Griji, griji şi numai griji. Priviţi la oameni, şi de-ndată vă va fi limpede de unde vin atâtea griji. Oamenii cu credinţă au griji mici, însă cei fără credinţă au griji mari; căci oamenii care simt prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lor au nădejde în Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu şi trec toate greutăţile şi grijile lor Celui Atotputenic. Aruncă spre Domnul grija ta, şi el te va hrăni, (Ps. 54:25) spune psalmistul.
Oricare dintre noi, în fiecare zi, are de înfruntat teribila problemă a timpului; constatăm astfel că ba trece prea repede şi nu avem vreme să facem ceea ce ne propunem, ba atunci când ar trebui să aşteptăm un pic ne pierdem fără excepţie răbdarea în faţa întârzierii. Aşadar, nici scurgerea rapidă nu ne mulţumeşte, nici zăbava nu ne linişteşte, ci dimpotrivă suntem traşi din ambele părţi, ca într-un vertij, spre aşa-numitul stres cotidian.Şi iată cum timpul, care pentru unii se […]
Dumnezeu a pus in sufletul nostru un judecator neobosit si un paznic necontenit: constiinta. Intr-adevar printre oameni nu este nici un judecator care sa fie asa treaz, precum constiinta noastra. Dintre judecatorii omenesti, unii se mituiesc, altii se castiga prin maguliri, altii se intimideaza prin amenintari si inca multe altele ii impiedica de la judecata cea dreapta.
Întrebare: Ne puteți spune câteva cuvinte despre trezvia pozitivă și cea negativă? Răspuns: Trezvia negativă este cea prin care ne împotrivim gândurilor rele care năvălesc asupra noastră. De îndată ce ele apar, ne ridicăm mintea la Dumnezeu spunând, „Doamne, vrăjmașii mei au sosit, apără-mă”, și încercăm să nu-i îngăduim minții să cedeze. Sfântul Sofronie avea o vorbă: „Nu îți preda mintea (не дай ума)”, adică, nu te supune gândului de la vrăjmașul care te asaltează.
Şi văd că necazurile pe care le au mulţi mireni, de multe ori se datorează faptului că părinţii lor sunt amărâţi din pricina lor. Familiile se chinuiesc deoarece nu îngrijesc pe bătrânii lor. Atunci când pe biata bătrână sau pe sărmanul bătrân îi duc şi îi părăsesc la azil, le mai iau încă şi averea şi nu-i lasă să se bucure de nepoţeii lor, ci îi fac să moară cu durere în suflet, ce binecuvântare vor mai primi apoi copiii lor?
Iubire, libertate, dar sunt cuvintele pe care le-aș aşeza fără ezitare în topul vocabularului. Iubirea este motivația, suportul și finalitatea existenței omului și a universului. Libertatea este premisa esențială a iubirii, din moment ce iubire înseamnă mișcare liberă a cuiva către altcineva, nedeterminată de nici un factor exterior, nici măcar de necesitate, cu atât mai puțin de interes sau de obligație. Darul este conținutul mișcării de iubire. Tot ceea ce transmite sau dă cineva cuiva din iubire se numește dar. Este […]
Sunt persoane care refuza sa mearga la spovedanie, invocand rusinea. Altele ajung, dar nu-si marturisesc toate pacatele, desi sunt constiente de ele, tot din cauza rusinii. In toate acestea se arata lucrarea diavolului, care ne ia rusinea atunci cand pacatuim, si o aduce in fata noastra atunci cand mergem la marturisire pentru a avea parte de o spovedanie incompleta.
Eu am un program de angajare în viaţa religioasă şi programul începe cu frecvenţa la biserică. Adică să te duci la biserică în duminici şi sărbători, sau cel puţin în duminici, la Sfânta Liturghie. Fără aceasta nici nu poţi să consideri că cineva are o viaţă religioasă autentică.
Veacul se presimte a fi din ce în ce mai tulburat pentru întreaga umanitate și sub toate aspectele existenței: material, moral, cultural și spiritual. Furtuni, taifunuri, explozii și năboiri de ape, la propriu, dar și la figurat, în corespondență perfectă! Tulburător și cumplit de actual îmi sună în minte un paragraf din Cântarea a 9-a a Canonului cel Mare, izvodire minunată a Sfântului Andrei, Păstorul Critului: „Legea a slăbit, Evanghelia nu lucrează și toată Scriptura în tine (suflete) nu este […]
Părinte, uneori și cei mari sunt atât de obosiți seara, încât nu-și pot face toate rugăciunile. – Atunci când sunt foarte obosiți sau bolnavi, să spună numai jumătate din rugăciuni, sau chiar numai un „Tatăl nostru”. Să nu neglijeze cu totul rugăciunea.
1. Fericită este casa unde HRISTOS domnește… 2. Fericită este casa care are ca îndreptar SFÂNTA EVANGHELIE… 3. Fericită este casa unde toți se ROAGĂ…
Părintele Cleopa spunea fraţilor: „Izvorul a toată răutatea şi a tot păcatul şi rădăcina tuturor răutăţilor este iubirea de sine, care este iubire neraţională faţă de trup şi este cea mai grea şi mai subţire dintre toate patimile care robesc firea omenească”. De aceea Mântuitorul, când a spus să urmăm Lui, a pus această condiţie: Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine… Lepădarea de sine este cea mai mare virtute care-l duce pe om la sfinţenie şi la Rai.
Părintele Cleopa Ilie spunea că primul păcat care vine din partea raţională a sufletului este uitarea. Adică uităm de binefacerile lui Dumnezeu, de prezenţa lui Dumnezeu, de frica de Dumnezeu… Apoi, din uitare vine răceala. Iar trezvia se naşte din frica de Dumnezeu şi frica de Dumnezeu se naşte din credinţă.
Craciunul, adica Nasterea Domnului, nu este o sarbatoare folclorica, ci este cea mai importanta sarbatoare a Bisericii, alaturi de Invierea Domnului. A folcloriza Craciunul, adica a-l acoperi cu simboluri golite de sens, si a ne limita la niste lucruri secundare, este o greseala de neiertat. Acest eveniment mantuitor universal nu poate fi asemanat cu nici o alta sarbare folclorica, indiferent de popularitatea si seriozitatea ei.
Ce părere aveţi despre ceea ce se spune despre păcatele părinţilor care se transmit copiilor? Dacă spune Sfânta Scriptură, e adevărat. Şi noi vedem asta acum cu copiii care au fost în stradă sau care sunt în orfelinate. Cei cu care lucrez eu vin din stradă şi au păcatele părinţilor pe care le-au „moştenit”, le-au învăţat şi le-au perfecţionat. Ce putem face? Cum se rupe acest mecanism care pare un blestem?
„Nu rămâneţi numai la căinţă, ca nu e de ajuns. Şi Iuda s-a căit. Dar la ce i-a ajutat? Şi s-a căit, şi a aruncat banii, nu? Foarte mulţi rămân aici: că “ce-am făcut?”, “că nu mai sunt vrednic“, “puteţi să mă trimiteţi acasă”, “că nu mai merit haina asta“, “nu mai merit să fiu soţia ta“, “uite ce-am facut:, şi invers.
În dicționarul iubirii de aproapele, limba română este generoasă în termeni, deschisă la confluențe culturale și sapiențiale. Semnificația cuvântului „Filantropia” își are originea în tradiția bizantină greacă și este asociată cu opera caritabilă sistematizată, organizată instituțional după modelul Vasiliadei capadociene sau susținută de oameni dedicați, care construiesc proiecte solide în slujirea dezinteresată a semenilor.
„Când vremurile se tulbură, Dumnezeu ridică glasuri din mijlocul turmei sale cuvântătoare. Prin Părintele Hrisostom Filipescu învăţăm să folosim bucuria în loc de cuvinte, ne vindecăm de rana necuvintelor din jur printr-un plasture al firii uitate: zâmbetul”, scrie Părintele Constantin Necula în prefaţa cărţii „Ascultă Priveşte Atinge”.