineancă I-a zis: Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? (mai mult…)