Arhivele Categotry: Ne vorbesc Sfinții Părinți

Cuvînt a sf.Nicolae Velimirovici la a patra saptamana a Marelui Post

„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai bine fii mereu în frica Domnului.” /Pilde 23:17/ 1. Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia cea dintru început şi buruiana cea străveche au izvorît din păcatul cel dintru început şi străvechi al strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi prea-marele dar ce ţi s-a dat prin botez? 2. Dintr-o cocină murdară, botezul a făcut din tine Biserică. Aşadar, ce […]

Cuvânt la Sâmbăta morţilor

Ce este moartea altceva decât despărţirea sufletului de trup. Fiindcă sufletul, care trăieşte veşnic, nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu. Sufletul părăseşte trupul, de aceea moare numai acesta, căci o parte din noi este muritoare, iar alta nemuritoare. Sufletul, care se desparte de trup neobservat de ochii omeneşti, se ia de către îngeri şi se duce în sânul lui Avraam, dacă este drept, sau în temniţa iadului, dacă este păcătos, până ce va veni ziua cea […]

Care este înțelesul psalmului „La râul Babilonului” cântat în Postul Mare?

„La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântați-ne nouă din cântările Sionului!“ Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte […]

UNUI OM MODEST CE SE CĂIEŞTE PENTRU UNELE CUVINTE ALE SALE

Bine ai făcut că te-ai pocăit îndată. Dumnezeu a lăsat pocăinţa spre mântuire. Iar dacă n-ar fi fost aşa, nici apostolii nu s-ar fi mântuit, ce să mai vorbim de ceilalţi oameni. Cu limba ai păcătuit, cu inima te-ai pocăit. Ai spus o vorbă răutăcioasă împotriva vecinului tău. Parcă ai fi aruncat o scânteie în paie. Tot satul a auzit şi a râs. Vecinul s-a necăjit şi te-a dat în judecată. Ai plătit mult, te-ai supărat încă şi mai mult. Pe […]

Să alergăm la Izvorul Păcii

Ura, neînțelegerile, tulburarea care izgonesc Pacea sunt rodul păcatului, lucrul Satanei; și lumea, în loc să combată cauzele care nimicesc pacea, se afundă și mai adânc în păcat și în stricăciune. Biserica se roagă necontenit pentru Pace, ceea ce însemnează că pacea o face altcineva de la care o cere; de aceea și zice: „Pentru pacea de Sus”, arătând că izvorul păcii nu-i pe pământ, ci în Cer, la Dumnezeu. Și lumea, în loc să alerge la Izvorul păcii, se […]

„Adevărata smerenie conţine toate celelalte virtuţi”

Smerenia reprezintă starea de umilinţă, de modestie în comportament şi activitate, stare opusă mândriei. Smerenia este un cuvânt cu conţinut pur creştin şi se înţelege ca un dar de sus şi o cunoaştere de sine în raport cu Dumnezeu şi cu semenii noştri, dar care trebuie cultivat şi păstrat, fiind totodată şi o virtute. Mântuitorul Iisus Hristos a vorbit puţin despre smerenie, dar ne-a arătat-o prin însăşi viaţa Lui. Căci, Dumnezeu fiind „S-a deşertat pe Sine (de slavă), luând chip […]

Iubirea – rodul de seamă al inimii omenești

Capetele despre dragoste ale Sfântului Maxim Mărturisitorul sunt una dintre cele mai frumoase scrieri filocalice. Condensând multe gânduri bune și idei luminoase, această lucrare reprezintă un veritabil tratat despre virtutea iubirii. Constituie de asemenea o mărturie exigentă despre ce ar trebui și ce nu ar trebui să fie considerat drept iubire, un discernământ pe care lumea actuală este pe cale să-l piardă.

Tânărul, deznădejdea și Xenia cea minunată

Un preot din California de Nord slujea într-o parohie compusă din foști creștini evanghelici convertiți la Ortodoxie. Pe când parohia aceasta încă nu era ortodoxă, veneau aici dintre cele mai diverse tipuri de oameni pentru a asculta citindu-se din Evanghelie. Într-o zi, lângă casa lor de rugăciune s-a oprit un tânăr cu o motocicletă. Înfățișarea îl prezenta a fi un pierde-vară, dar el își dorea sincer să-L cunoască pe Hristos.

Sfânta Cuvioasa Xenia din Petersburg 6 februarie

Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vârsta de douăzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat de câţiva ani de căsnicie laolaltă, trăind îndestulat şi fericiţi, având o viaţă lipsită de griji în oraşul-capitală al Rusiei, Sankt Petersburg.

Sfântul Maxim Mărturisitorul – despre dragostea adevărată!

Sfântul Maxim a fost un teolog desăvârșit. El a fost influențat de Sfinții Gri­gorie de Nazianz și Dionisie Areopagitul. Opera pe care el a creat-o poate fi numită pe bună dreptate „sistem” teologic, datorita coezi­unii, structurii și modului în care a fost concepută. El a abordat aproape toate aspectele teologiei: exegeza biblică, dog­matica, ascetica, mistica, liturgica și poezia.

Dacă nu poți să iubești, măcar să nu urăști – Sf.Cuv. Maxim Marturisitorul

Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea; vestejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea; înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată.

Viața lăuntrică în era informației

În lumea hipercomunicării globalizate, în era informaţiei, omul preocupat de viaţa spirituală e pândit de riscul unei înţelegeri eronate a credinţei. Întreaga lucrare a vieţii spirituale ar putea fi restrânsă, de exemplu, la vorbirea despre, la cunoştinţa despre, trecând sub tăcere lucrarea propriu-zisă a poruncilor, valoarea făptuirii. În fapt, putem experia în viaţa de fiecare zi uşurinţa cu care putem vorbi despre o anumită realitate, în comparaţie cu făptuirea concretă.

Cine a fost Sfântul Eftimie cel Mare, prăznuit pe 2 februarie în calendarul creștin ortodox. Viața și minunile săvârșite

Sfântul Eftimie cel Mare a venit pe lume în Melitina, din pântece sterp, iar nașterea sa a fost o minune pentru părinții săi, deoarece s-au chinuit foarte multă vreme să aducă pe lume un copil. El a trăit în secolul al IV-lea, în timpul domniei împăratului Grațian, cunoscând viața bisericească încă de la o vârstă foarte fragedă.

Împărtăşania rară produce mare vătămare, Sfântul Nicodim Aghioritul

Împărtășania rară produce însă creștinilor toate cele contrare; căci cine întărzie să se împărtășească, acela nu face nicio pregătire, nu devine atent, nu are o pază strânsă față de gândurile rele, pentru că întârzierea îl face să cadă în nepăsare, iar înflăcărarea evlaviei și a iubirii dumnezeiești se răcește; lungimea timpului îi permite să umble cu ușurătate și indiferența în viață lui, să nu aibă teama în suflet, contracție în simțuri și pază la mișcările lui, ci-l face să aibă […]

Pilda samarineanului milostiv – Comentarii Patristice

(Lc. 10, 25) Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Oricine înțelege pe deplin taina întrupării ar putea să-i spună învățătorului de lege: Dacă într-adevăr ai fi fost priceput în cele ale Legii și în înțelesurile profundei sale învățături, nu ai fi uitat pe Cine încerci să ispitești. Ai crezut că este doar un simplu Om, doar un Om și nu Dumnezeu care s-a făcut văzut în […]

Sfântul Ioan Gură de Aur: De ce unii răi sunt pedepsiţi din lumea aceasta, şi de ce nu toţi

Zice-va cineva: Iată acela, bogatul, care săvârşeşte asuprirea, hrăpirea, nedreptatea – care în fiecare zi doseşte din cele ale săracilor, şi nu are nimic a suferi.

Sfântul Ioan Gură de Aur: despre încercările celor drepţi

Ades aud zicându-se: Dacă Dumnezeu ar iubi pe cei săraci, n-ar îngădui ca ei să fie săraci. Alţii, văzând un om căzut pradă unei neputinţe, unei boli lungi, întreabă: Ce s-au făcut milosteniile acestora? Ce bunele lor fapte?

ACOPERAMANTUL MAICII DOMNULUI

De la început, la marginile Constantinopolului s-a construit o biserică numită Vlaherne, undeva în marginea dinspre apus, nord-vest, pe partea europeană a Constantinopolului. Această biserică se pare că a fost construită de vlahii noştri, că de aceea se numeşte Vlaherne, adică de traci din Moesia, cum au rămas până acum aromânii, şi istroromânii, şi meglenoromânii, din vechile populaţii romanizate ale tracilor, din cei de un neam cu noi, că şi noi eram din marele neam al tracilor romanizaţi. Aceştia, fiind mulţi, cum sunt şi acum în […]

DESPRE ÎMPĂRTĂŞIREA RARĂ ŞI DEASĂ

Credinciosul: Părinte, dar cum stau lucrurile cu cei ce zic că noi, creştinii, trebuie neapărat să ne împărtăşim mai des cu Sfintele Taine? Preotul: E bine ca un creştin să se împărtăşească mai des, dar cu pregătirea cuvenită unei asemenea Sfinte şi înfricoşate Taine. Ca să ne dăm seama de primejdia ce aşteaptă pe cei ce vor a se împărtăşi fără pregătirea cuvenită, să ascultăm cuvintele Sfântului şi marelui Apostol Pavel, care, în această privinţă, spune aşa: Să se cerceteze însă omul […]

Sfantul Simeon Stalpnicul

Sfantul Simeon Stalpnicul (390-459) este praznuit pe 14 septembrie. S-a nascut din parinti tarani, in satul Sis, din Asia Mica. A parasit casa parinteasca la varsta de optsprezece ani si a imbratisat viata monahala la manastirea Eusebona. De aici s-a mutat la Telanissos, unde a trait ca anahoret. Sfantul Simeon Stalpnicul s-a facut incepatorul unei practici necunoscute pana la el, aceea de a se ruga zi si noapte de la inaltimea unui stalp. De aici a primit si numele de […]

1 2 3 4 5 6 7 … 16 17