Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Istoria unui stareț ortodox povestită de un pastor luteran

Richard Wurmbrand este un nume încă puţin cunoscut în România. În schimb, cei care au ales calea exilului înainte de 1989 cunosc notorietatea de care se bucură în lume pastorul luteran născut în România, din părinţi evrei, ulterior convertit la creştinism. Organizaţia creată de el, „Misiunea creştină pentru lumea comunistă“, actuala „Vocea martirilor“, a fost şi este una dintre cele mai importante şi influente pe plan mondial, în investigarea şi denunţarea abuzurilor la adresa libertăţii de credinţă în diverse state […]

Despre însemnătatea duhovnicească a familiei pe pământ

\r\n „Care este însemnătatea duhovnicească a familiei pe pămînt? \r\n Familia este izvorul divin al vieţii pe pămînt, precum însuşi Dumnezeu este singurul izvor al vieţii cereşti şi pămînteşti, prin harul Duhului Sfînt care s-a dat Bisericii. Omul nu poate exista şi rodi singur, ci numai în comunitate, în familie.

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI: CREDEM NUMAI CEEA CE VEDEM?

Cele mai multe din adevărurile pe care le propovăduieşte religia noastră sunt de natură tainică. Noi vorbim despre un Dumnezeu, dar nu-L putem arăta cu degetul. Vorbim de un suflet nemuritor, însă sufle-tul nu poate fi pipăit. Noi vestim o viaţă veşnică, însă aceasta nu-i „controlabilă”, deoarece începe abia dincolo de mormânt. Pe temeiul descoperirii dumnezeiești, Biserica învaţă aceste adevăruri şi zice lumii: „Credeţi! Credeţi și vă veți mântui”. Dar oamenii de astăzi nu prea vreau să creadă. Mândri de […]

„Persoanele care au credinţă au durată de viaţă mai mare“

\r\n Dialog cu conf. dr. Corneliu Zeana, medic primar Cardiologie şi Medicină internă \r\n Conf. dr. Corneliu Zeana, medic primar Cardiologie şi Medicină internă, ne vorbeşte despre sănătatea inimii, despre importanţa corpului sănătos pentru sănătatea sufletului şi importanţa sufletului liniştit pentru sănătatea trupului: ce rol are medicina, ce rol au credinţa, dar şi bucuria în acest context.

E greu oare să fii sfânt ?

Văzând atâta urâciune în lume te gândeşti câteodată: oare cine mai vrea să fie sfânt? Cine mai vrea să-L iubească pe Dumnezeu? Noi creştinii mergem în amonte, împotriva fluxului lumii, încercăm să învingem „sistemul” şi conceptul „dacă așa face toată lumea înseamnă că e bine”. Noi care mărturisim credinţa în Dumnezeu suntem nişte ciudaţi pentru lume şi de multe ori primiți cu reticenţă în mijlocul ei. Nu trebuie să vă îngrijoraţi de ceea ce vedeţi în jur, aşa a fost […]

Dacă bea, trebuie să-ţi pară rău pentru el (Rob al patimii beției)

Scriu această scrisoare în faţa lui S., care mi-a povestit cu durere în suflet despre problemele dintre tine şi Serghei, soţul tău. Din câte înţeleg, amândoi sunteţi vinovaţi şi procedaţi greşit. \r\n Dacă bea, trebuie să-ţi pară rău pentru el. Este deja rob al patimii sale. Nu poate să se izbăvească singur, cu propriile puteri – iar tu, în loc să-l ajuţi, doar îl osândeşti, îi pretinzi ceea ce el încă nu poate da. Consideri că ai dreptate, dar greşeşti […]

Sfântul Dionisie Areopagitul şi ierarhia îngerilor

\r\n Pentru lumea ortodoxă, Sfântul Dionisie Areopagitul reprezintă un autor patristic cu totul special. Operele sale au suscitat suficiente lucrări originale şi constituie o punte de dialog între Răsărit şi Apus. Influenţa sa asupra Sfântului Maxim Mărturisitorul, de pildă, sau asupra unor oameni de cultură renascentişti, ca Laurentio Valla, este indiscutabilă.

Rușinea pe care o simțim când mergem la spovedanie

Să nu se ruşineze cineva să mărturisească duhovnicului câte a făcut, că ruşinea pe care o are când spune duhovnicului este o parte din Canon; şi fiindcă ruşinea este o grea pedeapsă, ne porunceşte Domnul să mărturisim păcatele noastre, ca să primim ruşine în loc de muncă. (…) Dacă vrei să placi prin mărturisire şi să cureţi toate întinările cugetului, şi să se afle sufletul tău strălucit înaintea lui Dumnezeu, să nu te duci aşa simplu, şi cum s-ar nimeri, […]

Sensul vieții

Unii spun că viața noastră este destul de scurtă. Credem, însă, că noi înșine ne scurtăm timpul vieții prin lipsa de măsură, prin reaua întrebuințare a lucrurilor și prin pervertirea obiceiurilor.Dacă ne folosim viața cu respect, cu socotință și cumpătare, atunci aceasta este cu siguranță destul de lungă. Omul, în general, nu apreciază timpul, îl lasă să curgă fără să dobândească vreun folos, îl irosește cu ușurință, nu-l valorifică, nu-l întrebuințează într-un mod folositor. Oamenii trăiesc adesea de parcă ar […]

Avraame, tâlcuieşte stelele…

Cei ce citesc Scriptura nu trebuie să înainteze prea mult în text până vor da peste chemarea şi făgăduinţa Domnului către Avraam: „Caută la cer şi numără stelele, de le vei putea numără pe ele… Aşa va fi seminţia ta [1] (to spérma sou)” (Facerea 15:5). Cred că cei mai mulţi dintre noi vor fi de acord cu faptul că acest text se referă la numeroşii urmaşi a lui Avraam. Porunca „numără stelele” pare să sugereze aşa ceva. \r\n

Noblețea supremă a iertării

A ierta este în esenţă un atribut dumnezeiesc (iertarea omenească apărând în consecinţă ca încă o probă a prezenţei suflului divin în făptură). Singur Hristos poate, ca dintr-o ştersătură de burete, curăţa o întreagă tablă neagră plină de păcate, poate albi pelicula pe care s-au înregistrat toate faptele şi gândurile rele ale unei vieţi omeneşti. Străduindu-ne a ierta şi învăţându-ne a practica şi iertarea sub formele ei mai subtile (pe cei cărora le-am greşit noi, pe noi înşine după ce […]

Atât ţine suferinţa, cât ţine mândria

Suferinţa pricinuieşte la foarte mulţi bătaie de cap. Nu puţini sunt cei care au considerat mântuirea ca scăpare de suferinţă. Trebuie înţeleasă situaţia că dacă sufletul se statorniceşte în buna trăire după poruncile Domnului, multe amărăciuni trec şi vin multe bucurii. Vremea de amărăciune ţine atât timp cât ţin mândria şi celelalte păcate. Cel smerit are cea mai mare mărire, în faţa căruia nu poate rezista nimic, nici lucrurile, nici diavolul. \r\n

FIŢI SFINŢI, PENTRU CĂ EU SUNT SFÎNT

„Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El.“[1] \r\n  (I Ioan, 1, 5) \r\n „FIŢI SFINŢI, PENTRU CĂ EU SUNT SFÎNT.“[2] \r\n Omul este creat de Însăşi Lumina. Fiind zămislit din Lumină el trebuie să se depărteze de întuneric şi să se unească cu Marele Tot, cu Lumina cea adevărată. Doar în acest fel se va sfinţi şi va fi precum Tatăl lui. Nicio faptă nedemnă nu este ochi al luminii, ci pată a întunericului. Lumina este […]

Viaţa din zilele noastre este anormală

Oricine priveşte viaţa contemporană din perspectiva vieţii normale pe care o duceau oamenii în vremurile de mai înainte – să zicem Rusia, sau America, sau orice altă ţară din Apusul Europei din secolul al XIX-lea nu poate să nu-şi dea seama de cît de anormală a devenit viaţa de acum. Întregul concept de autoritate şi ascultare, de decenţă şi politeţe, de comportament public şi particular – toate s-au schimbat radical, au fost răsturnate cu excepţia cîtorva comunităţi – de opinii […]

Prezenţa reală a Mîntuitorului Hristos în Sfînta Euharistie

Prezenţa Mîntuitorului în Sfînta Euharistie, sub forma văzută a pîinii şi a vinului, prin prefacerea acestora în Însuşi Trupul şi Sîngele Său, reprezintă cea mai de seamă semnificaţie a Sfintei Euharistii. Totodată, este una dintre cele mai tainice lucrări dumnezeieşti, considerată, alături de dogma Sfintei Treimi şi a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, misterul cel mai înalt al creştinătăţii. \r\n

De ce să ne iubim dușmanul? Pentru ca răul să devină bine

Toate regulile creștinismului nu au decât un singur scop: dobândirea virtuții iubirii. Iar aceasta se desăvârșește prin iubirea celui ce te dușmănește. Numai așa, putem să stăvilim perpetuarea răului în lume și realizarea armoniei sociale, atât de mult dorită. Ce motive avem, însă, pentru a practica așa ceva, într-o lume din ce în ce mai revanșardă? Să le luăm pe rând: \r\n

Roadele Rugăciunii lui Iisus

Rugăciunea este o faptă bună sau virtute. Ca orice virtute, ea poate fi dobândită în felurite măsuri ale desăvârşi rii, care ţin de lupta duhovnicească a omului, de smerenia sa şi, bineînţeles, de mila şi harul lui Dumnezeu. Roadele Rugăciunii lui Iisus („Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa”) sunt nenumărate, aşa că vom zugravi doar câteva dintre ele. \r\n

Dacă Dumnezeu ne învață smerenia, de ce își dorește așa de mult să-L lăudăm?

Mergând la slujbele Bisericii ați auzit adesea formule de laudă adesate lui Dumnezeu: „Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor, amin” sau “Că a Ta este împărăția și puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh”, sau “Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh” și multe altele. Rugăciunile Bisericii sunt caracterizate de trei aspecte: lauda adusă lui Dumnezeu, mulțumirea pentru […]

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI : SUNT SAVANŢI NECREDINCIOŞI

Înainte cu câţiva ani am ascultat o conferinţă a unui profesor de Universitate. Profesorul era om de ştiinţă şi vorbea despre „Geneza pământului”. Ei bine, mai mult de un ceas, conferenţiarul a înşirat toate teoriile care s-au emis cu privire la naşterea bietului nostru glob, care mai bizară şi absurdă, dar omul n-a aflat de bine, să amintească ascultătorilor nici un cuvânt despre versiunea biblică care afirmă că pământul a fost creat de Dumnezeu. De ce n-a amintit? \r\n

Dacă există Dumnezeu de ce nu L-a văzut nimeni niciodată?

Întrebarea este una capcană dar are ca menire să deschidă o dezbatere mereu actuală: dacă Dumnezeu există de ce El nu mi se arată? de ce nu-L pot vedea? Deşi eu ştiu că mă ajută şi este mereu lângă mine, deşi îl simt cum intervine de multe ori pe zi în viaţa mea, totuşi nu-L văd. Au fost  vremuri când mulţi oameni L-au văzut pe Dumnezeu şi au vorbit cu El. \r\n