Smerenia reprezintă starea de umilinţă, de modestie în comportament şi activitate, stare opusă mândriei. Smerenia este un cuvânt cu conţinut pur creştin şi se înţelege ca un dar de sus şi o cunoaştere de sine în raport cu Dumnezeu şi cu semenii noştri, dar care trebuie cultivat şi păstrat, fiind totodată şi o virtute. Mântuitorul Iisus Hristos a vorbit puţin despre smerenie, dar ne-a arătat-o prin însăşi viaţa Lui. Căci, Dumnezeu fiind „S-a deşertat pe Sine (de slavă), luând chip […]
Capetele despre dragoste ale Sfântului Maxim Mărturisitorul sunt una dintre cele mai frumoase scrieri filocalice. Condensând multe gânduri bune și idei luminoase, această lucrare reprezintă un veritabil tratat despre virtutea iubirii. Constituie de asemenea o mărturie exigentă despre ce ar trebui și ce nu ar trebui să fie considerat drept iubire, un discernământ pe care lumea actuală este pe cale să-l piardă.
Un preot din California de Nord slujea într-o parohie compusă din foști creștini evanghelici convertiți la Ortodoxie. Pe când parohia aceasta încă nu era ortodoxă, veneau aici dintre cele mai diverse tipuri de oameni pentru a asculta citindu-se din Evanghelie. Într-o zi, lângă casa lor de rugăciune s-a oprit un tânăr cu o motocicletă. Înfățișarea îl prezenta a fi un pierde-vară, dar el își dorea sincer să-L cunoască pe Hristos.
Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vârsta de douăzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Teodorovici, s-au bucurat de câţiva ani de căsnicie laolaltă, trăind îndestulat şi fericiţi, având o viaţă lipsită de griji în oraşul-capitală al Rusiei, Sankt Petersburg.
Sfântul Maxim a fost un teolog desăvârșit. El a fost influențat de Sfinții Grigorie de Nazianz și Dionisie Areopagitul. Opera pe care el a creat-o poate fi numită pe bună dreptate „sistem” teologic, datorita coeziunii, structurii și modului în care a fost concepută. El a abordat aproape toate aspectele teologiei: exegeza biblică, dogmatica, ascetica, mistica, liturgica și poezia.
Înfrânează iuțimea sufletului cu dragostea; vestejește partea poftitoare a lui cu înfrânarea; înaripează partea rațională a lui cu rugăciunea. Și lumina minții nu se va întuneca niciodată.
În lumea hipercomunicării globalizate, în era informaţiei, omul preocupat de viaţa spirituală e pândit de riscul unei înţelegeri eronate a credinţei. Întreaga lucrare a vieţii spirituale ar putea fi restrânsă, de exemplu, la vorbirea despre, la cunoştinţa despre, trecând sub tăcere lucrarea propriu-zisă a poruncilor, valoarea făptuirii. În fapt, putem experia în viaţa de fiecare zi uşurinţa cu care putem vorbi despre o anumită realitate, în comparaţie cu făptuirea concretă.
Sfântul Eftimie cel Mare a venit pe lume în Melitina, din pântece sterp, iar nașterea sa a fost o minune pentru părinții săi, deoarece s-au chinuit foarte multă vreme să aducă pe lume un copil. El a trăit în secolul al IV-lea, în timpul domniei împăratului Grațian, cunoscând viața bisericească încă de la o vârstă foarte fragedă.
Împărtășania rară produce însă creștinilor toate cele contrare; căci cine întărzie să se împărtășească, acela nu face nicio pregătire, nu devine atent, nu are o pază strânsă față de gândurile rele, pentru că întârzierea îl face să cadă în nepăsare, iar înflăcărarea evlaviei și a iubirii dumnezeiești se răcește; lungimea timpului îi permite să umble cu ușurătate și indiferența în viață lui, să nu aibă teama în suflet, contracție în simțuri și pază la mișcările lui, ci-l face să aibă […]
(Lc. 10, 25) Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Oricine înțelege pe deplin taina întrupării ar putea să-i spună învățătorului de lege: Dacă într-adevăr ai fi fost priceput în cele ale Legii și în înțelesurile profundei sale învățături, nu ai fi uitat pe Cine încerci să ispitești. Ai crezut că este doar un simplu Om, doar un Om și nu Dumnezeu care s-a făcut văzut în […]
Zice-va cineva: Iată acela, bogatul, care săvârşeşte asuprirea, hrăpirea, nedreptatea – care în fiecare zi doseşte din cele ale săracilor, şi nu are nimic a suferi.
Ades aud zicându-se: Dacă Dumnezeu ar iubi pe cei săraci, n-ar îngădui ca ei să fie săraci. Alţii, văzând un om căzut pradă unei neputinţe, unei boli lungi, întreabă: Ce s-au făcut milosteniile acestora? Ce bunele lor fapte?
De la început, la marginile Constantinopolului s-a construit o biserică numită Vlaherne, undeva în marginea dinspre apus, nord-vest, pe partea europeană a Constantinopolului. Această biserică se pare că a fost construită de vlahii noştri, că de aceea se numeşte Vlaherne, adică de traci din Moesia, cum au rămas până acum aromânii, şi istroromânii, şi meglenoromânii, din vechile populaţii romanizate ale tracilor, din cei de un neam cu noi, că şi noi eram din marele neam al tracilor romanizaţi. Aceştia, fiind mulţi, cum sunt şi acum în […]
Credinciosul: Părinte, dar cum stau lucrurile cu cei ce zic că noi, creştinii, trebuie neapărat să ne împărtăşim mai des cu Sfintele Taine? Preotul: E bine ca un creştin să se împărtăşească mai des, dar cu pregătirea cuvenită unei asemenea Sfinte şi înfricoşate Taine. Ca să ne dăm seama de primejdia ce aşteaptă pe cei ce vor a se împărtăşi fără pregătirea cuvenită, să ascultăm cuvintele Sfântului şi marelui Apostol Pavel, care, în această privinţă, spune aşa: Să se cerceteze însă omul […]
Sfantul Simeon Stalpnicul (390-459) este praznuit pe 14 septembrie. S-a nascut din parinti tarani, in satul Sis, din Asia Mica. A parasit casa parinteasca la varsta de optsprezece ani si a imbratisat viata monahala la manastirea Eusebona. De aici s-a mutat la Telanissos, unde a trait ca anahoret. Sfantul Simeon Stalpnicul s-a facut incepatorul unei practici necunoscute pana la el, aceea de a se ruga zi si noapte de la inaltimea unui stalp. De aici a primit si numele de […]
La data de 14 septembrie, calendarul ortodox menţionează începutul anului bisericesc. Este o tradiţie bizantină veche, preluând data de începere a „indictioanelor” romane, perioade de 15 ani de recalculare a impozitelor datorate statului. Data aceasta a fost legată ulterior de începerea propovăduirii de către Mântuitorul Hristos a Evangheliei, aşa cum reiese din pasajul biblic ce se citeşte în această zi.
Schimbarea la Faţă a lui Hristos de pe Muntele Tabor a avut loc cu puţin timp înainte de Patimi, mai precis, cu patruzeci de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit. De altfel, scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru a nu se face şovăielnici la vederea celor ce aveau să se petreacă în zilele următoare.
Încă din primele secole creștine există dovezi ale celebrării în biserici a sărbătorii Schimbării la Față, iar de la sfârșitul secolului al VI-lea, data pentru această sărbătoare s-a stabilit la 6/19 august. Tot din această perioadă datează și primele opere de artă iconografică.
Eu mă tem pentru dvs. Îmi scrieţi că v-aţi asigurat pe dvs. şi pe copiii dvs. atât de solid, încât acum puteţi trăi fără grijă. Lipsa dvs. de grijă a izgonit, pare-se, din sufletul dvs. frica de Dumnezeu. Prin ce v-aţi asigurat? Prin bani? Oare n-aţi auzit în aceste zile cum falimentele neaşteptate ale băncilor fac din milionari cerşetori şi, mai rău, sinucigaşi? Prin case şi magazine? Oare nu aţi citit despre desele cutremure, care într-o clipă prefac oraşele în […]
„Fericit, dar, cel care n-a stat pe calea păcătoșilor! (Psalmi 1, 1) Dar ce înseamnă «n-a stat»?