Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Citirea Sfintei Scripturi – potrivit învățăturii Sfîntului Ioan Gură de Aur, întemeiate pe Epistolele Apostolului Pavel

Este cunoscut faptul că Sfînta Scriptură reprezintă lectura centrală în toate actele de cult ale Bisericii noastre. Pericopele evanghelice și apostolice din Noul Testament, psalmii și citirile din cărțile profetice și istorice ale Vechiului Testament acoperă viața de cult a Bisericii pe toată durata anului liturgic. Mai mult încă, Sfînta Scriptură este prezentă în toate imnurile și rugăciunile Bisericii noastre prin citarea frecventă a diferitelor pasaje, expresii și prin terminologia scripturistică folosită în limbajul de cult. Se poate spune că […]

Biserica, care „n-avea dreptul să existe”: anii prigonirilor – viaţa Planetariului din Chişinău (1962-1991)

\r\n În anii ’60 ai secolului XX, când lumea era influenţată de cosmonautică, în toate capitalele republicilor unionale (din fosta U.R.S.S.) au început a fi deschise aşa-numitele centre de studiere a astronomiei, cosmonauticii, a ştiinţelor despre Pământ – aşa-numitele planetarii. Pentru deschiderea unor asemenea centre specifice era nevoie de săli mari cu cupole rotunde. Şi întrucât nu toate republicile dispuneau de mijloace pentru construcţia acestor clădiri „ne-standarde”, planetariile erau „localizate” în fostele (!) biserici.

Halloween-ul, transformarea sfinţilor în vrăjitori

\r\n Dovleci, măşti, costume, focuri, copii, spirite bune sau rele, fantome, vârcolaci, colindat, chiar şi UNICEF. Toate în numele sfinţilor, într-o sărbătoare de import, cu nume pe cât de generos, pe atât de pervertit: Halloween. Civilizaţia occidentală reuşeşte, din nou, o fatală piruetă spirituală: transformarea sfinţilor şi a creştinilor adormiţi întru Domnul, în vampiri, vârcolaci şi alte întruchipări ale groazei.

Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine

Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi! \r\n Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu ne spune că „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înșine și adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească pe noi de toată nedreptatea” (1 Ioan 1, 8-9).\r\n \r\n Așa că, dacă este vreun moment când omul este […]

„A fi cu Domnul, în Domnul, pentru Domnul”

În Dumnezeu, toate se ţin împreună, toate împreună-lucrează. Căci, după cum ne învaţă Părinţii Bisericii, este de ajuns să lucrezi o virtute ca să le câştigi într-o anumită măsură şi pe celelalte. Și astfel, chiar dacă dragostea este cununa, la ea nu se poate ajunge fără ascultare, fără răbdare, fără multă rugăciune – şi fără buna-primire a voii lui Dumnezeu, vădită printr-o viaţă cu adevărat evlavioasă, iar nu ipocrită. Aceasta este împărtășirea roadelor experienţei atleţilor lui Hristos, potrivit mărturiei aduse […]

Pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic

Mineiul lunii octombrie anunţă că, „după 11 zile ale acestei luni, în Duminica viitoare, săvârşim pomenirea Sfinţilor Părinţi, celor ce s-au adunat în Niceea, a doua oară, la al şaptelea a toată lumea Sinod, trei sute şaizeci şi cinci de Sfinţi Părinţi, spre lepădarea şi răsturnarea dogmelor celor fără de Dumnezeu, ale urâtorilor de icoane, ale lui Copronim şi ale episcopilor celor de o cugetare împreună cu el, şi asupra nelegiuitului lor soboraş”. Conform Tipiconului Marii Biserici din Constantinopol (sec. […]

Biserica nu este instituție seculară

Biserica există ca neîncetată revelare a lui Dumnezeu. Dacă ”cel ce L-a văzut pe Fiul, L-a văzut pe Tatăl”, la fel și cel ce a văzut așezământul, instituția Bisericii L-a văzut pe Domnul nostru, Dumnezeu-Omul, Care este cu noi în chip nevăzut, și pe Duhul Sfânt. Biserica nu poate exista în alt mod și nici nu învață sau teologhisește altfel. Modul treimic de existență constituie taina Bisericii și reprezintă predica cea mai limpede care îl convinge pe om că Dumnezeu […]

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat anul 2015 ca „An omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“

\r\n Anul 2015 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial al misiunii parohiei şi mănăstirii azi“ şi „Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilor păstori de suflete din eparhii“.

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI : CREDEM NUMAI CEEA CE ÎNŢELEGEM?

Pe lângă acei care zic că nu vreau să creadă decât în ceea ce văd, mai este o categorie de oameni care susţin că nu vreau să creadă decât numai ceea ce înţeleg. Religia afirmă o mulţime de adevăruri greu de cuprins cu mintea omenească. Aşa, de pildă, adevă-rul că cele trei persoane ale Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, alcătuiesc o singură fiinţă; că Domnul Iisus Hristos a fost în acelaşi timp Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, că […]

Istoria unui stareț ortodox povestită de un pastor luteran

Richard Wurmbrand este un nume încă puţin cunoscut în România. În schimb, cei care au ales calea exilului înainte de 1989 cunosc notorietatea de care se bucură în lume pastorul luteran născut în România, din părinţi evrei, ulterior convertit la creştinism. Organizaţia creată de el, „Misiunea creştină pentru lumea comunistă“, actuala „Vocea martirilor“, a fost şi este una dintre cele mai importante şi influente pe plan mondial, în investigarea şi denunţarea abuzurilor la adresa libertăţii de credinţă în diverse state […]

Despre însemnătatea duhovnicească a familiei pe pământ

\r\n „Care este însemnătatea duhovnicească a familiei pe pămînt? \r\n Familia este izvorul divin al vieţii pe pămînt, precum însuşi Dumnezeu este singurul izvor al vieţii cereşti şi pămînteşti, prin harul Duhului Sfînt care s-a dat Bisericii. Omul nu poate exista şi rodi singur, ci numai în comunitate, în familie.

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI: CREDEM NUMAI CEEA CE VEDEM?

Cele mai multe din adevărurile pe care le propovăduieşte religia noastră sunt de natură tainică. Noi vorbim despre un Dumnezeu, dar nu-L putem arăta cu degetul. Vorbim de un suflet nemuritor, însă sufle-tul nu poate fi pipăit. Noi vestim o viaţă veşnică, însă aceasta nu-i „controlabilă”, deoarece începe abia dincolo de mormânt. Pe temeiul descoperirii dumnezeiești, Biserica învaţă aceste adevăruri şi zice lumii: „Credeţi! Credeţi și vă veți mântui”. Dar oamenii de astăzi nu prea vreau să creadă. Mândri de […]

„Persoanele care au credinţă au durată de viaţă mai mare“

\r\n Dialog cu conf. dr. Corneliu Zeana, medic primar Cardiologie şi Medicină internă \r\n Conf. dr. Corneliu Zeana, medic primar Cardiologie şi Medicină internă, ne vorbeşte despre sănătatea inimii, despre importanţa corpului sănătos pentru sănătatea sufletului şi importanţa sufletului liniştit pentru sănătatea trupului: ce rol are medicina, ce rol au credinţa, dar şi bucuria în acest context.

E greu oare să fii sfânt ?

Văzând atâta urâciune în lume te gândeşti câteodată: oare cine mai vrea să fie sfânt? Cine mai vrea să-L iubească pe Dumnezeu? Noi creştinii mergem în amonte, împotriva fluxului lumii, încercăm să învingem „sistemul” şi conceptul „dacă așa face toată lumea înseamnă că e bine”. Noi care mărturisim credinţa în Dumnezeu suntem nişte ciudaţi pentru lume şi de multe ori primiți cu reticenţă în mijlocul ei. Nu trebuie să vă îngrijoraţi de ceea ce vedeţi în jur, aşa a fost […]

Dacă bea, trebuie să-ţi pară rău pentru el (Rob al patimii beției)

Scriu această scrisoare în faţa lui S., care mi-a povestit cu durere în suflet despre problemele dintre tine şi Serghei, soţul tău. Din câte înţeleg, amândoi sunteţi vinovaţi şi procedaţi greşit. \r\n Dacă bea, trebuie să-ţi pară rău pentru el. Este deja rob al patimii sale. Nu poate să se izbăvească singur, cu propriile puteri – iar tu, în loc să-l ajuţi, doar îl osândeşti, îi pretinzi ceea ce el încă nu poate da. Consideri că ai dreptate, dar greşeşti […]

Sfântul Dionisie Areopagitul şi ierarhia îngerilor

\r\n Pentru lumea ortodoxă, Sfântul Dionisie Areopagitul reprezintă un autor patristic cu totul special. Operele sale au suscitat suficiente lucrări originale şi constituie o punte de dialog între Răsărit şi Apus. Influenţa sa asupra Sfântului Maxim Mărturisitorul, de pildă, sau asupra unor oameni de cultură renascentişti, ca Laurentio Valla, este indiscutabilă.

Rușinea pe care o simțim când mergem la spovedanie

Să nu se ruşineze cineva să mărturisească duhovnicului câte a făcut, că ruşinea pe care o are când spune duhovnicului este o parte din Canon; şi fiindcă ruşinea este o grea pedeapsă, ne porunceşte Domnul să mărturisim păcatele noastre, ca să primim ruşine în loc de muncă. (…) Dacă vrei să placi prin mărturisire şi să cureţi toate întinările cugetului, şi să se afle sufletul tău strălucit înaintea lui Dumnezeu, să nu te duci aşa simplu, şi cum s-ar nimeri, […]

Sensul vieții

Unii spun că viața noastră este destul de scurtă. Credem, însă, că noi înșine ne scurtăm timpul vieții prin lipsa de măsură, prin reaua întrebuințare a lucrurilor și prin pervertirea obiceiurilor.Dacă ne folosim viața cu respect, cu socotință și cumpătare, atunci aceasta este cu siguranță destul de lungă. Omul, în general, nu apreciază timpul, îl lasă să curgă fără să dobândească vreun folos, îl irosește cu ușurință, nu-l valorifică, nu-l întrebuințează într-un mod folositor. Oamenii trăiesc adesea de parcă ar […]

Avraame, tâlcuieşte stelele…

Cei ce citesc Scriptura nu trebuie să înainteze prea mult în text până vor da peste chemarea şi făgăduinţa Domnului către Avraam: „Caută la cer şi numără stelele, de le vei putea numără pe ele… Aşa va fi seminţia ta [1] (to spérma sou)” (Facerea 15:5). Cred că cei mai mulţi dintre noi vor fi de acord cu faptul că acest text se referă la numeroşii urmaşi a lui Avraam. Porunca „numără stelele” pare să sugereze aşa ceva. \r\n

Noblețea supremă a iertării

A ierta este în esenţă un atribut dumnezeiesc (iertarea omenească apărând în consecinţă ca încă o probă a prezenţei suflului divin în făptură). Singur Hristos poate, ca dintr-o ştersătură de burete, curăţa o întreagă tablă neagră plină de păcate, poate albi pelicula pe care s-au înregistrat toate faptele şi gândurile rele ale unei vieţi omeneşti. Străduindu-ne a ierta şi învăţându-ne a practica şi iertarea sub formele ei mai subtile (pe cei cărora le-am greşit noi, pe noi înşine după ce […]