\r\n Pr. Teofil Părăian despre suferinţă, Sfaturi duhovniceşti, Universul Credinţei, TVR\r\nRealizator Anna de Hillerin. \r\n Pr. Teofil Părăian a fost duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (judeţul Braşov), şi unul din marii părinţi duhovniceşti ortodocşi ai României. A rămas în conștiința celor care l-au cunoscut ca „Părintele bucuriei”.
Soţii ortodocşi trebuie să fie conştienţi de faptul că amândoi se împărtăşesc de păcat şi de greşeli. Trebuie însă ca la baza familiei să fie o comuniune în Hristos prin taina Bisericii—este foarte important! „Ceea ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă”. Nu cred că este posibilă vreo căsătorie fără acordul lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu nu doreşte unirea a doi tineri, căsătoria nu are loc: ori moare vreunul dintre logodnici, ori se despart, ori rămân necăsătoriţi şi astfel nu […]
\r\n Adevărata înțelepciune și adevărata educație nu sunt altceva decât respectul față de Dumnezeu. Și să nu creadă cineva că aș vrea să îndemn părinții să-și lase copiii necultivați.
Ura! Nume respingător! Cuvânt cumplit! Patimă satanică! Ură! \r\n Numele tău vădește dușmănie și aversiune față de Dumnezeu și față de om; prezența ta amenință cu nimicirea, oriunde te-ai arăta; de nimeni nu te înduri, nimănui nu arăți milă, ești neânduplecată și neândurătoare față de toți, căutându-le pierzania. \r\n Ești o patimă cumplită, pentru că rozi inimile pe care le subjugi și le provoci dureri insuportabile; muști din măruntaiele celor pe care ți i-ai aservit, sfâșiindu-le sufletele.
Scriu această scrisoare în faţa lui S., care mi-a povestit cu durere în suflet despre problemele dintre tine şi Serghei, soţul tău. Din câte înţeleg, amândoi sunteţi vinovaţi şi procedaţi greşit. \r\n Dacă bea, trebuie să-ţi pară rău pentru el. Este deja rob al patimii sale. Nu poate să se izbăvească singur, cu propriile puteri – iar tu, în loc să-l ajuţi, doar îl osândeşti, îi pretinzi ceea ce el încă nu poate da. Consideri că ai dreptate, dar greşeşti […]
”Vă trimit o rețetă duhovnicească. Și vă sfătuiesc să folosiți doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferință, atât a sufletului, cât și a trupului.\r\nNu vor întârzia să se arate puterea și vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită. \r\n Însingurându-vă rostiți fără grabă, în așa fel încât să vă auziți glasul, închizându-vă mintea în cuvinte (așa sfătuiește Sfântul Ioan Scărarul), următoarele: \r\n «Slavă Ție, Dumnezeul meu, pentru […]
\r\n Părintele Sofian Boghiu – Despre Maica Domnului
\r\n A avea ca mamă pe Maica Domnului e darul neprețuit pe care ni L-a făcut Dumnezeu. A ales-o dintre oameni pentru ca pe oameni să-i ridice la Sine. I-a prețuit curăția și smerenia și i le-a încununat, dăruindu-ne-o ca exemplu tuturor femeilor creștine. S-o iubim pe Maica Domnului, crinul neamului omenesc, și nicio durere nu va copleși această dragoste!
\r\n Să luăm aminte toţi, şi voi creştini şi necreştini, şi voi trăitori ai Creştinismului şi vrăjmaşi şi critici ai Ortodoxiei: să nu substituie sau să înăbușe internetul şi calculatorul preocupările duhovniceşti care trebuie susţinute prin rugăciune.
\r\n Este foarte important să înțelegem care este voia lui Dumnezeu cu privire la legăturile dintre oameni. S-a nimicit într-un așa hal înțelegerea cea bună căci aproape toată lumea este stăpânită de iubire de sine, de egoism.
\r\n Noi vorbim cu gura, dar cu mintea suntem departe… Şi ne mustră Iisus Hristos, spunea contemporanilor Săi acest lucru care ne doare şi acum când îl auzim: „Poporul acesta Mă cinsteşte numai cu buzele, iar cu inima este departe de Mine” (Isaia 29, 13; Matei 15, 8).
\r\n\r\nPărintele Sofian Boghiu: „Dacă ar voi, ar găsi și modele…”\r\nInterviu realizat de Elena Dinu în anul 2002
Părintele Simeon Kraiopolous ne descoperă faptul că avem multă nestatornicie în ceea ce privește lupta duhovnicească, lupta lăuntrică, care pricinuiește sufletului nostru multă durere: \r\n Peste puțin iarăși, și peste puțin iarăși \r\n Noi facem mișcări spasmodice, pentru că nu vrem să facem ceea ce trebuie, adică să ne încredințăm lui Hristos în fapt, nu doar cu cuvântul. Nu doar vrem și să dorim să ne încredințăm, ci să o facem în faptă. \r\n Te-ai încredințat lui Dumnezeu și peste […]
\r\n Mult prea adesea viaţa pe care o ducem este împotriva rugăciunii pe care o oferim lui Dumnezeu şi numai atunci când reuşim să armonizăm cuvintele rugăciunii noastre cu felul de a trăi, rugăciunea noastră dobândeşte puterea, splendoarea şi eficienţa pe care le aşteptăm să se producă.
\r\n \r\n \r\n \r\n \r\n „Lăsând la o parte supărarea pentru cele ce ne lipsesc, să ne învățăm a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru cele ce avem.” \r\n\r\n \r\n \r\n \r\n \r\n \r\n Nimeni dintre noi, dacă vrea să fie socotit înțelept, să nu uite să mulțumească pentru tot ce i se întâmplă în viață. Însă cei mai mulți dintre oameni fac precum cei nemulțumitori: disprețuiesc cele ce au și doresc cele ce le lipsesc. \r\n
\r\n Dobândește pacea, și mii de oameni din jurul tău se vor mântui. Atunci când un om se află într-o stare de pace a minții, el poate de la sine să le ofere celorlalți lumina necesară luminării rațiunii.
\r\n Suntem ortodocși, dar nu cunoaștem înălțimea, adâncimea și lățimea ortodoxiei, toată sfințenia ei. Ortodoxia, care este adevărul, învățătura cea dreaptă despre om și despre lume, așa cum ne-a lăsat-o Însuși Dumnezeu Cel întrupat, prin învățătura Lui desăvârșită, prin viața Lui sfântă. Ea este așa cum a formulat-o după aceea cugetul și inima pline de duh dumnezeiesc ale Sfântului Apostol Pavel, așa cum au experiat-o ucenicul iubirii și ceilalți evangheliști și apostoli cu lumina cerească a Sfântului Duh.
\r\n „Omul nu este făcut de Dumnezeu numai pentru această lume a pământului. \r\n Ci această lume este pentru noi numai un câmp de luptă, un stadion de încercare a puterilor sufletești și trupești, din care creștinul – făcând bine și răspândind lumină în jurul lui – încearcă să iasă biruitor pentru ca să merite premiul, adică fericirea vieții viitoare și nesfârșite.
\r\n Cuvânt către un lucrător care întreabă ce este viața duhovnicească. \r\n Doar viața duhovnicească este viața adevărată, toate celelalte sunt materie. Și trupul nostru este materie, humă luată din pământ.
Marea greşeală din partea noastră este că nu vrem să ne supunem voii Atotbunului Dumnezeu care ne arată după împrejurări drumul folositor pentru suflet. Toţi căutăm un drum liniştit, care există numai în visele noastre, iar nu în realitate pe pămînt. \r\n Nu tuturor, ci doar cîtorva le e dat să se liniştească atunci cînd se cîntă: “Cu sfinţii odihneşte”. Vieţuirea omului pe pămînt înseamnă mîhnire, muncă, boli, nevoinţe, tristeţe, nedumerire, strîmtorare, pierderea cuiva sau a altuia, necazuri, tulburări, revolta […]