Iată ce aş mai spune despre mărturisire. Sunt deja patruzeci de ani de când am separat mărturisirea de împărtăşanie, adică, credinciosul nu este obligat să se mărturisească înainte de fiecare împărtăşanie. Acest lucru necesită destulă maturitate, dar şi călăuzire înţeleaptă din partea preotului. Şi iată din ce cauză: practica euharistică ce a existat până la revoluţie a adus la ceea că omul, dorind să se împărtăşească, trebuia să vină la spovedanie doar după ce a adunat câteva păcate.
Nu cred că există o definiţie unică a fericirii sau un singur criteriu de determinare a fericirii, căci sufletul omenesc e complicat şi variabil de la individ la individ. Aşa cum spunea filosoful Petre Andrei, “ceea ce provoacă fericirea unuia nu este uneori pentru altul nici măcar un motiv de mulţumire trecătoare, ceea ce descreţeşte o frunte şi înveseleşte un chip, poate produce altcuiva durere, căci un soare ce răsare într-o parte, apune în partea cealaltă“.
Urcuşul duhovnicesc presupune o adevărată luptă pe plan spiritual cu noi înşine, cu diavolul şi cu atracţia manifestată de materie asupra trupului material. N-a fost sfânt al lui Dumnezeu care să nu fi trecut prin sumedenie de încercări şi de ispite, ca, biruindu-le, să propăşească pe calea binelui, până la capăt.
Se spune că cineva purta pe umăr un băţ de care legase două desagi. În faţă avea desaga cu păcatele altora, iar în spate era desaga cu păcatele lui. Şi el lua păcatele din desaga din faţă şi le împrăştia peste tot, toţi erau păcătoşi, numai el nu, pentru că desaga lui era în spate şi nu-şi vedea păcatele lui.
Fiind întrebat de frați cum a petrecut în pustie și ce mânca, părintele Cleopa le spunea: Învățați-vă să postiți! Eu am mâncat un cartof la zi, dar va veni vremea când veți fi bucuroși să aveți un cartof la săptămână, dacă îl veți avea și pe acela!
Suntem in Postul Nasterii Domnului si avem datoria sa postim dupa putere, sa ne spovedim si sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului. Postul aduce un alt mod de hranire a fiintei noastre. Nu e doar oprire de la anumite alimente, ci e si hranire mai accentuata cu cele duhovnicesti.
În realitate, despotismul părinţilor îi arunca pe adolescenţi în greşeli mai mari. Adolescenţii ai căror părinţi nu le-au permis să se implice în procesul luării deciziilor au mai multe şanse să se îndrepte către un grup de copii de aceeaşi vârstă şi astfel să ia hotărâri nepotrivite.
Precum aerul este absolut trebuincios pentru existenţa vieţii omeneşti aici pe pământ, tot aşa şi rugăciunea, unită cu privegherea sau meditarea la dumnezeieştile învăţături, este absolut necesară pentru susţinerea vieţii duhovniceşti, prin care sufletul viază, creşte, se înalţă şi se aşază sus pe muntele sfinţeniei şi al virtuţilor creştineşti.
Cei mai mari dintre Părinții deșertului se caracterizează printr-o smerenie imensă. Smerenia este calea de acces către memoria posterității. Cu cât asceții au trăit mai discret, cu atât lumea își amintește de ei și de cuvintele lor cu mai multă claritate.
Prima porunca data lui Adam in rai a fost aceea de „a pazi postul”, adica de a-si stapani pofta nemancand din pomul cunostintei binelui si raului. La sugestia sarpelui si la indemnul Evei, el a incalcat singura limita care i-a fost impusa de Dumnezeu devenind victima lacomiei.
Printre lecturile biblice ce sunt inserate în rânduiala slujbei Tainei Cununiei, se rostește și Apostolul luat din Epistola către Efeseni capitolul 5, versetele de la 20 la 33, a Sfântului Apostol Pavel.
Cu cât oamenii se îndepărtează mai mult de viața cea simplă, firească și înaintează spre lux, cu atât crește și neliniștea din ei. Și cu cât se îndepărtează mai mult de Dumnezeu, este firesc să nu afle nicăieri odihna.
Tu, bărbatul, îl auzi pe Pavel, care o povăţuieşte pe femeie să ţi se supună ţie, şi-l lauzi şi-l admiri. Auzi însă ce spune mai jos: Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre aşa cum şi Hristos a iubit Biserica şi pe Sine S-a dat pentru ea (Efeseni 5, 25). Ai văzut mai înainte un model de supunere? Vezi acum şi modelul de iubire.
Iubirea cea adevărată şi neschimbătoare, care ne este poruncită de Dumnezeu, poate să fie pusă în lucrare şi să aducă roade. Toate cele din jurul nostru sunt curgătoare, nestatornice şi se mişcă continuu.
Stim ca lumea e ocrotita de un inger al lui Hristos, la fel si fiecare tara, oras sau sat. Sfintind apartamentul sau casa, preotul il cheama pe Duhul Sfant prin rugaciunile sale si alunga duhurile rele dintr-o incapere. Aceasta este sfintita, dedicata Domnului si se afla sub ocrotirea ingerului localitatii respective. ingerul ocroteste locuinta cu conditia ca acolo sa se traiasca normal, potrivit moralei crestine.
Pe cât este de înaltă funcția ta, pe atât de mare trebuie să fie şi smerenia ta; pe cât de mare este cinstirea, pe atât de mare trebuie să fie pogorârea de sine întru smerenie; pe cât te înalţă oamenii, pe atât de mult să te smereşti.