Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Pogorârea Duhului Sfânt – taina esențială a vieții noastre

Eu cred ca urmarea pogorarii Duhului Sfant sau vorbirea in limbi in inimile noastre, acum, dupa Cincizecime, este iubirea.

Flămânzii s-au scârbit de vorbe! Ei vor pâine! Lumea s-a saturat de predici, ea are nevoie de Hristos!

Nu este alt semn mai adevărat care să arate că noi suntem cu adevărat ai lui Hristos ca iubirea vie, împrospătată şi îmbogăţită zilnic. Pâinea nu strigă, nu se laudă, nu se preface! Ea se dăruieşte cu totul tuturor, întâi prin mireasma ei, apoi prin gustul ei. Cel flămând nu are nevoie de o fotografie a pâinii, nici de o frumoasă descriere a pâinii, ci are nevoie chiar de pâine.

Numele lui Dumnezeu este Iubire. Prenumele Său – Libertate

Ca preot, te confrunţi uneori cu cereri neobişnuite. De la „a deschide cartea”, până la a se solicita „părticele pentru acasă”, a citi o rugăciune pentru „dezlegarea cununiilor” sau a se cere voie „să se dea de pomană” la Prohodul Domnului (că doar e o înmormântare, nu?), credeam că le-am auzit pe toate.

Unde se ascunde bucuria?

Deşi înţelegerea vieţii este diferită, în funcţie de principiile în care cred, nu-i anevoie să observi că toţi oamenii, fără excepţie, dincolo de orice filosofie, caută într-un mod foarte concret să trăiască fericirea. Însă, după ce criteriu socotim noi un om fericit?

Cea mai reușită definiție a ortodoxiei, spusă pe scaunul de la dentist!

Am auzit că sunteți preot, zise dentista, legându-mi baveta împrejurul gâtului. Pot să întreb de care fel? – Ortodox, zic repede, înainte să înceapă să lucreze cu aparatul de curățat cu ultrasunete.

EPISTOLA FEMEII LUI PILAT, CLAUDIA PROCULA ADRESATĂ PRIETENEI SALE, PULVIA ROMELIA, DESPRE ULTIMELE EVENIMENTE DIN VIAŢA LUI IISUS HRISTOS

NOTĂ: Originalul acestei scrisori se găseşte în imensele biblioteci ale Vaticanului unde a fost copiată şi trimisă Episcopului Dionisie de Constantinopol pe la anul 1463 fiind apoi republicată în anul 1875.

Beat de patimi

Filocalia, acea colecţie minunată de scrieri ale părinţilor despre rugăciunea inimii, are titlul integral: „Filocalia Sfinților Niptici adunată de la sfinții părinți purtători de Dumnezeu, care prin intermediul înțelepciunii practicii ascetice și prin contemplare, intelectul este purificat, iluminat şi e desăvârșit”. Nu este de mirare că este cunoscută cu numele de Filocalia. Acel cuvânt, Filocalia, înseamnă „dragostea de lucruri frumoase.” Nu este o referire la articole scumpe, decorative, ci la lucrurile care devin frumoase prin unirea lor cu Dumnezeu. Toate […]

Intelectualii în Biserică

Titlul articolului pare a nu avea o acoperire faptică. După 1990, în România s-a vehiculat mai degrabă sintagma „intelectualii şi Biserica” – de parcă cei doi termeni trimit la două realităţi disjuncte. Exagerări sau atitudini neinspirate au existat şi de o parte, şi de cealaltă. Au fost două extreme între care putem plasa mica noastră analiză.

Cum Τe-am pierdut și cum Τe-am regăsit

Înainte să Te pierd şi să Te regăsesc, nu ştiu dacă Te-am cunoscut. Îmi amintesc că ziceam „Înger, îngeraşul meu” fără un strop de răbdare, la început în genunchi, apoi culcat în pat, câteodată era suficient dacă îmi făceam o cruce.

„Casa“ de la Bari a Sfântului Ierarh Nicolae

Întrucât ne aflăm pe o cale a pelerinilor, am dorit să ne oprim astăzi într-un loc despre care nu am vorbit până acum: Biserica „Sfântul Nicolae“ din Bari, Italia. Mii de pelerini merg acolo pentru a se închina la moaştele sfântului, adăpostite de catedrala care îi poartă numele.

Fericirile tâlcuite de Sfântul Nicolae Velimirovici

„Prin urmare, voi nu mai sunteţi străini şi nici venetici, ci sunteţi concetăţeni ai sfinţilor şi casnici ai Lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia apostolilor şi a profeţilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos, întru Care toată zidirea, bine-ncheiată laolaltă, creşte spre a fi locaş sfânt întru Domnul; întru El sunteţi şi voi zidiţi împreună, spre a fi locaş al lui Dumnezeu întru Duhul” (Efeseni 2, 19-22)

Puterea credinţei unei mame

Doi soţi de curând căsătoriţi, din Cluj, trăiau în armonie şi în bună vieţuire. Amândoi îşi doreau copii şi bucurie. Iată că soţia rămâne însărcinată. Îşi face un control medical în Cluj. Doctorul, în cele din urmă, îi spune: – Trebuie neapărat să întrerupi sarcina! Altfel vei naşte un copil anormal, dement, cu malformaţii, un monstru.

Fără Taina Sfintei Spovedanii, foarte puţini sunt cei care se mântuiesc

Trei lucruri sunt de mare nevoie şi folositoare de suflet, pe care vă sfătuiesc ca pe copiii mei preaiubiţi să le preţuiţi şi să le păziţi: răbdare mare, credinţă ortodoxă caldă şi mai mult decât toate, dragoste din tot sufletul către Dumnezeu şi către aproapele, chiar şi către vrăjmaşi, şi acestea făcând, şi poruncile Domnului păzind, pocăindu-vă de câte ori cădeţi în păcate mici sau mari şi spovedindu-vă, vă veţi mântui şi vă veţi învrednici de bunătăţile cele cereşti…

Cel mai spectaculos loc de pe faţa pământului

Începând cu vârsta tinereţii, într-un fel sau altul, omul este preocupat de a-şi găsi un rost pe lume, de a fi „cât mai” în centrul lumii. Adesea, în diferite moduri şi cuvinte, auzi spunându-se: „Dacă aş avea posibilitatea, în primul rând financiară, prin câte locuri nu aş călători, câte experienţe nu aş acumula? Viaţa mea este monotonă acum, nimic spectaculos nu se întâmplă.

Îndoiala este hulă împotriva lui Dumnezeu

Dacă vrei să ceri, rugându-te lui Dumnezeu, ceva bun și de folos, se cuvine să te pregătești înainte de a te ruga, ținând puternică și neclintită credința, și să iei din vreme măsuri împotriva îndoielii și necredinței.

Fără „duhovnici buni”, bisericile pot deveni triste repere muzeale

De-a lungul secolelor, în Biserică, pentru a putea umbla „întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 4), credincioşii au avut nevoie de duhovnici devotaţi. Dincolo de condiţiile morale şi canonice, un duhovnic, pentru a fi consacrat ca atare, trebuie să aibă capacitatea de a relaţiona părinteşte (chiar să aibă „inimă de mamă”, cum spunea Părintele Paisie Aghioritul).

Nimic fără Dumnezeu

Când un oaspete înnoptează la un gospodar, întreabă ce fac copiii gazdei, vorbeşte cu argaţii, dar neîncetat se gândeşte la stăpânul casei. Despre gospodar cugetă, despre el întreabă, lui îi trimite salutări, lui îi face daruri, pe el îl salută, lui îi mulţumeşte, şi împreună cu toţi cântăreţii îi viersuieşte cântări şi osanale.

Împătimirea și grija

Nervul tuturor patimilor este impatimirea, nazuinta care ne leaga de aparentele vazute ale lucrurilor ce ne fagaduiesc mult, si nu ne dau nimic sau foarte putin. Impatimirea atrage dupa ea spre exterior toate puterile noastre sufletesti. Ea e cleiul care ne lipeste de suprafata lumii exterioare.

„Ce am făcut ca să merit acest lucru?”

Adeseori când suntem martorii morţii unui om drag, care a suferit mult înainte de moarte, ne întrebăm: „Ce o fi făcut ca să merite acest lucru?”. Tocmai în astfel de momente trebuie să ne aducem aminte că Dumnezu a vut un singur Fiu, pe Care însă nu L-a cruţat pe cruce. De fapt, în faţa crucii Iisus a spus: „Oare nu voi bea păharul pe care Tatăl Mi l-a dat?”

NEVOIA DE OM, NEVOIA DE BISERICĂ VIE

Toata aceasta tragica risipa de viata umana in scopul redactarii cataloagelor bibliografice, trimiterilor, notelor de subsol si tezelor de doctorat, pe care niciodata, nimeni nu le va citi si care nu au nici cea mai mica influenta asupra vietii oricarui om, in clipa in care atatia oameni cauta cu disperare om care sa le poarte de grija, sa le vorbeasca si sa-i asculte si fiindca nu reusesc sa-l gaseasca, recurg la evadari riscante si sfarsesc singuri si parasiti intr-o moarte […]

1 2 … 42 43 44 45 46 47 48 49 50 … 98 99