\r\n
Vezi ce întrebare îi pune Pilat mai întîi? Aceea pe care iudeii o vînturau neîncetat în sus şi în jos. Cînd iudeii au văzut că Pilat nu ţine seamă de vina lui Hristos faţă de legea lor, L-au învinuit de crimă împotriva statului. Aşa au făcut şi cu apostolii.
\r\n
\r\n
Iată, în timp ce cântam Prohodul Domnului împreună cu Părinţii, cineva m-a întrebat dacă nu există cumva sentimentalism în stihurile Prohodului. Şi, într-adevăr, atunci când citeşti formal Prohodul, de la început până la sfârşit, citind şi judecând Prohodul din exterior, poţi vedea că există mult sentimentalism.
\r\n
\r\n
Zilele trecute, în timp ce beam ceai, verisoara mea, femeie în toata firea, a început a plînge, zicînd ca vrea sa-mi puna o întrebare pe care nu a mai pus-o nimanui. În sfîrsit, dupa ce s-a scuzat de multe ori: „ca este o hula”, „ca îi este rusine ca are astfel de gînduri” si-a luat inima în dinti si a vorbit. „De ce – zice ea plîngînd -, Iisus s-a speriat în gradina?
\r\n
\r\n
Rugaciunea cea din Ghetsimani a lui Hristos este, fara indoiala, cea mai inalta dintre toate rugaciunile, dupa vrednicia sa launtrica si dupa puterea sa rascumparatoare a lumii. In acelasi timp este una dintre cele mai nepretuite descoperiri despre Dumnezeu si despre Om.
\r\n
\r\n
Înaintea noastră se desfăşoară cele din urmă pagini din viaţa pământească a Domnului. Se apropia praznicul evreiesc al Paştilor, şi odată cu el se apropia momentul pătimirilor şi morţii pe Cruce a Mântuitorului.
\r\n
\r\n
“În acest fragment din Scriptură (Matei 26: 6-16.) citim cum, în timp ce Domnul nostru se pregătea pentru Patimile Sale, o femeie veni şi-L unse cu un ulei foarte preţios; şi este impresionant cum Domnul nostru a acceptat o asemenea iubire de la oameni simpli.
\r\n
\r\n
Domnul stătea la masă cu ucenicii Săi, în seara Cinei de Taină… Era ceasul cel mai zguduitor! Totdeauna le spusese ucenicilor adevăruri mari şi neaşteptate, dar niciodată ca acum.
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
Maica Gavrilia Papaiannis, Asceta Iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, p. 462
\r\n\r\n
\r\n
Adesea, femeile singure sunt sfătuite să-şi umple viaţa cu îngrijirea copiilor la un orfelinat. Dar nu toate scapă de sentimentul singurătăţii prin această activitate. O cunoştinţă mi-a spus: „Mergeam la copii, le dăruiam căldură, dar şi eu vroiam, în acel timp, atenţie şi căldură umană.”
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
Cînd a spus ucenicilor că „nici îngerii“, le-a închis gura, ca să nu mai caute să afle ceea ce nu ştiu nici îngerii; cînd a spus că „nici Fiul” îi opreşte nu numai să ştie, dar să şi cerceteze.
\r\n
\r\n
Bolta cerească, Raza
\r\n
În partea superioară a icoanei, la mijloc, se află un semicerc delimitat cromatic în tonuri de gri-albăstrui, în degradé, reprezentare iconografică tradi-ţională a bolţii cereşti şi, totodată, a Sfintei Treimi, de unde izvorăşte o rază de lumină, simbol discret al harului Duhului Sfânt, care se îndreaptă spre capul Maicii Domnului.
\r\n
\r\n
Binevesteşte, pământule, bucurie mare, lăudaţi, ceruri, slava lui Dumnezeu (cântarea a 9-a din Canonul Bunei Vestiri). Ce bucurie i se porunceşte pământului să binevestească? Bucuria mântuirii în Domnul Iisus Hristos.
\r\n
Sf. Iacov mărt., ep. (VIII-IX). Cuv. Serafim de la Vîriţ (1949). Sf. Chiril, ep. Cataniei (I-II). Sf. Toma, patr. Constantinopolului (610).
\r\nLiturghia Darurilor mai înainte Sfințite.\r\n
Experienţa dulceţii Duhului Sfînt
\r\n
E o mare deosebire între omul simplu care a cunoscut pe Domnul prin Duhul Sfînt, şi omul, chiar foarte mare, care n-a cunoscut harul Sfîntului Duh.
\r\n
\r\n
“Iubiţii mei, nu ştiu ce v-aţi fi aşteptat să auziţi în acest ceas, ce ar fi mai bine să spunem. Doar Dumnezeu ştie. Dar pentru că, prin slujba de după amiază a Ceasului al IX-lea, se încheie sărbătoarea Sfântului Lazăr şi, odată cu Vecernia, începe Sărbătoarea Floriilor, iar de mâine după amiază intrăm în Săptămâna Mare, poate că ar fi bine să începem cu ceea urmează. Sunt lucruri potrivite nouă, celor atât de preocupaţi, de grăbiţi spre multe, este prilej să trăim şi sărbătorim aşa cum se cade Săptămâna Mare. Cei mai mulţi, în fugă, îşi vor aminti că este Săptămîna Mare şi vor trece, cât de puţin, pe la biserică. Chiar şi cei care îşi consacră timp pentru biserică, pentru slujbe, de fapt nu sunt sloboziţi de cele în care sunt prinşi, nu sunt dezlegaţi din cele cu care sunt legaţi.
\r\n
\r\n
– Părinte Rafail, aţi spus că pe meleagurile noastre ortodoxia este puţin înţeleasă şi trăită; am dori să ne conştientizaţi mai mult asupra acestui lucru.
\r\n