\r\n
Sunt o seamă de oameni care afirmă că religia e lipsită de actualitate. Ei zic că în vremea noastră alte valori trebuie să stea pe primul plan al vieţii omeneşti. „Religia… şi-a trăit traiul. S-a sfârşit cu dânsa. Ea nu mai interesează sufletul contemporan, nu mai este actuală!”.
\r\n
Sf. Mironosiţă Întocmai cu Apostolii Maria Magdalena (I). Mutarea moaştelor sf. sfnţ. mc. Foca (403-404). Cuv. Cornilie din Periaslav (1693).
\r\n
1 Cor., XV, 29-38. Mt., XXI, 23-27. Întocmai cu Apost: I Cor. IX, 2-12. Lc. VIII, 1-3.
\r\n
\r\n
Cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovați, dar care, atunci când au înțeles că au fost blestemați, s-au pocăit, s-au spovedit și s-au îndreptat. Dacă cel care a fost vinovat spune: ,,Dumnezeule, am făcut asta și asta, iartă-mă”, și se spovedește cu durere și sinceritate, atunci Dumnezeu îl va ierta. El este Dumnezeu.
\r\n
Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv. Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)
\r\n
Mitropolitul Inochentie de Ruanda și Burundi vorbește despre lucrarea pe care o săvârșește Biserica Ortodoxă în ultimii ani, în condiții deosebit de grele, în aceste două țări africane.
\r\n
\r\n
O seamă de oameni din vremea noastră, cu un aer de mare superioritate, zic că dânşii n-au nevoie de religie, fiindcă le ajunge raţiunea. Ei afirmă că, dacă omul e înzestrat cu această lumină naturală a minţii, îşi pot croi un destin fericit în viaţă, fără să aibă lipsă de luminile credinţei.
\r\n
\r\n
Trebuie să ne străduim să sacrificăm totul pentru a păstra pacea în familie. Diavolul e viclean. El ne prezintă o mie de „pricini binecuvântate” care îi pot despărţi pe soţi.
\r\n
\r\n
Noi nu ne ducem la duhovnic aşa cum merg învăţaţii şi înţelepţii lumii acesteia la un om mai înţelept, la un om mai cu experienţă ca să facem ucenicie. O spune deja proorocia din Vechiul Testament că vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Şi aşa, în Noul Testament al Domnului, trebuie sa învăţăm să ne lăsăm învăţaţi de Dumnezeu Însuşi. Cum s-aud eu glasul lui Dumnezeu? Eu pot să-I spun lui Dumnezeu mii de lucruri, dar în învălmăşeala gândurilor ce-mi vin în minte, de unde ştiu care este de la Dumnezeu sau dacă măcar unul este de la Dumnezeu?
\r\n
\r\n\r\n
\r\n
Când sufletul este tulburat, se întunecă rațiunea și nu vede curat. Numai când sufletul este liniștit, se luminează rațiunea, și vede curat pricina fiecărui lucru.
\r\n
\r\n
\r\n (mai mult…)
\r\n
„Multe sunt necazurile drepţilor şi din
\r\n
toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul.”1
\r\n
Fiii mei, bucurați‑vă în Domnul pururea!
\r\n
\r\n
Ierarhia familială, hegemonia bărbatului în familie este o temă foarte dureroasă în vremea noastră. În Occident, unde feminismul a repurtat de multă vreme o victorie totală, ea e supusă unui tabu tacit. A scrie sau a vorbi despre faptul că soţul este capul familiei este ceva de neconceput. Soţul şi soţia sunt priviţi doar ca parteneri cu drepturi egale în proiectul de afacere numit „familie”.
\r\n
\r\n
Cu cât omul se apropie de Dumnezeu prin punerea înainte (rugăciune), cu atât şi Dumnezeu se apropie de om prin Har, şi nu-şi ridică Dumnezeu Harul de la om din pricina smereniei lui mari; căci omul, ca văduva, neîncetat strigă către judecător, să i se facă dreptate, şi izbăvire de pârâşii lui.
\r\n
\r\n
Cine nu ar vrea să trăiască frumos?! Şi, totuşi, alergăm zilnic ca şi cum cineva ne-ar fugări de la spate. Griji, probleme, nevoi mai mult sau mai puţin necesare, sau chiar numai un spirit neliniştitor, care ne spune să ne pornim mai departe amăgiţi de gândul că aşa vom găsi ceea ce căutăm cu adevărat. În fine, o populaţie de fugari, de venetici – oameni înstrăinaţi de propriul sine pentru că nu mai ştiu de când nu şi-au mai tras sufletul.
\r\n
\r\n
Nu vreau să vă obosesc, pentru că am petrecut cu toții această lungă noapte, care în chip firesc s-a scurtat prin harul Doamnei noastre Născătoare de Dumnezeu și prin ajutorul Sfintei Anastasia, șezând noi aici, în biserică. În același timp, consider că de fiecare dată când vrea cineva să spună câteva cuvinte despre Sfântul Munte, simte că sunt de prisos, pentru că singură tăcerea vorbește în locul nostru cel sfânt.
\r\n
\r\n
Trebuie să avem încredere absolută în Purtarea de grijă dumnezeiască şi, ca să zic aşa, să nu planificăm copiii, fiindcă pe copii îi dă Dumnezeu, şi numai El ştie câţi copii să dea – El, şi nimeni altcineva.
\r\n