Duminica Izgonirii lui Adam sau a iertarii mai este numita si Duminica Lasatului sec de branza. Dupa renuntarea la carne cu o saptamana in urma, in Duminica Infricosatoarei Judecati, Biserica ne cheama si la renuntarea consumului de lapte, de produse lactate si de oua. Postim ca sa asezam in locul celor vremelnice, cele nestricacioase si astfel sa devenim mostenitori ai Imparatiei cerurilor. Cand vom intelege acest lucru, vom inceta sa ne mai gandim la mancarea interzisa si sa numaram saptamanile de […]
Fie ca e vorba de estetica unei biserici, fie ca e vorba de gesturile liturgice ale preotului sau de modul de inchinare al unui credincios, in biserica suntem supusi in mod constant ispitei de a critica (judeca) toate acele manifestari vazute ale credintei.
Slujbele din perioada Triodului sunt niste adevarate cateheze liturgice; imnele si cantarile liturgice din aceasta perioada infatiseaza o invatatura duhovniceasca deosebit de inalta, menita sa ne calauzeasca in efortul nostru ascetic, spre despatimire. Pentru ca lupta cea duhovniceasca sa fie purtata bine, ostenelile noastre trebuie sa izvorasca din dreapta credinta si din dragoste de Dumnezeu.
Care este fericirea întai si ce inteles are? “Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor” (Matei 5, 3). Prin aceste cuvinte, Mantuitorul ne invata ca prima virtute pe care trebuie sa ne-o însusim pentru a intra in imparatia cerurilor, adica pentru a dobandi fericirea, este “saracia cu duhul”. Dar ce inseamna “saracia cu duhul”?
Toate par ușoare omului atunci când este vorba de a face referire la cel de lângă el, dar cel mai greu lucru îi este să se încreadă în Dumnezeu, să se predea pe sine cu totul rugăciunii și proniei dumnezeiești. Nimic mai greu și mai ostenitor nu pare a fi în lumea aceasta decât rugăciunea pentru cei din jur. De ce oare?
– Părinte, de multe ori, atunci când mi se face o observaţie, mi se pare că trebuie să dau explicaţii şi spun: „Da, aşa este, dar…”. – Ce-ţi trebuie pe „dar”? „Dar” nu are… sare şi pe toate le preschimbă în sensul cel rău. Să spui: „Iartă-mă! Cu rugăciunile Sfinţiei Voastre altă dată voi lua aminte”.
Dacă m-ar întreba cineva vreodată dacă am făcut vreun avort, aș zice că nu! Pentru că nu am tăiat niciodată un copil în bucăți pe masă vreunui medic. Dar în inima mea eu știu că sunt o ucigașă, o mama criminală care nu și-a lăsat copiii la lumina soarelui. Avorturile nu se fac numai la medic! Avorturile acum sunt în niște pastile mici, care se iau a două zi, sau în fiecare zi, sau se numesc sterilet, sau implant anticoncepțional.
Un mirean îmi spunea: „Voi, călugării, nici copii nu faceți, nici nimic”. „Binecuvântatule, i-am răspuns, tu câți copii poți să faci? Zece, hai să zicem douăzeci. Fie, treizeci. Pe când călugărul poate (cu rugăciunea sa) să facă 500 și chiar 5000. Se roagă și pentru copii tăi și să facă copii toate cuplurile care nu pot avea copii, așa cum făcea Sfântul Arsenie.”
Когда я стою на службе в церкви, мне очень тяжело настроиться на молитвенный лад, я только и думаю, чтобы скорее все закончилось. Дома же мне гораздо проще и молиться, и размышлять о своем духовном состоянии. Обязательно ли посещать церковь или просто достаточно изучать Библию или смотреть службу по телевизору ?
În Biserica Ortodoxă dimensiunea penitențială există în fiecare slujbă, taină sau ierurgie, pentru că mereu cădem și mereu ne ridicăm, cel puțin așa ar trebui să fie. Acest verset din Sfânta Scriptură, parcă ne-ar spune la timpul viitor că de căzut vom cădea, dar că în căderea noastră să nu ne complacem, să nu lâncezim, ci să ne ridicăm.
Rugăciunea minţii, după scrierile Sfinţilor Părinţi, numiţi şi trezvitori, înseamnă ca omul să îşi adune mintea, raţiunea în inimă şi să rostească tainic în adâncul ei, prin lăuntric cuvânt, rugăciunea: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă”.
Slujbele Bisericii sunt cuvinte prin care îi vorbim lui Dumnezeu în adorarea noastră, în iubirea noastră. Înlăuntrul bisericii, împreună cu toţi fraţii, luând aminte la dumnezeiasca învăţătură, cântând, împărtăşindu-ne – acestea sunt cele mai înălţătoare ceasuri ale noastre. Când toţi împreună urmărim sfintele slujbe, cuvintele Domnului, Evanghelia, Apostolul, canoanele şi troparele Octoihului, ale Triodului, ale Mineielor, atunci izbândim unirea noastră cu Hristos.
„Căci câtă vreme este între voi pizmă și ceartă și dezbinări, nu sunteți, oare, trupești și nu după firea omenească umblați? Căci când zice unul: eu sunt al lui Pavel, iar altul: eu sunt al lui Apollo (eu sunt rus, eu sunt român), au nu sunteți oameni trupești?” (1 Cor. 3:3-4). A fi naționalist înseamnă a fi trupesc. De fapt, tot ceea ce punem mai presus de Hristos ne face trupești. Când sunt certuri și invidii și dezbinări, suntem trup.
Cuvantul „erezie” a fost mostenit de crestinism de la scolile filozofice elenistice, unde avea sensul de „a alege” (aireo) sau „a lua” (aireomai), „a-si insusi” o doctrina sau o scoala. Trece apoi in iudaism, unde incepe sa capete conotatii peiorative. In acest sens, erezia insemna o abatere de la traditia rabinica.
După îndelungate rugăciuni, Părintele Dumitru Stăniloae a auzit în cuget un glas lăuntric care-i zicea: „Îndrăzneşte să crezi că te iubesc!”. Credinţa stă în strânsă legătură cu iubirea şi iubirea e strâns legată de credinţă. Când scade credinţa, scade şi iubirea. Dar şi una şi cealaltă se nasc şi se întreţin prin rugăciune, care este legătura statornică şi smerită a sufletului cu Dumnezeu.
Sfântul Mucenic Haralambie a fost episcop în Magnezia, din Asia, în vremea împăratului Septimius Sever (193-211), și s-a făcut vestit cu puterea credinței sale și cu râvna în propovăduirea lui Hristos. Vestea despre Haralambie a ajuns la urechile conducătorului cetății, Luchian, și a comandantului de armată Luciu, care l-au arestat pe sfânt și l-au dus să-l judece, însă el a mărturisit credința în Hristos, refuzând închinarea la idoli. În ciuda vârstei înaintate (sfântul avea 113 ani), aceștia l-au supus la […]