\r\n Imediat ce începe a doua parte a Sfintei Liturghii, intitulată Liturghia credincioșilor, întrucât doar cei botezați pot participa la ea datorită sacralității sale, strana împreună cu cei prezenți cântă imnul heruvic sau, după denumirea mai bine cunscută și mai des utilizată, Heruvicul. \r\n
\r\n Există rugăciuni pentru cei care urmează să moară, de pregătire pentru această trecere spre cele veşnice. În primul rând, această pregătire constă în întoarcerea de la cele vremelnice la cele veşnice. Sfântul Serafim spunea înaintea morţii sale: „Trupeşte mă simt aproape de moarte, dar în duh sunt ca un nou-născut, simt toată noutatea şi prospeţimea unui început, nu a unui sfârşit”. \r\n
\r\n Oameni săraci vor fi întotdeauna, fiindcă izvoarele sărăciei sunt nesecate: bolile, şomajul, disproporţia între salariu şi trebuinţele traiului, viciile. \r\n
\r\n Aceasta este întrebarea pe care mi-a adresat-o un tânăr rebel. Oare ce stare sufletească se poate ascunde în spatele unui suflet de adolescent care întreabă astfel de lucruri? Încă un strigăt disperat al unui tânăr răzvrătit, încă un adolescent revoltat. Personal, cred în sinceritatea multor tineri răzvrătiți – ca unul care am fost asemenea lor. \r\n
\r\n Trăim în plin progres material. Natura a fost cercetată în amănunte. Ştiinţa i-a descoperit toate văluri-le de mister şi i-a aflat toate legile ce o stăpânesc. Tehnica este regina veacului nostru. Maşinismul, indus-trialismul au luat proporţii gigantice. Orbiţi de acest progres material, mulţi oameni din vremea noastră socot că se pot dispensa de tot ceea ce nu ţine de ei. Astfel ei zic: „Nu mai este nevoie de religie! \r\n
\r\n „Voi sunteți sarea pământului… \r\n Voi sunteți lumina lumii” \r\n (Matei 5, 13, 14) \r\n Lumina dă mai întâi de toate viață. Ea este pricina vieții în cadrul naturii. Lumina luminează lumea, ne înlesnește să lucrăm, să mergem, să creăm. Fără lumină viața încetează sau se păstrează într-o stare hipotonică. Plantele, mai expresive decât orice are viață pe planeta noastră, ne descoperă valoarea luminii prin faptul că se întorc mereu spre ea și o caută. Heliotropul[1], de pildă, este […]
\r\n În România mass-media este o putere. Dintre mijloacele mass-media cel mai mare impact îl are televizorul. Ca aparat, televizorul este o invenţie a minţii omeneşti – care în sine nu este nocivă; însă modul în care el este folosit, cu precădere în ultimii unsprezece ani la noi şi în ultimii treizeci de ani în occident, l-a transformat în cea mai distructivă armă din lume – pentru suflet. \r\n
\r\n Ectenia pentru cei chemați, sau a catehumenilor, cum mai este denumită, din cadrul Sfintei Liturghii, reprezintă un ansamblu de cereri pentru cei care, după ce și-au însușit învățăturile de credință, au convingerea deplină că vor să primească Taina Sfântului Botez pentru a intra în comunitatea creștin-ortodoxă. \r\n
\r\n Harul Sfântului Duh se manifestă în multe chipuri și darurile aduse de el sunt multe și diferite. Sfântul Duh prin lucrarea înaltă a rugăciunii și a trezviei dăruiește darul lacrimilor, darul bucuriei, darul mai-înainte-vederii, darul învățăturii, al îndelungii-răbdări, al dumnezeieștii mângâieri, al nădejdii, darul dumnezeieștii dragoste, al contemplației, al răpirii minții. \r\n
\r\n Acum uite de câte feluri sunt fericirile, ca să înţelegi de câte feluri sunt Sfinţii. Nu ştiu la care categorie de Sfinţi te referi atunci când îi învinuieşti de lipsă de creativitate şi nebunie. Dacă ai citi câteva rânduri din Ioan Gură de Aur, ai descoperi în el un orator aşa cum nu vei auzi în nici o facultate de jurnalism şi nici într-un Parlament de azi. \r\n
\r\n Utrenia, sau slujba dimineții, are ca scop principal slăvirea lui Dumnezeu pentru trimiterea în lume a Fiului Său, Cel ce a risipit prin întruparea Sa întunericul înșelăciunii și a zdrobit puterea iadului, dăruindu-ne nouă lumina dreptei credințe și mântuirea, cea mult așteptată de strămoșii noștri. \r\n
\r\n Consider că a fi tolerant înseamnă a fi îngăduitor, iertător și a accepta pe cel de lângă tine, atât timp cât nu îți sunt lezate drepturile tale fundamentale. Cu alte cuvinte, eu trebuie să mă plasez într-un raport de apreciere și toleranță cu orice persoană care îmi respectă identitatea și care nu îmi încalcă dreptul la viață, la exprimare sau la orice altceva ce îmi este îngăduit și garantat de legile statului – dar, și de legile morale. \r\n
\r\n În cadrul oficierii Sfintei Liturghii, un moment de mare semnificație pentru creștini este mărturisirea credinței, manifestată aici prin rostirea Simbolului de credință sau, mai simplu, a Crezului. \r\n
\r\n Acest model viaţă–moarte apare şi în procesul creşterii noastre. În fiecare etapă trebuie să moară ceva în noi ca să putem trece la etapa următoare. Trecerea de la vârsta sugarului la prima copilărie, de la copilărie la adolescenţă, de la adolescenţă la vârsta adultului – implică, de fiecare dată, o moarte lăuntrică ce dă naştere la ceva nou. \r\n
\r\n În părţile cetăţii Tuderia, între doi munţi şi o vale, la un loc care se numea Entiroclina, era o biserică a Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria. La acea biserică era un preot, anume Sever, foarte minunat, prin viaţa lui cea plăcută lui Dumnezeu. Iar un bărbat, vieţuitor din cei de acolo, îmbolnăvindu-se şi de moarte apropiindu-se, a trimis degrabă la preotul acela, rugându-l să vină la el, ca, prin mărturisire şi prin pocăinţă, să-şi […]
\r\n La început a fost Cuvântul. Fără El nu există nimic din ceea ce este. Noi facem în fiecare zi experienţa dureroasă a unei vieţi mizerabile în trupul nostru. Cu toate acestea, suntem creaţi după chipul lui Hristos, al Celui absolut. Dacă fiinţa a fost creată pentru Dumnezeu, ea nu trebuie să moară. Dumnezeu a creat viaţa. El n-a creat moartea. Scopul nostru este viaţa cu Hristos-Dumnezeu, nemurirea. \r\n
\r\n \r\n „Mi se arată deseori în vis un înger care îmi spune dacă să fac sau să nu fac anumite lucruri, care îmi spune când sunt sărbători şi când trebuie să merg la biserică. Tot el m-a şi învăţat unele rugăciuni către Maica Domnului. De ce Biserica zice să nu crezi în vise, când tot ce spune el să fac e bine? Ba chiar datorită lui o fată a scăpat „întreagă”…, că mi-a zis îngerul că dacă păcătuiam cu […]
\r\n După hotărârea tatălui său de a se face pustnic, Sfânta Nina a fost lăsată sub ascultarea stareţei Niofora, care conducea o mănăstire aflată în apropierea Sfântului Mormânt. Niofora îi vorbea tot timpul Ninei despre viaţa duhovnicească şi o ajuta să sporească pe calea virtuţii, iar Nina se întreba adesea ce s-a întâmplat cu cămaşa Mântuitorului Hristos. Ori de câte ori citea pasajul legat de Răstignirea Domnului, îi punea stareţei această întrebare. Stareţa i-a spus la un moment dat că […]
\r\n În procesul educaţiei religioase a copilului, factorul principal este familia, cunună a creaţiei şi expresie a iubirii lui Dumnezeu. Ea a fost numită de către Sfântul Ioan Gură de Aur „mica biserică“ sau „biserica de acasă“, pentru caracterul ei comunitar şi atmosfera de sfinţenie pe care trebuie să o cultive. Poate fi considerată, de asemenea, ca o „mică şcoală“, pentru că aici copiii primesc lecţii esenţiale de viaţă, nu doar în cei şapte ani de acasă, ci şi ulterior. […]
\r\n Voi începe acest cuvînt despre ascultare cu o povestioară din Pateric. \r\n Morala acestei povestioare arată că mîntuirea sufletului este rodul ascultării, smereniei şi îndelungatei răbdări. „Ascultarea este înmormîntarea voii şi învierea smereniei.“ \r\n