Cultul epocii apostolice s-a mentinut si s-a dezvoltat in epoca urmatoare pe baza liturghiei Sfantului Iacob. Centrul lui a ramas Sfanta Euharistie. Si inainte de sfarsitul secolului I, Euharistia se savarsea duminica si probabil dimineata.
Simbolul Credinţei mărturiseşte nădejdea noastră în viaţa veşnică: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Prin aceste cuvinte, Crezul ne învaţă despre ţinta ultimă la care vom ajunge după viaţa pământească, şi anume existența veșnică a oamenilor care va urma după învierea cea de obște. Viaţa veşnică este modul de vieţuire în Împărăţia lui Dumnezeu a celor drepţi după Judecata de Apoi.
Într-un amplu raport științific1, documentat printr-o uriașă bibliografie de specialitate, Dr. Martin L. Pall, Profesor Emerit de Biochimie și Științe Medicale Fundamentale la Universitatea de Stat din Washington, trage un semnal de alarmă asupra riscurilor medicale pe care le presupune expunerea la câmpurile electromagnetice, în general, și extraordinara amplificare a acestora prin instalarea tehnologiei 5G, în special.
– Părinte, ce este evlavia? – Evlavia este frica lui Dumnezeu, sfiala, sensibilitatea duhovnicească. Evlaviosul se sfieşte în toate, dar această sfială picură miere în inima sa. Felul său de vieţuire el nu îl socoate martiric, ci îl mulţumeşte.
Ne aducem aminte cu toții de Moș Crăciun, redenumit Moș Gerilă înainte de 1989, și de poveștile și obiceiurile care însoțesc Nașterea Domnului – Crăciunul. În lumea ortodoxă, cadouri se fac copiilor și de Sf. Nicolae, pe 6 decembrie, și de Crăciun, la 25 decembrie/ 7 ianuarie. Urmăm astfel pilda Sfântului, de acum 1700 de ani, și a magilor, de acum două milenii, care au făcut daruri.
Între cei mai cunoscuţi şi iubiţi sfinţi din lumea creştină, la loc de cinste se află Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni, pe care îl sărbătorim joi, 6/19 decembrie.
Or, ce înseamnă infernul? Dostoievski îl înțelege drept: „durerea celor ce nu pot iubi”. Eu cred că aici e vorba și de neviolarea libertății lor. Sfântul Isaac Sirul zice: „Să nu vă închipuiți că în iad Dumnezeu nu iubește, dar iubirea lucrează în diferite chipuri”. Între noi fie vorba, eu cred că oamenii care vorbesc cel mai mult despre iubire, tocmai aceia nu o înțeleg.
In cadrul Tainei Spovedaniei, duhovnicul ii recomanda credinciosului un canon pentru indreptare. In astfel de situatii, sunt credinciosi care vad in canon o pedeapsa pentru pacatele savarsite. Acest lucru ar putea fi simtit si din faptul ca multi vorbesc despre cel ce vine la marturisire ca fiind un “penitent”. Insa, ideea de pedeapsa nu-si gaseste locul in Taina Spovedaniei.
În viața mea deși am fost prost și un urât, dar aveam oleacă de încredere în mine, adică mi se părea că pot și eu ceva, încă mai mult decât altul, și când mi se întâmpla vreo umilire mă mâniam.
Biserica Ortodoxă mărturisește credința într-un singur Dumnezeu, dar întreit în persoane și deoființă. Acest adevăr este cu anevoie de înțeles pentru mintea noastră omenească și de aceea noi îl acceptăm prin credință. Cu mult mai greu este, însă, pentru un artist să surprindă această taină în imagini, dacă luăm seama la cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care ne spune că pe Dumnezeu „nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă” (I Timotei 6,16).
Într-o societate plină de vorbărie și gălăgie, ceea ce omul obișnuit ar numi „pălăvrăgeală”, „trăncăneală” și „tărăboi”, creștinul contemporan este în căutarea liniștii și a tăcerii interioare.
Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat prin răstignire pe o Cruce în formă de X, în Patras, lângă Corint. Crucea sub formă de X cauza dureri cumplite, cu mult mai mari decât crucea tradițională. Datorită faptului că, condamnatul era răstignit și cu picioarele desfăcute, acesta nu își putea sprijini trupul în ele, și practic toata greutatea corpului atârna în mâinile pironite, suportând astfel chinuri groaznice.
O capcană în care cade adesea creștinul este aceea de a crede că postul trupesc nu are valoare, adevăratul post fiind doar cel sufletesc. Evident că abținerea de la bucate fără abținerea de la săvârșirea faptelor rele nu poate reprezenta în sine o virtute.
După 72 de aspră nevoință monahală, dintre care 26 de ani petrecuți în zona pustnicească aghiorită, Părintele Efrem (Filotheitul) din Arizona a adormit cu pace în Domnul astăzi, 8 decembrie, ora 7.00 dimineața ora României (respectiv ora 22.00 ora locală, în Arizona) la vârsta de 92 de ani.
Iată ce aş mai spune despre mărturisire. Sunt deja patruzeci de ani de când am separat mărturisirea de împărtăşanie, adică, credinciosul nu este obligat să se mărturisească înainte de fiecare împărtăşanie. Acest lucru necesită destulă maturitate, dar şi călăuzire înţeleaptă din partea preotului. Şi iată din ce cauză: practica euharistică ce a existat până la revoluţie a adus la ceea că omul, dorind să se împărtăşească, trebuia să vină la spovedanie doar după ce a adunat câteva păcate.
La Sinodul episcopilor de la Roma, în prezenţa Papei Francisc, un medic român a avut curajul să combată poziţiile publice ale Suveranului Pontif şi să denunţe „marxismul cultural” care afectează din ce în ce tot mai mult şi Biserica Catolică.
Actul cel mai important al slujbei botezului este întreita afundare a pruncului, de către preot, în apa sfințită din cristelniță, cu formula sacramentală: „Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (X)…”.
Urcuşul duhovnicesc presupune o adevărată luptă pe plan spiritual cu noi înşine, cu diavolul şi cu atracţia manifestată de materie asupra trupului material. N-a fost sfânt al lui Dumnezeu care să nu fi trecut prin sumedenie de încercări şi de ispite, ca, biruindu-le, să propăşească pe calea binelui, până la capăt.
Suntem in Postul Nasterii Domnului si avem datoria sa postim dupa putere, sa ne spovedim si sa ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului. Postul aduce un alt mod de hranire a fiintei noastre. Nu e doar oprire de la anumite alimente, ci e si hranire mai accentuata cu cele duhovnicesti.
În realitate, despotismul părinţilor îi arunca pe adolescenţi în greşeli mai mari. Adolescenţii ai căror părinţi nu le-au permis să se implice în procesul luării deciziilor au mai multe şanse să se îndrepte către un grup de copii de aceeaşi vârstă şi astfel să ia hotărâri nepotrivite.