Arhivele Categotry: Sfaturi duhovnicești

DESPRE PĂCATELE LIMBII

Zis-am: “Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea” (Psalmul 38: 1). Păcatul limbii este cel mai obişnuit şi mai des întâlnit păcat. Căci dacă nu greşeşte cineva în cuvânt, acela este bărbat desăvârşit zice Sfântul Apostol lacov (3: 2). Când omul care se pocăieşte păşeşte cu nădejde pe calea lui Dumnezeu, adică începe să vieţuiască conform poruncilor Lui, el mai întâi şi mai întâi trebuie să se păzească de păcatele limbii.

Un mic ghid care te va ajuta sa iti alegi prietenii – Parintele Calistrat

De ce omul este atât de schimbător și face rău – Parintele Calistrat

Cine poate să ofere sfaturi cu adevărat folositoare?

Binevestirea şi propovăduirea nu sunt înde­obşte datorie a oricărui credincios, şi cu atât mai mult nu cea dintâi. Cea dintâi datorie a credinciosului este să se curăţească de patimi.”

Sfinții nu se supără dacă avem „preferați” printre ei

Din focul ispitelor prin care au trecut, sfinţii au dobândit sfinţenie şi experienţă duhovnicească, pe care ne-au lăsat-o nouă, urmaşilor lor, ca să ne apărăm de vicleniile ucigaşului de oameni.

Milostenia, cea mai simplă cale spre Împărăția lui Dumnezeu

Milostenia este cea mai simplă cale prin care omul poate face să se reverse asupra lui milele lui Dumnezeu cele bogate. Este o cale atât de simplă, pentru că nu ni se cere să dăm mult, ci puțin din puținul nostru.

Cu dor așteaptă cei adormiți să se ridice vreun preot sau vreun creștin virtuos din neamul lor care să-i pomenească și pe ei

Fiindcă după moarte nu există pocăință și ca oameni au plecat și ei cu pete și prihane și văzând că ajutorul celor vii împreună-lucrează și ajută mult la a se desăvârși și liniști, ei își doresc mult, cer și tânjesc să fie pomeniți de cineva. Cu dor așteaptă ca să se ridice vreun preot sau vreun creștin virtuos din neamul lor care să-i pomenească și pe ei.

Asta nu e spovedanie… Spovedania trebuie să fie pocăință și nu o simplă povestire a vieții voastre!!!

La spovedanie, să te căiești spunându-ți păcatele! Câteodată cei care vin la spovedanie, încep de exemplu să povestească următoarele: „Am ajuns ieri acasă și m-a întâmpinat soțul, care, ca întotdeauna, era băut, i-am făcut o observație și a început să țipe la mine, iar eu m-am înfuriat și l-am plesnit peste față. Bineînțeles că nu am procedat corect. Dar ce aveam să fac?…” Asta nu e spovedanie. Spovedania trebuie să fie pocăință și nu o simplă povestire a vieții voastre, […]

„Nici măcar diavolul nu poate face atât rău omului cât îşi face el singur”

Sfinţii Părinţi spun că trebuie să căutăm ca fiecare lucrare, gând şi muncă a noastră, totul să izvorască din inimă, căci cu inima simţim, iar nu cu mintea. Cu mintea cugetăm, iar când totul izvorăşte din inimă atunci ajungem la concentrarea tuturor puterilor minţii în inimă.

DIAVOLUL SE STRĂDUIEŞTE SĂ‑L NETREBNICEASCĂ PE NEVOITOR

– Părinte, uneori ispitele vin una după alta şi nu le mai pot răbda. – Vrei să-ţi dau o soluţie ca să le eviţi? O vei primi? – Da. – Singura soluţie ca să eviţi ispitele este să… te lupţi cu diavolul!… De ce râzi? Nu-ţi place această soluţie? Ascultă! Cu cât se nevoieşte cineva, cu atât va avea mai multe ispite şi greutăţi. Dar cu cât va încerca să evite ispita, cu atât mai mult diavolul îi va sta […]

De unde vine frica? Cum ne putem explica frica – Parintele Calistrat

SUFLETUL TREBUIE SĂ SE HRĂNEASCĂ CU HRISTOS DACĂ VREA SĂ TRĂIASCĂ

Şi cel ce Mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine (Ioan 6: 57). Aşa grăieşte Hristos, Care este Viaţa şi Izvorul vieţii. Copacul se hrăneşte din pământ, din aer şi din lumină. Dacă nu se va hrăni din pământ, aer şi lumină, oare va putea vreun copac să trăiască? Căci cu ce se hrăneşte pruncul la sânul mamei lui, dacă nu chiar cu trupul mamei? Iar dacă nu se va hrăni cu trupul mamei lui, pruncul nici nu va […]

Teama de boală – un semn al necredinţei?

Din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au străduit să întârzie realitatea implacabilă a morții. Au căutat remedii pentru afecțiunile fizice, s-au zbătut să descopere mecanismele prin care îmbătrânirea organismului poate fi întârziată. Însă bolile și moartea au continuat să se infiltreze în spatele nenumăratelor linii de apărare ale oamenilor, punându-le credința la încercare, silindu-i să lase la vedere adevărata lor față.

Cea mai cumplită problemă a zilelor noastre

Eu cred că cea mai cumplită problemă a zilelor noastre este singurătatea. Nu e om care să nu se simtă singur; oamenii nu pot suporta liniştea, nu pot sta singuri pentru că se simt goi şi le este frică. Tinerii consumă droguri şi alcool ca să nu simtă durerea, ascultă muzică pentru a se distrage de la a gândi, folosesc obiecte vizuale şi filme video, sex, dar nu au legături fireşti. Au bani, au de toate şi în pofida a […]

Dacă un tânăr nu vrea să se căsătorească, ce alte posibilități mai are pentru a trăi creștinește?

ZECE MODURI PRIN CARE PĂRINȚII ORTODOCȘI ÎI PREGĂTESC PE COPIII LOR SPRE UN EȘEC MORAL

  Viața devine din ce în ce mai ocupată, lucru care nu ne îngăduie nouă, părinților, să ne dăm seama cum „vătămăm” dezvoltarea duhovnicească a copiilor noștri. Pentru ca un creștin ortodox conștient să fie părinte, aceasta presupune cu adevărat o muncă grea. Însă merită osteneala. Am moștenit credință, înțelepciune și experiență pe care le putem cu adevărat dărui copiilor noștri, dacă suntem atenți. Dacă însă nu suntem atenți, putem face mai mult rău decât bine.

DESPRE SPOVEDANIE SI OSÂNDIRE

Mă rog dragostei voastre: străduiţi-vă cât puteţi de mult să mergeţi la bi­serică, iar în timpul liber, când nu aveţi nicio ascultare, cercetaţi mai des pe părinţii voştri duhovniceşti ca să vă curăţiţi de păcate prin spovedanie.

LUCRAREA ÎN NOI ÎNŞINE

Dacă vrei să ajuţi Biserica, cel mai bine este să cauţi să te îndrepţi pe tine însuţi, decât să cauţi să îndrepţi pe alţii. Dacă te îndrepţi pe tine însuţi, imediat se îndreaptă o părticică din Biserică. Dacă aceasta ar fi făcut-o toţi, Biserica s-ar fi îndreptat. Însă astăzi oamenii se preocupă de toate celelalte subiecte, dar nu se preocupă de ei înşişi. Pentru că a te preocupa de tine însuţi cere osteneală, iar a te preocupa de alţii este […]

Протоиерей Андрей Ткачёв. Три рецепта обогащения и обнищания

De ce unii oameni au multe patimi, iar alţii puţine?

Cei care lucrează cele duhovniceşti au mai puţine patimi, iar cei care slujesc diavolului sunt pătimaşi. Patimile sunt legate între ele, ca într-un lanţ. Dacă omului îi place să mănânce – dacă este lacom –, el are şi alte patimi: gânduri desfrânate, iritare, gelozie, supărare… multe patimi vin după una mică.