Oricine ştie că nu există durere mai mare pentru o mamă ca boala copilului ei, iar dacă acea boală este incurabilă, atunci durerea mamei este de zece ori mai mare. Cu o astfel de povară grea a intrat în biserică o femeie tânără, ţinând în braţe o fetiţă de cinci ani. Fetiţa era o fiinţă mică, slăbuţă, care la prima vedere nu părea să aibă vârsta de cinci ani.
„Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele” (Psalmul 50). Dintre toţi câţi mi-i rânduise Dumnezeu, eu am oprit doar doi…
Icoana făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu ,,Pantanasa”, este o icoană pe lemn, portabilă, zugrăvită în secolul al XVII-lea, şi a fost adusă de la Nea Skiti de către obştea lui Gheronda Iosif Vatopedinul la mănăstirea Vatoped.
Într-una din colibele sihăstrești ale Katunakiei (Sfântul Munte Athos), un ucenic, monahul Heruvim, cu mulți ani în ascultare, din invidia și lucrarea satanei, vrăjmașul virtuții și aflătorul răutății, s-a răzvrătit împotriva starețului său, monahul Acachie. Și așa cum erau certați, starețul a murit.
Unul dintre bătrânii contemporani cei mai iubiți ai Sfântului Munte, Starețul Iosif Vatopedinul, a adormit în Domnul de ziua lui, 1 iulie 2009. La scurt timp după plecarea Sfinției Sale, a avut loc o minune ce a lăsat un semn de speranță pentru noi toți, cei care așteptăm „învierea morților și viața veacului ce va să fie”.
“Simt o mare recunoştinţă faţă de Dumnezeu pentru faptul că m-a învrednicit să-l cunosc şi să-l trăiesc îndeaproape pe Cuviosul Paisie timp de aproximativ 12 ani. Nu m-am despărţit de el din momentul în care l-am cunoscut şi până la adormirea sa. Acesta m-a atras la credinţă şi cu acesta discutam toate cele ce ţineau de viaţa mea.
Îngăduința și răbdarea Părintelui Nicolae nu aveau limite. El avea un însoțitor ce mergea totdeauna cu el și îl ajuta la slujbe, dacă nu era altcineva la strană. Îl chema Mihail. Acesta îl iubea pe Părintele Nicolae, dar în același timp îl și chinuia cu vocea lui cea greu de suportat. În zilele geroase, cu zăpadă, atunci când toți bătrânii stau lângă sobe, Mihail al nostru era, de nevoie, lângă Părintele în biserică.
O întâmplare dovedește credința neîndoielnică și evlavia ce-o avea Sfântul Nicolae Planas în săvârșirea sfințitelor sale datorii. Acolo, în parohia sa, pe o stradă îngustă, se ascundea un lepros într-o stare gravă. I se mâncaseră buzele din cauza înfricoșătoarei boli. Odată, Părintele a mers să-l împărtășească, dar gura lui distrusă n-a putut primi Sfântul Trup al Domnului, care a căzut alături.
In poveţele sale, Sfântul Serafim îi îndemna pe păstorii Bisericii la o activitate neostoită pentru binele Bisericii şi al societăţii, aşa cum putem constatăm din următorul sfat pe care i l-a dat unui nevoitor, Ieromonahului Timon: „Părinte Timon, seamănă, seamănă, peste tot seamănă grâul pe care l-ai primit de la Dumnezeu.
Sfânta Scriptură nu spune nimic despre viața sfintei familii în Egipt, dar există unele relatări extra biblice care vorbesc despre aceasta. Magii de la Răsărit, după ce s-au închinat Domnului în Betleem, au fost călăuziți să se întoarcă la casa lor pe alt drum, prin porunca unui înger. Irod, împăratul cel nelegiuit, văzând că fusese înșelat de către magi, a plănuit să omoare toți copiii din Betleem, pentru a-L omorî și pe Pruncul Hristos. Dar Dumnezeu a văzut intenția lui […]
Da, a fumat și, în notițele sale, pe lângă multe povețe duhovnicești, ne-a transmis zbuciumate gânduri, frământări, trăiri, amare concluzii despre lupta purtată cu viciul. Nu le-a cules de la terțe persoane, ci le-a scris din proprie experiență, căci, în anii tinereții, patima fumatului l-a subjugat de nenumărate ori, deși era preot. Lacrima pocăinței, sinceritatea mărturisirii și recunoașterea micimii L-au îndurat pe Părintele Ceresc, Care S-a milostivit spre robul Său, eliberându-l din mrejele ucigătoarei deprinderi.
Sfântul Daniil Sihastrul s-a născut într-o familie de oameni săraci de pe moşia mănăstirii Sfântul Nicolae din Rădăuţi, la începutul secolului al XV-lea, primind din botez numele de Dumitru. Fiind ales de Dumnezeu din sânul maicii sale pentru viaţa cea îngerească a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtător de Hristos.Când avea vârsta de zece ani, fiind dat să înveţe carte în mănăstirea Sfântul Nicolae din Rădăuţi. În puţină vreme a deprins Ceaslovul şi Psaltirea pe de rost, precum şi nevoinţa […]
Tristețea nu este un lucru bun. Dar, în spatele tristeții, în spatele durerii, în spatele mâhnirii, în spatele încercării se ascunde binecuvântarea lui Dumnezeu, renașterea noastră spirituală, plămădirea din nou a omului, a familiei. Cred că fiecare dintre noi își datorează întoarcerea către Dumnezeu unei încercări. Credem că toate merg ca pe roate? Dumnezeu ne ia un copil. Plângem, ne tânguim mult. Dar Dumnezeu își trimite mai apoi harul său iar oamenii se liniștesc. Se liniștesc și se apropie de […]
Dumnezeu, Care păzeşte neputrezite moaştele Drepţilor ca mărturie a curăţiei mărturisirii Ortodoxiei şi ca dovadă veşnică a virtuţilor ce-au locuit într-înşii, păzeşte astfel întreg şi trupul Sf. Spiridon, care scapă, astfel, legilor neschimbabile ale naturii. Căci „unde voieşte Dumnezeu, se biruieşte rânduiala firii”. Sfinţit de Dumnezeu, trupul său primeşte astfel, întâi în cer şi-apoi pe pământ, slava şi închinarea tuturor ortodocşilor.
În urma morții fratelui său, Filip, Irod s-a căsătorit cu soția acestuia, Irodiada, acest lucru fiind împotriva legii. Pentru gestul său, Sfântul Ioan Botezătorul l-a mustrat pe Irod în fața poporului și, în cele din urmă, pentru aceasta, regele l-a aruncat în temniţă și a poruncit să fie legat cu lanțuri, dar nu l-a omorât, pentru că știa că este bărbat drept şi sfânt și îi era frică de oameni, după cum precizează Evanghelistul Matei. Nu la fel gândea și Irodiada, care […]
Într-o cazarmă militară de turci, pe la anul 1700, sub presiunea chinurilor, un preot s-a lepădat de preoție și a devenit, așa cum se zice ”preot bisman”, adică musulman, tăiat împrejur. S-a lepădat de credință, dar și de preoție.
Icoana Maicii Domnului Kazanskaia îl însoţeşte pe credincios, în Rusia, pe întreg parcursul vieţii. E socotită cel mai preţios dar de nuntă – oferit mireselor, în special – în Biserica Rusă. La vestita icoană au alergat întotdeauna nu doar oamenii simpli, ci şi cneji, împăraţi ori mari dregători.
După perioada de pocăință a Postului Mare, care a pregătit sărbătoarea Învierii prin cântările și rugăciunile rostite în smerenie, Biserica se bucură pentru că „acum toate s-au umplut de lumină, și cerul, și pământul, și cele de sub pământ, deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru care S-a preamărit”.
AJUTĂTORUL CELOR AFLAŢI ÎN NECAZURI In anul 1922 am slujit odată la una din bisericile din Taganka şi am ţinut o predică despre Sfântul Nicolae Făcătorul de minuni, despre grabnicul său ajutor şi despre minunile sale. După slujbă, s-a apropiat de mine un bărbat ca la 45 de ani şi mi-a spus că el însuşi a trăit o minune săvârşită de Sfântul Nicolae. Iată, aşadar, ce mi-a povestit: