„Cât aveți Lumina, credeți în
Lumină, ca să fiți fii ai Luminii.”
(Ioan 12,36)
Preasfinţiţi ierarhi, Preacucernici preoţi şi diaconi,
Cuvioşi monahi şi monahii, drept-măritori credincioşi,
Hristos a Înviat!
Identitatea cerească dintre Cruce şi Înviere şi necesitatea unirii lor în viaţa Bisericiieste afirmată de toate textele liturgice ale Triduum-ului: „Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere poporului Tău este; şi spre ea nădăjduind Te lăudăm pe Tine, Dumnezeul nostru”. Învierea lui Hristos, prin iertarea pe care o revarsă peste lume este răscrucea istoriei universului: de aici nu mai poate fi vorba de neputinţă sau ignoranţă, ci doar de rea voinţă şi răutate diabolică.
Viaţa lui Hristos, care dăinuie în lume, ne-a adus astăzi pe Golgota la Crucea rămasă goală a Dumnezeiescului Pătimitor, la mormântul Lui. Iar acum 20 de secole în acest moment în jurul trupului Său neînsufleţit rămăseseră doar cei mai apropiaţi, care îşi plângeau dragostea lor şi nădejdile neîmplinite.
Pe ziua de astazi – iata, prin altele, ce amintire amara: mai-marii iudeilor s-au adunat in casa lui Caiafa si chibzuiau cum sa-L prinda prin viclenie pe Domnul Iisus si sa-L dea mortii. Atunci, nefiind rugat de nimeni, a venit la ei unul din cei doisprezece, Iuda Iscarioteanul, si a zis: “Ce voiti sa imi dati, si eu Il voi da pe El voua?” Ei i-au dat treizeci de arginti.
Sfânta şi Marea Marţi din Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos (Denia de Luni seara) vorbeşte despre fecioarele care aşteptau venirea Mirelui.
Este un fragment de Scriptură care ne arată nouă starea noastră de înstrăinare de har şi modele de urmat pentru a intra împreună cu Hristos pe calea Pătimirilor Sale mântuitoare.
În toată lumea ortodoxă Duminica Intrării Domnului în Ierusalim este un praznic care îmbină în sine bucuria și tristețea. Bucuria – pentru că Hristos ne arată a câta oară că ne iubește pe noi oamenii, zidirea Lui, de aceea merge la patima Sa de bunăvoie intrând în Ierusalim. Iar tristețea – pentru că frenezia mulțimilor care aclamau pe Domnul doar peste câteva zile se va stinge și se va transforma în urlete sfâșietoare a oricării inimi: „Răstignește-! Răstignește-L!”.
A treia parte a Triodului, Saptamana Mare, Saptamana Patimilor, este scurta ca durata, dar, precum o arata si numele, este mare pentru faptele mari si neasemanate care s-au petrecut in aceasta vreme.
„In zilele acestea“, zice Sf. Ioan Gura de Aur, „s-a risipit imparatia iadului, s-a omorat moartea, s-a biruit pacatul, s-a ridicat blestemul si s-a deschis Raiul. Peretele cel de mijloc al vrajbei dintre om si Dumnezeu s-a surpat si cele ceresti s-au unit cu cele pamantesti“.
Ne aflăm la începutul Săptămânii Sfintelor Pătimiri, în Lunea Mare, așa cum i s-a păstrat denumirea în memoria tradiției. Și această zi o numim Mare nu din pricina duratei, ci a sfințeniei timpului conținut, care marchează debutul ultimei săptămâni din petrecerea publică a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. De acum Îl vedem pe Stăpânul cum Se îndreaptă de bunăvoie spre patima Sa, prin care îl va răscumpăra pe omul cel căzut, adică pe fiecare dintre noi, din robia păcatului.
“Duminica stalparilor este puntea de trecere de la sfintita patruzecime la Saptamana Sfintelor Patimi. Domnul intra in Ierusalim cu intrare smerita si triumfala totodata. Smerita, pentru ca „Cel ce are scaun cerul si asternut picioarelor, pamantul” si “Cel purtat de Heruvimi si laudat de Serafimi”, se smereste si incaleca pe manz necuvantator. Dar si triumfala, pentru ca multimea poporului recunoaste in Cel ce vine, pe Stapanul vietii si al mortii, iar pruncii cei fara de rautate, simtitori pentru lucrurile cele de taina, Il intampina ca pe un imparat, cu stalpari de finic si cu strigate de “Osana”, asternandu-si inainte-I hainele pe cale.
Cine aduce bucurie casei? Oaspetele binevenit.
Cine aduce si mai mare bucurie casei? Un prieten al casei.
Cine aduce cea mai mare bucurie casei? Gospodarul care se întoarce acasa, dupa o lipsa îndelungata.
Fericite mâinile care L-au primit pe Domnul nostru Iisus ca pe Oaspetele binevenit!
Fericite buzele care L-au întâmpinat pe El ca pe un Prieten!
Fericite sufletele care s-au închinat Lui ca Gospodar, cu o cântare de bun venit!
Taina Sfintei Spovedanii
O cunoaștem din predanii,
Cât de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume.
Pentru ea, Mântuitorul
A vorbit la-ntreg poporul
Că nu este mântuire
Fără de mărturisire.
Pentru că Hristos învață,
Sfinți Apostoli dau povață
„Cereţi şi vi se va da” (In.16,24).
Puterea Rugăciunii.
„Desigur, nimic nu este mai puternic decât rugăciunea. Un împărat în haină de porfiră nu e mai mărit decât rugătorul pe care îl împodobeşte vorbirea sa cu Dumnezeu. Precum un om, vorbind cu împăratul în prezenţa întregii oştiri, a comandanţilor şi a domnilor, prin aceasta atrage asupra sa ochii tuturor şi capătă însemnătate, aşa se întâmplă şi cu cel ce se roagă.
În data de 21 martie a avut loc conferința „Cuvânt – Îndemn omului contemporan” în incinta Bibliotecii Ștințifice ASEM. În cadrul acestui eveniment s-au prezentat cărțile părintelui Ioan Plămădeală „Rezumări la Cărțile Sfintei Scripturi” și Căutați și veți afla. Calea spre Cer”. Părintele Ioan a făcut cunoscut faptul cum a purces pe calea scrierii acestor cărți, le-a prezentat și a rostit un cuvânt de învățătură. Alături de sfinția sa, au participat la eveniment și preotul Mihail Tihonov, care a abordat tema „Problemele tineretului contemporan” și protodiaconul Valeriu Balan cu tema „Agresiunea virtuală”. Conferința a luat sfârșit cu expoziția cărților vechi bisericești din patrimoniul Catedralei „Schimbarea la Față a Mânttuitorului”.
Venind cei dintâi, socoteau că vor lua mai mult şi au luai şi ei câte un dinar” (Mt. 20, 10).
Contra lăcomiei de avere.
Cine este pricina atâtor rele din lume? Iubirea de bani, pofta cea fără de minte a bogăţiei, această boală nelecuită, acest foc ce nu se stinge niciodată, acest despot care asupreşte pe toată lumea.