Fă rugăciuni și închinăciuni câte vrei, fă orice vrei. Dacă nu vei înțelege acest lucru, toate vor fi ca să slujești idolului tău, să aduci jertfe dumnezeului pe care l- ai inlauntrul tău, adică ție însuți! Cîte osteneli duhovnicești se pierd pentru că se fac de dragul nostru!? De aceea, nu știm să ne mărturisim, nu vedem păcatul nostru, iar Dumnezeu nu are încredere în noi, ca să ne dea de la început bucuria, să ne facă fericiți. Din pricina […]
Cei mai mulți se duc la biserică, se duc la Hristos, dar pleacă fără ca măcar să scoată de acolo vreo putere, așa cum a scos femeia cu scurgere de sînge. Și atunci spun: Și ce-am găsit la Hristos? Cum m-am dus, așa m-am întors. Deși odată cu moartea păcatului simți o oarecare dulceață, plăcere și desfătare. Și atunci nu mai ai nevoie de nimic altceva. Pe de o parte, Dumnezeu îți îndulcește viața și îți bucură sufletul tînăr, care […]
Osândirea este o adevărată nebunie. Osândești pe aproapele tău, frate, tu care singur vei fi acuzat și ai să răspunzi înaintea Judecătorului lumii pentru mulțimea păcatelor tale? Noi toți ne-am înecat într-o obștească vina – păcatul. Căci toți ne vom înfățișa înaintea judecații lui Dumnezeu (Romani 14,10). Dumnezeu este Judecătorul nostru, al tuturor. Și morții, și vii noi toți suntem rînduiți să stăm pe banca acuzării și să ne așteptăm rândul, ca să fim judecați după faptele săvârșite. \r\n
Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască, prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil, venind la dânsa, a zis: „Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare”. Născătoarea de Dumnezeu s-a bucurat cu bucurie mare, […]
Pentru prima oară am înțeles-o pe Maica Domnului într-o Vinere Mare, în urmă cu cîțiva ani.În cadrul solemnei slujbe din noaptea Vinerii cele Mari, așa după cum este numită în Biserica Ortodoxă, se cîntă mai multe cîntări de înmormîntare, una după alta. Stăteam acolo, în biserica întunecată, în mijlocul căreia se găsea o icoană brodată a Mîntuitorului răstignit, în vreme ce psalții și adunarea exprimau taina Pătimirii Domnului prin niște cîntări sobre. Cum de a fost posibil ca Domnul Vieții […]
Cuvântul grec ,,anathema’’ se compune din doua cuvinte: ,,ana’’ care este o prepoziție ce indica mișcarea către ceva și ,,thema’’ care înseamnă o portiune separată din ceva. În terminologie militară, ,,thema’’însemnă o detașare; pentru guvernul civil ,,theme’’ însemnă o provincie. Noi folosim acum cuvântul ,,theme’’ derivat din ,,thema’’ pentru a desemna subiectul principal al unei lucrări scrise și intelectuale. \r\n
Vrăjitorii, cu meșteșugul lor, pe mulți i-au tămăduit de boli și pe mulți ce erau bolnavi i-au făcut sănătoși. Numai că pentru aceasta trebuie să fii părtaș la necinstirea lui Dumnezeu. Departe de noi un asemenea gînd! Ascultă ce spune Moise iudeilor: “De se va ridica în mijlocul tău prooroc sau văzător de vise și va face înaintea ta semn și minune. Și se va împlini semnul sau minunea aceea, de care ți-a grăit el, și-ți va zice atunci: să […]
“O imagine grava de o cruzime exclusivă a inimii ne-a arătat în pilda Sa despre datornic Domnul Iisus Hristos. Noi am văzut în această pildă limita extremă a necinstei omeneşti, a păcătoşeniei omeneşti. A cui inimă nu se va cutremura, nu va fierbe de indignare şi de revoltă, ascultând cum acest om necredincios, căruia i s-a iertat recent o mare datorie, a procedat inuman cu aproapele său! Se cutremură inimile noastre când vedem manifestările îndrăzneţe ale patimilor sau ale păcătoşeniei […]
\r\n \r\n \r\n Adesea cu acordul nostru, uneori doar dintr-un moft sau pur şi simplu în virtutea unei inerţii, deopotrivă cler şi credincioşi, cităm canoanele Bisericii ca imperative cazone în vederea restabilirii moralităţii. Fără să se ţină cont de natura alcătuirii lor şi fără să se cuprindă înţelesul lor, canoanele, „trâmbiţele Duhului Sfânt“, devin pe buzele conştiinţelor scrupuloase „arme“ ale condamnării la iadul temporal sau chiar cel veşnic. Este foarte adevărat că, de cele mai multe ori, canoanele Bisericii, dacă […]
Una dintre cele mai obişnuite obiecţiuni care se face împotriva religiei este că religia e „înapoiată”, „retrogradă”. Această învinuire vrea să spună că în vreme ce toate progresează şi se modernizează, religia nu vrea să meargă deloc în pas cu timpul; ci ea se îndărătniceşte să rămână fixată în aceleaşi forme de ex-presie, care erau cu multe veacuri înapoi. \r\n
Aleasă bucurie duhovnicească au trăit enoriașii Catedralei Schimbarea la Față a Mântuitorului din mun. Chișinău în ziua prăznuirii hramului bisericii. Parohul sfântului locaș, prot. Ioan Plămădeală împreună cu un sobor de preoți și diaconi au săvârșit Dumnezeiasca Liturghie în cinstea marelui și luminatului praznic împărătesc. \r\n
Lucru cert, nici un praznic şi nici o sărbătoare a Bisericii nu au doar un rol comemorativ. Dimpotrivă, toate sunt prilejuri binecuvântate, pe firul cărora omul poate face experienţa plenară a bogăţiei harului dumnezeiesc, care se revarsă cu aceste ocazii. Zilele acestea, creştinii ortodocşi suntem încă scăldaţi de lumina Taborului. Nu doar din faptul că praznicul nu s-a sfârşit, ci mai ales pentru că harul care a strălucit din Trupul lui Hristos la Schimbarea Sa la Faţă este „sângele“ dumnezeiesc […]
\r\n \r\n \r\n Vorbind despre lumina de pe Tabor, Sfântul Grigorie Palama spunea: „Este lumina necreată, neapusă şi neînvinsă şi transcende orice timp şi veac şi aceasta este, socotesc, moştenirea celor mântuiţi”. Creştinii vremurilor noastre care ajung pe Muntele Tabor, de praznicul Schimbării la Faţă după calendarul neîndreptat, sunt martorii unei minuni ce aminteşte de momentul Schimbării la Faţă a Mântuitorului: pogorârea peste biserica ortodoxă de pe munte a unui nor deosebit.
Nu pot să nu pomenesc simţirile alese pe care m-am învrednicit şi eu nevrednicul să le trăiesc la prima sărbătoare a Athosului, la care luam parte. Era în ajunul Schimbării la Faţă a Domnului, zi frumoasă, senină şi liniştită. Ajunsesem în vârful muntelui către seară. Soarele se afla ca de o suliţă deasupra orizontului, proiectând până departe pe mare umbra Muntelui, care părea un stâlp uriaş înfipt în mare. În curând apoi s-a afundat în mare, tivind o jumătate de […]
Schimbarea la Faţă a lui Hristos de pe Muntele Tabor a avut loc cu puţin timp înainte de Patimi, mai precis, cu patruzeci de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit. De altfel, scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru a nu se face şovăielnici la vederea celor ce aveau să se petreacă în zilele următoare. \r\n
„Faptele Apostolilor” istorisesc că în vremea când ucenicii Domnului erau prigoniţi de jidovi, de fri-că, nimeni nu îndrăznea să se alăture cetei lor. Un fenomen asemănător se observă şi în vremea noastră. Astăzi o mulţime de intelectuali refuză să intre în ceata creştinilor practicanţi, refuză să vină la picioarele amvonului şi să îngenuncheze înaintea altarului. Pierdut-au oamenii aceştia credinţa? Aflat-au împotriva religiei argumente şi obiecţii de nebiruit? Sau se îndoiesc de dovezile dumnezeiești ale Creştinismului? Unii poate că da, dar nu toţi. […]
\r\n Pustnicul bătrân şi ucenicul (“Русалка”) – desen animat ortodox \r\n Acest desene animat extraordinar a fost realizat de regizorul Alexandr Petrov.
Suferința Suferința în vremurile noastre este limbajul comun al omenirii. Suferința este întotdeauna foarte benefică dacă o primim cum trebuie. Dacă facem din durerea suferinței energie pentru convorbirea noastră cu Dumnezeu, atunci suferința devine foarte prețioasă, fie că este o suferință de bunăvoie sau fără de voie. […] Și, desigur, atunci când suferim pe nedrept, durerea acestei suferințe este de mare preț înaintea lui Dumnezeu și poate să susțină dialogul nostru cu Domnul, de la Care vom primi vindecare, vom primi […]
Dragostea și dumnezeiescul eros, ca dimensiune a vieții duhovnicești, sunt elementele care pecetluiesc întreaga învățătură a cuviosului Porfirie, după care, de altfel, a fost orientată întreaga sa viață. De aceea, deseori spunea că ,,dacă iubeşti, trăieşti în armonie, în bună înţelegere cu ceilalţi, şi nici nu îţi dai seama bine de asta. Nu vezi nici maşinile de pe stradă, nici lumea din jurul tău, nu vezi absolut nimic. Îl ai în suflet pe cel pe care îl iubeşti. Trăieşti, eşti bucuros iar […]
Mai înainte de a începe povestirea pătimirii sfinţilor mucenici care s-a scris pe pământ în cărţile Macabeilor, iar la ceruri în cărţile vieţii veşnice , este lucru cuviincios să povestim, pe scurt, ca o înainte cuvântare, începutul tulburării Ierusalimului, care a fost în anii aceia, şi a prigonirii celor ce păzeau cu dreaptă credinţă legea lui Dumnezeu. Această prigonire s-a ridicat mai întâi de către învăţătorii de lege cei mincinoşi şi de către arhiereii Ierusalimului cei iubitori de stăpânire. Apoi, […]