Moartea Mântuitorului pe Cruce a reprezentat sacrificiul suprem pentru răscumpărarea noastră din păcatul neascultării şi pentru a vesti lumii sfâşiate de ură iubirea consfinţită prin jertfa Sa. Din acest motiv, cele şapte propoziţii rostite de Iisus pe Crucea Golgotei îşi au rolul lor în iconomia mântuirii.
Patimile Domnului. Umilinţă şi interese. Smerenie şi putere. Facere de bine şi judecată nedreaptă. Iertare şi condamnare. Iubire şi batjocorire. Jertfire şi consumism egoist. Mielul este Răstignit. De către iepuraş. \r\n Deniile de joi şi vineri seara ne cheamă să cinstim Patimile Mântuitorului. Spuneam şi altădată că acestea reprezintă Jertfa supremă a Mielului lui Dumnezeu. El vine smerit şi de bunăvoie la această desăvârşire a iubirii şi, aşa cum remarca părintele Dumitru Stăniloae, prin Patimile Sale, curăţă întreaga fire umană […]
Săptămâna Patimilor exprimă perioada de la Florii până în Sâmbăta cea Mare inclusiv. Conform rânduielilor canonice, în această săptămână se ajunează până spre seară. Caracteristica esenţială a acestei săptămâni sunt Deniile. \r\n Luni, în Săptămâna Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vândut de fraţii săi cu treizeci de arginţi. (El este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda.)\r\nAcuzat de desfrânare, ajunge în temniţă. În urma tălmăcirii unor visuri, este scos din închisoare şi pus administrator peste tot Egiptul. […]
„Iată Omul!” a strigat Pilat mulțimii de iudei, aducându-le pe Hristos purtând pe cap cunună de spini și hlamidă roșie avea pe El. De ce a zis Pilat aceasta? A fost din uimire față de cinstea, pacea și tăcerea lui Hristos, sau cu scopul de a stârni simpatia iudeilor? Poate că a fost și una și alta. \r\n Sa strigăm cu uimire: „Iată Omul!” Iată Omul viu, adevărat și biruitor, omul așa cum l-a alcătuit Dumnezeu, atunci când l-a făcut […]
Al unsprezecelea an consecutiv, Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit Vladimir se va deplasa la Ierusalim pentru a aduce Focul Haric creştinilor ortodocşi din Republica Moldova. \r\n Delegaţia în frunte cu Întâistătătorul va decola spre Israel în dimineaţa zilei de vineri, trei mai, va participa la serviciile divine legate de Prohodul Mântuitorului, iar după aprinderea Sfintei Lumini va reveni în republică în seara zilei de sâmbătă, patru mai.
„Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, ducându-se la arhierei, a zis: Ce voiţi să-mi daţi şi eu Îl voi da în mâinile voastre? Iar ei i-au dat treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit ca să-L dea în mâinile lor” (Matei 26, 14-l6). \r\n „Ascultaţi toţi iubitorii de argint, toţi câţi sunteți bolnavi de boala lui Iuda! Ascultaţi şi feriţi-vă de boala aceasta! Dacă Iuda, care a fost împreună cu Hristos, Care a săvârşit atâtea minuni, care […]
„Cine iubeşte adevărul, va fi ajutat de adevăr în toate faptele sale.“[1] (Aristotel) \r\n Pentru a te învrednici să guşti vrednicia trebuie să fii iubitor de adevăr, fiindcă doar iubitorul de adevăr e cel care cunoaşte şi săvârşeşte faptele dreptăţii, el este cel care străluceşte chiar şi după cea mai crâncenă furtună.
„Şi văzând un smochin lingă cale, a venit la el şi n-a găsit nimic în el decât numai frunze”(Matei 21, 19). Un alt evanghelist spune: „Că încă nu era vremea smochinelor”. Dacă nu era vremea smochinelor, pentru ce evanghelistul acesta mai spune că „a mers să vadă de va găsi ceva în el”? De aici se vede că aceasta era numai o bănuială a ucenicilor; că ucenicii nu erau încă desăvârșiți. De altfel evangheliştii scriu totdeauna în Evangheliile lor şi ce bănuiau ucenicii.
\r\nÎn ziua de 28 aprilie, când Biserica Ortodoxă prăznuieşte „Intrarea Domnului în Ierusalium”, sute de credincioşi au trecut pragul catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău. Sfânta liturghie a fost oficiată de preotul-paroh Ioan Plămădeală împreună cu diaconii catedralei. În cuvântul de învăţătură adresat numeroșilor credincioşi prezenţi sfinția sa a vorbit despre valoarea spirituală a praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, subliniind că această sărbătoare reprezintă pentru creştini o poartă spre Înviere.
Fiecare dintre noi duce o luptă veşnică împotriva ispitei păcatului. Cel mai greu este să ne recunoaștem slăbiciunea, să dobândim o viziune limpede asupra defectelor și lipsurilor astfel încât să le putem depăși. De obicei putem reuşi singuri aceasta printr-o introspecția interioară. Alteori, cele care ne atrag atenția asupra slăbiciunilor vor fi persoanele din jur, iar in acest caz trebuie să avem grijă să nu reacționăm necontrolat ci să acceptăm sfatul primit ca pe un dar de la Dumnezeu.
Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi. Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă. Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, […]
Иисус же, опять скорбя внутренно, приходит ко гробу. То была пещера, и камень лежал на ней. \r\n Иисус говорит: отнимите камень. Сестра умершего, Марфа, говорит Ему: Господи! Уже смердит; ибо четыре дня, как он во гробе. \r\n Иисус говорит ей: не сказал ли Я тебе, что, если будешь веровать, увидишь славу Божию? \r\n Итак отняли камень [от пещеры], где лежал умерший. Иисус же возвел очи к небу и сказал; Отче! Благодарю Тебя, что Ты услышал Меня.
În Sâmbăta, numită a Sfântului Lazăr, Biserica Ortodoxă aminteşte de minunea săvârşită de către Mântuitorul Hristos în Betania – învierea lui Lazăr (prieten al lui Hristos), mort de patru zile (Ioan, 11, 1-45). Sfânta Biserică aminteşte despre această minune în slujbele din perioada Postului Mare, începând cu ziua de Marţi din Săptămâna a 6-a – majoritatea stihirilor sunt închinate acestui eveniment. Din aceste stihiri, îndeosebi în cele din zilele de Marţi, Vineri şi Sâmbătă (cf.: Triodul, Slujbele de Marţi, Vineri […]
\r\n \r\n \r\n\r\nÎn majoritatea cazurilor, atunci când ni se întâmplă o nenorocire la care nu ne-am aşteptat, gândim că aceasta este un răspuns la vreo greşeală sau păcat al nostru. Şi nu greşim deloc. Aşa este. Dreptatea este o lege de care nu scapă nimeni. Iar împlinirea ei se petrece fie aici pe pământ, fie dincolo în veşnicie. Şi e mai bine când se întâmplă aici, spre ispăşire şi îndreptare, decât în eternitate, unde este spre pedeapsă fără chip de […]
Ne mărturisim credinţa în multe feluri, mai întâi de toate prin exemplul vieţii noastre, prin felul în care ne rugăm, trăim şi iubim. Alteori, pur şi simplu ne mărturisim credinţa prin discuţii şi conversaţii purtate cu alţi creştini ortodocşi sau cu cei de alte credințe unde putem face referiri la Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie sau la Sfinţii Părinţi ai Bisericii. Cu toate acestea, am putea de asemenea discuta cu necredincioşii şi scepticii iar apelul la aceleaşi surse precum Biblia, Tradiţia […]
\r\n
\r\n \r\n \r\n Oamenilor le este cu neputinţă să trăiască fără lucruri materiale. E un fapt cât se poate de evident. Dumnezeu ne-a dăruit lumea întreagă, cu condiţia să-i dăm o întrebuinţare bună şi să nu ne împătimim acumulând bunuri fără măsură. Pentru că goana după cele pământeşti îi face pe mulţi să-şi strice viaţa de aici şi să rateze Împărăţia cerurilor.
\r\n \r\n \r\n\r\nLa finalul unui curs, un profesor a fost întrebat de un student: „Domnule profesor, care este sensul vieţii?“\r\n\r\nO parte dintre colegii celui care pusese întrebarea începuseră să râdă. Profesorul îl privi îndelung pe student, cercetând parcă dacă era o întrebare serioasă. Înţelese că da.\r\n\r\n„Am să vă răspund.“ Scoase din buzunarul de la pantaloni o oglinjoară rotundă, nu mai mare decât o monedă, şi spuse: „Pe când eram copil, am găsit pe stradă o oglindă făcută ţăndări.
În trecut, distanţa dintre două generaţii era de aproximativ 15-20 de ani. Astăzi, în secolul vitezei, distanţa dintre generaţii este de doar 7-10 ani. Astfel, distanţa dintre doi fraţi care fac parte din aceeaşi familie devine cu atât mai semnificativă, dar mai ales între părinţi şi copii, între care se iveşte o mare prăpastie. Problemelor obişnuite dintre părinţi şi copii li se adaugă astăzi o nouă problemă cauzată de dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei.