\r\n
Demult trăia un monah care, ori de câte ori era întrebat de egumen „Cum o duci cu sănătatea, frate?”, acela îi răspundea nemulțumit că este foarte obosit din pricina multor ascultări pe care le făcea. Egumenul auzind în fiecare zi aceleași cuvinte de nemulțumire, într-o zi l-a întrebat pe monah:
\r\n
\r\n
La un moment dat, m-a abordat pe internet o tânără ce plecase din România de câţiva ani şi care nu mai ştia cum să se mai roage pentru ca, având ajutorul lui Dumnezeu, să se schimbe în bine relaţia cu prietenul său de atunci. Mi-a povestit cum posteşte, câte acatiste spune în fiecare zi, ce alte rugăciuni face, cum merge la biserică…
\r\n
\r\n
Între cei ce vor să se sustragă de la obligaţiile impuse de credinţa creştină este o categorie care consi-deră că religia nu-i o îndatorire generală, ci o „meserie”, a unei anumite clase de oameni. Zic unii: „Să fim lăsaţi în pace! Ce atâta rugăciune, biserică, taine, credinţă. Nu ne privesc pe noi chestiunile acestea. Noi avem alte griji, alte ocupări. Religia… îi treaba preoţilor!”.
\r\n
\r\n
Copiii sunt o mare bătaie de cap”, mi-a spus o femeie ce le avea pe toate, dar care se îngreuia să aibă copii. Atunci când o mamă gândește așa, ea este o femeie netrebnică, pentru că de obicei mamele au dragoste. Pe o fată, înainte de a face familie, se poate ca mama ei s-o deștepte la ora 10 dimineața. Dar din clipa în care va deveni mamă și va trebui să-și alăpteze copilul, să-l spele, să-l curețe, nu doarme nici noaptea, pentru că pornește motorul.
\r\n
\r\n
Cu patru zile înainte de a muri, Părintele Sofronie stătea cu ochii închiși și nu voia să ne mai vorbească. Chipul îi era luminos, deloc trist, dar plin de tensiune. Avea aceeași expresie ca atunci când săvârșea Dumnezeiasca Liturghie. Nu-și deschidea deloc ochii, nici nu vorbea, doar ridica mâna și ne binecuvânta. Ne binecuvânta fără să vorbească, iar eu am înțeles că urma să ne părăsească.
\r\n
\r\n
În ultimul timp ideea religioasă a primit multe şi grele lovituri, împotriva ei s-au ridicat şi au luptat raţionalişti, filosofi, pretinşii oameni de ştiinţă, bărbaţii politici, hedoniştii de toate nuanţele. Unii au zis că religia n-are nici un temei, alţii au zis că ea nu aduce nici un folos, iar alţii – făcând spume la gură – au strigat că e de-a dreptul dăunătoare societăţii omeneşti. Să ne amintim numai de faimosul dicton ieşit din gura a tot atât de faimosul Lenin: „Religia este opium pentru popor”.
\r\n
\r\n
Ştiinţa a dovedit fără putinţă de tăgadă că cei proveniţi din căsătorii consangvine sunt supuşi defectelor de dezvoltare şi altor malformaţii genetice, sunt handicapaţi fizic sau/şi psihic. „Amestecarea sângelui” duce la degenerarea urmaşilor, din cauza acumulării genelor defectuoase de acelaşi tip, cu provenienţă comună.
\r\n
\r\n
Nu ne va mântui pe noi locul, dacă nu vom face voia lui Dumnezeu, ci, pe fiecare, îl mântuieste, mintea cea cu bunăvoie către Dumnezeu.
\r\n
\r\n
Un episcop a aflat despre două văduve că trăiau în păcat. A rugat atunci pe Dumnezeu să-i descopere și El despre aceasta, astfel încât să poată lua o hotărâre. Și într-adevăr, Dumnezeu a dăruit robului Său ceea ce a cerut, în vremea dumnezeieștii Liturghii. Căci în timp ce se împărtășeau credincioșii, episcopul vedea pe chipul fiecăruia păcatele pe care le săvârșea și de care era stăpânit.
\r\n
\r\n
Adunarea Episcopilor Ortodocsi din SUA dezaproba categoric decizia Curtii Supreme de Justitie a SUA din 26 iunie (Obergefell v. Hodges), in urma careia Curtea a inventat un drept constitutional pentru doua persoane de acelasi sex de a se casatori, impunand, astfel, tuturor statelor sa recunoasca si sa sanctioneze astfel de “casatorii”.
\r\n
\r\n
Cele ascunse ale mele nu sunt ca cele din afară; vorbesc despre despătimire, dar mă gîndesc zi și noapte la patimi de rușine; am neprihănirea pe limbă, dar în cuget mă îndeletnicesc cu netrebnicii.
\r\n
\r\n
Toţi cei care doresc să se iniţieze în rugăciune trebuie să treacă prin proba liniştii. Pentru a o găsi, nu e nevoie să mergem în pustie, ci este necesar să ne consacrăm cîteva minute în fiecare zi, întrerupîndu-ne toate activităţile, pentru a intra în cămara noastră şi „închizînd uşa, să ne rugăm Tatălui nostru Care este în ascuns”.
\r\n
\r\n
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
\r\n
Astăzi slăvim naşterea celui mai mare între cei născuţi din femeie (Matei 11, 11), a celui mai mare om după Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Astăzi slăvim naşterea Zorilor care au premers Zilei arătării lui Hristos anunţată în această lume. Astăzi slăvim naşterea pustnicului, a pruncului şi a omului pustnic, cel care a făcut cunoscut şi a arătat lumii pe Dumnezeu în trup. El este întâiul, el este cel mai important martor.
\r\n
\r\n
Vă rog, dar, şi pe voi, nu umblaţi după bani şi după avere, ci după purtări, după bunătatea inimii. Caută fată evlavioasă, fată cuminte! Aceste însuşiri sunt mai bune decît nenumărate comori. De cauţi pe cele ale lui Dumnezeu, le vei avea şi pe cele din lumea aceasta; dar dacă le nesocoteşti pe acelea şi umbli după acestea, nici de acestea n-ai parte.
\r\n
\r\n
Trăind lîngă părintele Sofronie, am văzut cum un adevărat comportament ascetic – adică atunci cînd poruncile dumnezeieşti „devin unica lege a fiinţei“ – nu-l transformă pe ascet într-un puritan insensibil la nevoile altora. Dimpotrivă, marii asceţi sunt aceia cărora nevoile altora le sunt prioritare faţă de cele proprii.
\r\n