\r\n În acest articol oferim răspuns lui Daniel, unul din cititorii site-ului nostru care spunea într-un comentariu: \r\n „Pentru că dacă l-am învinovăți pe Dumnezeu de toate relele din lume și ar fi în fișa postului Lui să le repare și să nu rămână dator cu nimic eu unul L-aș concedia pentru slabe rezultate în muncă. Daca asta e tot ce poate face o ființă suprema eu nu sunt deloc impresionat, dimpotriva L-aș acuza de neglijență în serviciu, abuz în […]
\r\n Să ştiţi că blestemul părinţilor se prinde foarte uşor. Încă şi supărarea lor. Chiar dacă nu l-ar blestema părinţii pe copil, ci numai s-ar înverşuna împotriva lui, copilul nu va vedea zile senine, ci viaţa lui va fi numai un chin. Se va chinui mult în viaţa aceasta. \r\n
\r\n Sperând că drama mea va folosi ridicării cuiva din noroi , scriu câte ceva legat de trecutul meu, în care viața încă nu-mi începuse cu adevărat. \r\n
\r\n Sărbătoarea aceasta a Acoperământului Maicii Domnului este puţin cunoscută la noi, la români, prăznuită şi cinstită mult în Bizanţ, după aceea şi de greci, mai ales că ei încă au în două locuri din Grecia bucăţele din Brâul Maicii Domnului, o parte la Muntele Athos şi o parte la mănăstirea Kato Xenia. \r\n
\r\n ,,Sfinții” reprezintă capitolul cel mai însemnat al Bisericii. Este tot ce are mai de preț Biserica Ortodoxă și trebuie să păstrăm autentică această moștenire pe care am primit-o. Vedem că romano-catolicii s-au îndepărtat de contactul direct cu sfinții. \r\n
\r\n Personalitatea complexă a lui Jonathan Jackson, o prezenţă constantă în paginile revistei noastre, nu mai are nevoie de nici o prezentare. Am avut bucuria să stăm de vorbă cu el despre cele ale vieţii în Hristos, regăsind acelaşi om viu şi firesc, o dovadă că se mai poate trăi frumos şi în pustiul duhovnicesc al societăţii contemporane, că şi în toiul acestei nesfârşite dezlănţuiri a răului în lume sufletul se mai poate întâlni cu Dumnezeu. „Ci pentru că vă […]
\r\n Un loc aparte printre Sfintele Moaște, care se află în Sfânta Mănăstire Simonos Petras din Sfântul Munte Athos, deține mâna stângă a Sfintei Mironosițe și întocmai cu Apostolii Maria Magdalena. Mâna aceasta a Sfintei este nestricată, cu pielea și cu tendoanele, și răspândește o mireasmă cerească. Și mai mult, cei care o sărută cu evlavie și credință constată că este caldă. \r\n
\r\n Aşa sunt victoriile sfinţilor! Dacă întrecerile şi luptele lor sunt atât de minunate şi de străine, ce vom spune de răsplăţile şi de cununile gătite pentru răbdarea lor? Dar luptele lor nu s-au mărginit numai la cazne, nici nu şi-au sfârşit aici drumul, ci au mers mai departe, pentru că demonul cel viclean nădăjduia că, prin adaos de pedepse, are să-i îngenuncheze pe atleţi, iar iubitorul de oameni Dumnezeu îngăduia şi nu-i împiedica. \r\n
\r\n Să se comporte ca un frate cu sora sa. Adică, să fie în toate blând, paşnic, iertător şi înţelegător cu soţia gravidă, ca să nască un copil sănătos şi binecuvântat. \r\n
\r\n Aţi auzit probabil de multe ori expresia “trecerea în nefiinţă” rostogolindu-se pe canalele mass-mediei; mai cu seamă atunci când e anunţată moartea unei persoane. Pesemne mulţi dintre cei care folosesc această expresie nu gândesc şi – mai ales – nu cred neapărat în conţinutul ei. Însă e esenţial să ştim ce spunem. Altminteri riscăm să devenim după chipul şi asemănarea cuvintelor noastre. \r\n
\r\n Nebun, da, sunt nebun, dar lume, dacă \r\n N-ar fi nebuni, ai fi de tot săracă, \r\n Ţi s-ar usca şi ramuri şi tulpină \r\n De n-ai avea prin ei, sus, rădăcină \r\n Şi-ai fi de tot comună şi banală, \r\n Şi viaţa ţi-ar fi searbădă şi goală \r\n Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii \r\n De n-ar muri, în locul lor, nebunii. \r\n Demostene Andronescu
\r\n Bolta cerească, Raza \r\n În partea superioară a icoanei, la mijloc, se află un semicerc delimitat cromatic în tonuri de gri-albăstrui, în degradé, reprezentare iconografică tradi-ţională a bolţii cereşti şi, totodată, a Sfintei Treimi, de unde izvorăşte o rază de lumină, simbol discret al harului Duhului Sfânt, care se îndreaptă spre capul Maicii Domnului. \r\n
\r\n Într-o fabulă, Thomas Hilton povesteşte despre un om numit Horville Sash. Acesta avea cea mai de jos slujbă dintr-o mare companie. El lucra la subsolul clădirii unde această companie îşi avea sediul, sortând scrisorile. \r\n
\r\n Părerea lui fundamentală [a Părintelui Sofronie de la Essex] era că Taina Spovedaniei diferă de o simplă discuţie. \r\n
\r\n Pe la noi, pe aici, pe pămînt, Dumnezeu a dat graiuri după cum ştim: pietrei să vorbească despre mii şi milioane de ani, florii să arate frumuseţea Creatorului, precum şi mireasma să umple văzduhul şi să primească întru culegere de miere şi nectar harnica albină \r\n
\r\n Oare toți aceștia sunt pentru iad și nu există mântuire pentru ei? Să vedem cum înfruntă Biserica pe cei absenți. Nimeni nu este pentru iad, ci toți suntem pentru rai și, dacă vrem, îl putem dobândi. Ia aminte, fratele meu, la cele de mai jos ca să te minunezi de iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Dacă îi cercetăm pe oameni după starea lor exterioară. Vom vedea că unii lipsesc justificat, iar alții nejustificat. \r\n