Diavolul ţânteşte acest mare obiectiv: să ne despartă de Dumnezeu. Nu-i va fi uşor să o facă direct, că aşa s-au încununat mulţi creştini care au simţit în ei puterea credinţei, ştiind că omul e făcut de Dumnezeu singur, numai pentru Dumnezeu şi nu se pot despărţi de El. Satana, care n-are o clipă de răgaz, gândeşte ca indirect să poată despărţi pe om de Făcătorul lui.
În toate religiile, de-a lungul veacurilor, regăsim ideea de post. Se pot găsi similitudini, se pot face tot felul de conexiuni. Dar oare semnificația postirii este aceeași la toți? Există un dialog extrem de relevant pe această temă în cele trei Evanghelii sinoptice care pornește de la… nepostire! „Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi şi fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot oare, fiii nunţii să fie trişti câtă […]
Postul Crăciunului sau Postul Nașterii Domnului: Iată care este rânduiala postului sau în ce zile se face dezlegare la pește și vin. Pe stil vechi, creștinii ortodocși intră astăzi în Postul Crăciunului. Acesta va dura 40 de zile, adică până pe 7 ianuarie (25 decembrie — calendar bisericesc). În această perioadă, creștinii se pregătesc pentru marea sărbătoare a Naşterii Mântuitorului Nostru Iisus Hristos.
Am primit multe mesaje după publicarea articolului anterior, Înjurați fiind, catehizăm. Cazul C. T. Popescu, în care mi se atrăgea atenția că am fost prea blând și că în astfel de situații e nevoie de un „bici” precum cel al Mântuitorului din pericopa următoare:
Am citit și despre un alt pustnic, care a căzut în două păcate de moarte. Desigur, a deznădăjduit. A vrut să plece în lume, din multa deznădăjduire, dar Dumnezeu nu l-a lăsat, ci l-a povățuit la o mănăstire, ca să înnopteze. Acolo a descoperit egumenului starea sufletească a monahului.
Dumnezeu nu aşteaptă să-I aducem mereu aminte, ci chiar dacă nu-I cerem, ne dăruieşte cele necesare. Pentru că El face să „răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni, şi plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 45). Deci, să avem încredere în Cel Care ne sfătuieşte şi zice: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).
Sunt oameni care sunt influenţaţi de ideea de a nu-şi boteza copiii de mici, gândind că e mai bine ca aceştia să-şi aleagă singuri calea atunci când vor fi mari. E ca şi cum ni s-ar sugera că ar fi mai bine să nu-i dăm de mâncare copilului, ci să-l lăsăm mai întâi să ajungă la vârsta când îşi va putea alege singur meniul preferat.
Cum să descriem vasul iubirii, unealta şi mijlocul prin care Dumnezeu Ziditorul comunică cu făpturile Sale? Cum să o descriem pe aceasta, care s-a numit pe ea însăşi fiică a lui Dumnezeu şi iconom al desăvârşitelor bogăţii.
PREOT CONSTANTIN NECULA: „Da, am înţeles. Dacă mergi la moaşte eşti prost. Dacă mergi la grătare cu maşina, blocând circulaţia dimineaţa pe un sens şi seara pe celălalt, eşti deştept, chiar dacă laşi locul ăla unde ai băgat la maţ în mijlocul naturii ca la porci, vorba aia.
Sunt preoti care recomanda ca impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului sa se faca mai rar. Alti preoti, dimpotriva, recomanda ca impartasirea sa fie facuta cat mai des. Primii sustin ca o deasa impartasire ii va face pe credinciosi sa nu se mai pregateasca cum se cuvine pentru primirea Trupului si a Sangelui Domnului.
Sa căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru că se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Și se spune așa de preot: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi“. Și se pun toate de pe disc, în Potirul cu Sfântul Sânge.
Sunt oamenii care împlinesc porunca iubirii. Sunt oamenii care au sufletul frumos ca o floare cu petale de dăruire, de prietenie, de comuniune, de solidaritate, compasiune, altruism, de credință, iubire, smerenie și nădejde.
Simțămintele bune sunt tăcute. Revărsări prin cuvinte caută mai degrabă simțămintele iubitoare de sine, ca să exprime ceea ce ne măgulește iubirea de sine și ne poate pune, ni se pare nouă, în cea mai bună lumină.
Cunoaștem tineri care se comportă potrivit vremurilor, iar uneori și tineri care sunt mai maturi. Pe primii îi caracterizează faptele și acțiunea, pe cei din urmă, gândirea și contemplația. Cei dintâi par pragmatici și intransigenți, iar cei din urmă, sensibili și meditativi. În situația descrisă în pasajul din Evanghelia după Luca (10, 38-42), unde ne este înfățișată întâlnirea surorilor Marta și Maria cu Mântuitorul Iisus Hristos, regăsim ambele categorii descrise anterior simbolizate de cele două surori: făptuitorii și contemplativii.
Hristos este bucuria, lumina cea adevărată, fericirea. Hristos este nădejdea noastră. Legătura cu Hristos este iubire, este dragoste, este înflăcărare, este dorinţă arzătoare după cele dumnezeieşti. Hristos este totul, El este iubirea noastră, El este dragostea noastră. Dragostea lui Hristos este o dragoste ce nu se poate pierde. De acolo izvorăşte bucuria.
Adevărata dăscălie este să-l ajuți pe copil să guste din dragostea lui Dumnezeu. Și cum? Dacă părinții o trăiesc, gustă și el din iubirea asta. Copilul are nevoie de exemplul concret al părinților. Să vă binecuvânteze Dumnezeu pe cei care sunteți părinți să puteți întrupa câte ceva din virtutea dumnezeiască a iubirii, la care se reduc toate poruncile evanghelice și tot ce a fost înțelepciune și intuiție dreaptă în om. Toate se reduc la cuvântul Iubire, care trebuie înțeles cu dreapta înțelegere.
Fiecare cuvânt al Bisericii este un mărgăritar fără de preţ pe care, dacă ajungem să-l înțelegem, cum se întâmplă câteodată, învie cugetul şi ne umple inima de o trăire care ne schimbă pentru totdeauna. Deci, să fim atenţi la fiecare cuvânt al Sfintei Liturghii, la fiecare cuvânt ce se citeşte în Biserică, şi fiecare cuvânt de rugăciune să-l facem cuvântul nostru de rugăciune. Nu numai lucruri care sunt scrise de altcineva, într-o carte pe care o citeşte altcineva cu glas tare, ci […]
Plăcerile sunt cele care „fac plăcută” şi îndulcesc viaţa noastră. Ele sunt îndoite, aşa cum şi firea noastră este îndoită. Aşa cum suntem trup şi suflet şi fiecare are simţurile şi părţile sale, tot aşa şi plăcerile aparţin ambelor părţi. Există plăceri trupeşti, care se fac simţite prin mădularele trupului; există şi duhovniceşti, care aparţin lumii noastre sufleteşti şi duhovniceşti.