\r\n Ce alcătuire minunată este în trupul femeii! Odată cu zămislirea ei, din pântece, poartă în ea sămânţa dăruitoare de neamuri. Trupul ei, atât de perfect lutuit, pe zi ce trece, cu maturizarea lui, se transformă în vas al procreării, al împreună-lucrării cu Dumnezeu, al dăruirii şi al unei jertfiri permanente, al unui sacrificiu care devine însăşi raţiunea şi firea mamei de mai târziu. \r\n
\r\n Când creșteam, mama mea ne-a spus întotdeauna că vizionarea prea multor episoade din “The Three Stooges” ne va distruge creierul. Desigur, nu avea nici o dovadă solidă a acestui lucru. Dar, așa cum a reieșit, se pare că ea știa ceva. \r\n \r\n
\r\n Părintele Rafail Noica în una din rarele apariţii în public Părintele Rafail Noica, fiul marelui filosof român, Constantin Noica, este recunoscut drept unul dintre cei mai mari duhovnici români în viaţă. Locuieşte retras de 20 de ani la o mănăstire din Munţii Apuseni, în satul Lăzeşti, comuna Albac. \r\n
\r\n După zile în şir de călătorii în Ţara Sfântă, într‑o binecuvântată zi de vineri am făcut un popas pe malul drept al Iordanului, chiar acolo unde se spune că ar fi adevăratul loc al Botezului Mântuitorului Hristos. \r\n
\r\n Avem noi oare înțelepciunea de a priveghea la hotarul minții împotriva gandurilor? \r\n Înainte de toate ar trebui să înțelegem cât este de folositor acest lucru pentru noi și pentru cei de lângă noi, apoi prin rugaciune și exercițiu să stăm de veghe astfel încât să nu fim păcăliți căci ce grâu bagi în moară așa făină iese. Depinde ce măcinăm în moara minții și sufletului nostru. Sfântul Nicolae Velimirovici ne arată câteva repere în scrisoare sa către: \r\n
\r\n – Tinerii începători, din lipsă de educaţie, sunt de obicei superficiali în credinţă şi nevoinţă. Promit repede, dar fac puţine. Cum trebuie să-i dobândim duhovniceşte pentru Hristos? Ce metode recomandaţi? \r\n
\r\n „Suntem ai Bisericii pe cât suntem ai Sfinţilor Părinţi”[1][2] [49, 187]. \r\n Vremuri din ce în ce mai tulburi se arată la orizont. Norii negri ai ereziilor împânzesc cerul. Şi se aude din ce în ce mai tare glasul Ispititorului care întreabă: „De ce să păstraţi învăţătura Bisericii ? De ce nu vreţi să primiţi în sufletele voastre adevărul şi vă încăpăţânaţi să păstraţi o credinţă care şi-a pierdut valabilitatea? Nu vedeţi că termenul ei de garanţie a expirat?” […]
\r\n Cel care vrea să se roage cu minte curată, nu trebuie să afle noutățile ziarelor, să nu citească cărți fără legătură cu viața noastră duhovnicească, mai ales cele care stârnesc patimile, și să nu cerceteze din curiozitate cele care privesc viața celorlalți. Toate acestea aduc în minte gânduri străine, iar când omul încearcă să le lămurească, ele și mai mult tulbură și îngreuiază sufletul. \r\n
\r\n “Domnul a zis: <<Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze>> (Marcu 8:34). Postul mare este o perioadă de pocăinţă; iar pocăinţa este acea luptă împotriva patimilor păcătoase şi poftelor, care este atât de grea încât Domnul, Judecătorul luptei Însuşi, se supune ei până la cruce. \r\n
\r\n Cauzele sunt multiple. În primul rând, bărbaţii sunt mai mândri, iar credinţa ortodoxă este întemeiată pe smerenie şi pocăinţă. Însăşi pocăinţa se numeşte pe greceşte „metanoia”, adică schimbare – şi, după cum se ştie, bărbaţilor le este foarte greu să se schimbe. \r\n
\r\n \r\n Talentatul jurnalist Serghei Ignatov a realizat o emisiune în care a discutat imaginea despre femeie pe care şi-o formează copiii în urma vizionării desenelor animate occidentale. Realizatorul a făcut o afirmaţie care le-a deschis ochii părinţilor asupra lucrurilor ce sunt sădite în minţile şi sufletele copiilor lor: „Veţi râde, dar în comportamentul eroinelor din desene nu există pudoare”. \r\n\r\n \r\n
\r\n Departe de confortul și bunăstarea Europei care se tot leapădă, de la zi la zi, de Dumnezeu, creștinii orientali suferă pentru credința în Mântuitorul Hristos. Dacă noi separăm viața civilă de cea religioasă, pentru ei viața înseamnă credință în Dumnezeul ce Răstignit și Înviat. \r\n
\r\n „Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele” (Psalmul 140) \r\n
\r\n Am găsit undeva o expresie care mi-a plăcut foarte mult, într-o carte de predici a Părintelui Episcop Vasile Coman de la Oradea, Dumnezeu să-l odihnească. El zicea că: „Munca e rugăciunea mâinilor”. E foarte, foarte frumos: „munca este rugăciunea mâinilor”. \r\n
\r\n „Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept”. (I Corintheni III, 18). \r\n
\r\n Care este limita dintre curaj și nesăbuință? \r\n Eu cred că lucrurile astea două nu se intersectează, pentru că pornesc din puncte diferite, cresc din tulpini diferite. Curajul este bun. Hristos spune: „Îndrăzniți”. Curajul este râvna cea bună. \r\n
\r\n Mila, alături de dragoste, este o condiție care nu poate lipsi unei adevărate vieți spirituale. Prezența ei în om este un semn al unor frumuseți prea tari pentru a fi văzute cu ochiul trupesc. Mila în viața de aici mărturisește că undeva există o altă viață, o altă lume pură și luminată. \r\n
\r\n Dacă citim cu atenție cum îi descrie Apostolul Pavel pe creștinii harismatici ai Bisericii primare, vedem că pentru a fi mădulare ale Trupului lui Hristos, trebuie să avem aceeași harismă, o harismă comună (I Cor 7:7). \r\n
\r\n Astăzi Noua Eră, ca mișcare religioasă[1], a fost introdusă în vocabular. Începând din anii 1970, mișcările care au apărut brusc au început să dobândească o recunoaștere publică și mulți oameni au căutat în ele o împlinire spirituală. Renașterea spiritismului și preocuparea cu spiritualitățile orientale desigur nu este ceva nou. \r\n
\r\n \r\n Cîţiva indici şi referinţe cu privire la Rugăciunea Sfîntului Efrem Sirul… \r\n