Arhivele Categotry: Sfaturi duhovnicești

Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi

Oamenii sunt unici, irepetabili, formidabili. Sunt la fel și diferiți în același timp. Fragili şi puternici. Greu de înţeles, dar uşor de iubit. Cu trecut, prezent şi viitor. Un univers de trăiri. Paradoxal ei nu se întâlnesc întâmplător. Iar povestea fiecăruia diferă în funcţie de chipurile care au făcut parte din viaţă şi mai ales de alegerile făcute.

Cum răspundem unui necredincios care ne cere o dovada tangibilă a existenței lui Dumnezeu?

Bagă-i degetul în priză! Da, măi, oameni buni! Voi râdeţi?! Păi, măi, oameni buni, luaţi-o logic! Ce spun ăştia? Că Dumnezeu nu există, că nu se vede. Corect? Da’ ce, curentul electric se vede? Nu se vede nici curentul electric, dar se simte, tată!

Grijile lumești ‒ o pânză de păianjen aruncată de diavol

În fiecare clipă ne pândeşte pericolul acestei secularizări. În fiecare clipă, în fiecare oră, putem fi călăuziţi către sinuciderea noastră duhovnicească. ‒ Ce-aţi spus, sinucidere?! ‒ Da, sinucidere duhovnicească, pentru că asta este secularizarea, sinucidere duhovnicească.

Blândeţea şi exemplul personal – cele mai bune metode de educaţie

Ca metodă, tot blândeţea rămâne cea mai bună pentru că, folosind asprimea, copilul te ascultă de frică şi prinde numai în „piele” învăţătura ta. Dar, dacă te porţi blând cu el: „Copilul tatii, copilul mamei, uite aşa…” Cu alte cuvinte, copiii mei să mă asculte şi după moartea mea, pentru că le rămân: „Uite, Doamne, ce spuneau mama şi tata!”. Dar, dacă te-ai purtat aspru cu el, a miorlăit, l-a durut şi nu te ascultă.

La vin nu te îmbărbăta, că pe mulţi i-a pierdut beţia

Beţia este mai rea decât lăcomia şi este defăimată foarte de Sfintele Cărţi, că neprimit lucru este a se îndreptăţi cineva cu beţia, precum a se şi laudă cei fără de minte, de vreme ce cu încetul se îmbolnăvesc şi sărăcesc. Deci bun lucru este a bea puţin, pentru slăbiciunea trupească.

Cugetări despre moarte și efectele ei

De ce sunt „fericiţi cei săraci cu duhul”?

Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăţia Cerurilor.” Cu aceasta încep poruncile Fericirilor sau poruncile adevăratei fericiri, nu ale fericirii pământeşti, iluzorii, trecătoare, după care, ca după o umbră, alergăm zadarnic toată viaţa, ci ale fericirii adevărate, depline şi veşnice, al cărei început l-a dezvăluit Însuşi Domnul pentru toţi creştinii în predica Sa de pe munte.

„Harul lui Dumnezeu nu este magie, nici yoga, nici vreun alt mod de vedere simțită sau închipuită, ci descoperire dumnezeiască”

În rânduiala începătorilor în cele duhovnicești, invocarea numelui stăpânesc trebuie să fie însoțită de o cât mai mare silință cu putință, chiar și atunci când mintea nu poate rămâne la cuvintele rugăciunii. Și aceasta fiindcă este cu neputință ca mintea să fie ținută la cuvintele rugăciunii, la începutul acestei încercări, mai ales fiindcă suntem păcătoși și avem atâtea patimi și suntem lipsiți de energia unică a dumnezeiescului har.

Женщина в церкви и феминизм

Sfaturi ale Sfantului Nicolae Velimirovici

Discuţiile rele Care sânt cele două lucruri rele despre care oamenii discută cu cea mai mare plăcere? Păcatul altuia şi biruinţa proprie.

Părintele Proclu Nicău: Înainte de culcare, stai de vorbă cu sufletul tău

Mulți dintre noi ne trezim mai obosiți decât ne culcăm. Uneori, deși dormim destule ore, dimineața ne găsește tulburați, epuizați. Când sufletul nu-și găsește liniștea, când uităm să-l hrănim cu rugăciune și cu fapte bune, când mai intervin și ispitele, suntem în primejdie.

TRĂIM ÎN EPOCA «POST-ADEVĂR»

Ochii sunt cei care vorbesc despre sufletul unui om. Poţi să îţi dai seama din ochii unui om dacă este blând, luminos cu inima sau dacă este răutăcios si viclean. Poţi să îţi dai seama dacă este sentimental, răbdător şi smerit. Închipuiţi-vă că vă întâlniţi cu oameni care au ochii acoperiţi. Nu veţi putea distinge caracteristicile şi trăsăturile specifice ale acelora. Doar văzând ochii omului, îl poţi descrie.

Invataturi ale parintelui Sofian Boghiu

Pentru căinţa cu lacrimi, Dumnezeu ne iartă îndată. De obicei, omul se întoarce la Dumnezeu atunci când are un necaz mare. Atunci strigă, ţipă, dă acatiste, face metanii. Când necazul este mare, se roagă fiecare la nivelul lui. Sfântul Apostol Pavel spune: „M-am făcut tuturor toate, că pe toţi să-i dobândesc“.

Sfânta Chinotită: „Sfânta Împărtășanie este izvor de sfințire, de mântuire, de nădejde, de lumină și de părtășie la viața Domnului”

Sfânta Împărtășanie constituie izvor de sfințire, de mântuire, de nădejde, de lumină și de părtășie la viața Domnului și în niciun caz nu este cauză de transmitere a bolilor infecțioase sau a oricărui alt rău.

Împărtăşirea ca martiriu. Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste apropiaţi-vă!

„Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos?  Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?” (Romani 8:33,35)

Terapia Sfinților Părinți pentru o minte sănătoasă

Tradiția Bisericii Ortodoxe poate fi cuprinsă într-un prețios manual de psihoterapie. Autorii acestuia, Sfinții Părinți, frapează prin simplitatea terminologiei și precizia tratamentului împotriva bolilor minții.

Despre patima mâniei

Fiecare dintre noi a observat, nu de puține ori în viață, că nesatisfacerea unei dorințe, unei pofte, a unui moft – cum ar fi spus nenea Iancu – ne pricinuiește de obicei iritare, nervozitate, mergând până la apriga mânie. Mâniosului îi este afectată partea irascibilă a sufletului.

Suferim putin ca sa ne bucuram vesnic

Multora dintre noi nu le place invitatia pe care o face Mantuitorul: „Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Ii deranjeaza lepadarea de sine, dar pierd din vedere ca fara ea, nu exista decat iubire posesiva si mandra, ori Dumnezeu pretuieste iubirea smerita.

Ce putem face acum în afară de a ne ruga? – Părintele Ciprian Negreanu

Sfătuirea cu părintele duhovnicesc în vremuri de cumpănă

Omenirea și fiecare dintre noi trecem, zilele acestea, prin clipe de frământare și de zbucium, ca urmare a ­pandemiei de coronavirus. În astfel de situații-limită, fiecare încearcă să-și caute liniștea ­sufletească. Sfaturi numeroase vin din zone variate: de la psihologi, psihoterapeuți, psihiatri, fiecare dintre ei încercând să reechilibreze sufletele tot mai vulnerabile în fața bolii și a izolării, a anxietății și a tristeții.