La marea trecere a pragului dintre viaţa pământească şi veşnicie, dacă vom fi rânduiţi în ceata drepţilor, sufletele noastre, însoţite de sfinţii îngeri, se vor bucura de marea întâlnire în ceruri cu Dumnezeul Treimic, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, cu Sfânta Fecioară Maria, cu toţi sfinţii, cu părinţii şi strămoşii noştri, cu toţi cei dragi care s-au săvârşit mai înainte de noi.
Maica Anastasia (Igiroșanu)
Femeia însufleţeşte totul, învăluie lucrurile cu cântec şi caută fără încetare firele ascunse ale ţesăturii vieţii. Secretul său aici stă: în legătura permanentă cu izvoarele vieţii. Fiinţă încă netulburată de erorile intelectualismului, ea are mai adânc simţul just al fiecărei situaţii sau lucru, are mai sigură intuiţia lucrurilor neschimbătoare.
Când a fost chemat de către Mântuitorul, orbul din Ierihon şi-a lăsat mai întâi haina în locul în care şedea (cf. Marcu 10, 50). Aparent, un amănunt fără mare importanţă. Semnificaţia gestului este însă profundă. În acele vremuri, orice persoană cu handicap care trăia din mila publică purta, ca semn distinctiv, o anume „haină”. Ea atrăgea privirile trecătorilor şi spunea totul despre condiţia celui ce o avea.
Duminica Sfintei Treimi, a Pogorârii Sfântului Duh a însemnat pentru clerul și enoriașii Catedralei Schimbarea la Față o dublă sărbătoare. Pe lângă sfințenia acestei sărbători s-a adăugat și alt prilej de bucurie duhovnicească.
În această mare zi protodiaconul Valeriu Balan a fost hirotonit preot iar paraclisierul Marian Plămădeală în treapta de diacon. Le dorim nou-hirotoniți slujitori să fie vrednici de chemarea dumnezeiască, să slujească cu râvnă înflăcărată și jertfelnică, să pună viața pentru oile încredințate, să nu uite marea încredere pe care le-a acordat-o Dumnezeu în această aleasă zi și pe care va trebui s-o învedereze. Le dorim har peste har, să se îndulcească de vrednicia de la sluji la Sfânta Masă și să se roage pentru noi toți.
AXIOS! AXIOS! AXIOS!
“Inainte de a Se urca la cer, Hristos le-a poruncit ucenicilor ca, dupa Inaltarea Sa, acestia sa se intoarca la Ierusalim si sa astepte acolo pana ce vor fi invesmantati cu putere din cer. Asadar, El le-a fagaduit ucenicilor ca vor lua Duh Sfant, despre Care a vorbit in timpul vietii Sale.
“Iar acum sa indreptam cuvantul nostru catre subiectul ce ne sta inainte. Sfintele Pasti au trecut, Inaltarea Domnului a trecut, iar acum asteptam Sfantul Praznic al Cincizecimii. Au fost Praznice mari si sfinte, iar acum am ajuns la o mare si sfanta perioada de pregustare si pregatire pentru acel Praznic de capatai care incununeaza randuiala ciclica a sfintelor paresimi si a Sfintei Cincizecimi.
Pe vremea binecredinciosului împărat grec Alexie şi a patriarhului Constantinopolului, Nicolae, stăpânind în Rusia iubitorul de Hristos marele domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici, şi Vladimir cel de bun neam, fiul lui, domnul Cernigovului, care după aceea s-a numit Monomah, a fost năvălire a ismailitenilor asupra stăpânirii greceşti de pe cealaltă parte de mare, pentru că, începând de la Herson, vrăjmaşii Crucii lui Hristos, au robit pământul creştin până la Antiohia şi Ierusalim şi au pustiit cu foc şi cu sabie toate cetăţile şi satele, bisericile şi mănăstirile; iar pe cei ce au scăpat de sabie, bărbaţi, femei şi copii, i-au robit şi toate părţile acelea le-au luat în stăpânirea lor. Atunci şi cetatea Mirelor, cea din latura Lichiei, unde se aflau cinstitele moaşte ale arhiepiscopului lui Hristos, Nicolae, au pustiit-o tot aceiaşi agareni.
Domnul, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer (Mc. 16,19).
Asadar, nu trebuie sa mai ramanem pe pamant. Povatuitorul si Capul nostru S-a suit la cer; Lumina Cea Adevarata, Care lumineaza (In 1, 9) pamantul si intreaga lume, Painea Care S-a pogorat din cer (In 6, 41), Care hraneste spre viata vesnica, este din nou in Cer. Nadejdea si Bucuria noastra, Indrumatorul si Prietenul, Judecatorul, si Mangaietorul, si Mantuirea, si Viata noastra S-a inaltat, si nor L-a ascuns pe El.