Arhivele Categotry: Ne vorbesc Sfinții Părinți

De ce îngăduie Dumnezeu ca oamenii drepți să fie chinuiți?

Firește, judecățile lui Dumnezeu sunt necunoscute, dar poate că una din multele rațiuni, după părerea mea, este și aceasta: Dacă Dumnezeu n-ar îngădui să fie clevetiți unii drepți, cum ar fi putut să se ascundă unii vinovați, care nu-și pot recunoaște greșeala din pricina egoismului lor? Pământul nu-i încape, iar diavolii caută pricini să-i ducă la deznădejde, pentru a-și face rău și astfel să se osândească.

Mare lucru e a scutura din suflet lauda oamenilor

Dumnezeu ascunde, de multe ori, de la ochii noştri bunătăţile pe care le-am câştigat. Dar omul care ne laudă, mai bine zis care ne amăgeşte, a deschis ochii noştri spre ele prin laudele lui. Însă, deschizându-se aceştia, a dispărut şi virtutea. \r\n Linguşitorul este slujitorul diavolilor, călăuza mândriei, nimicitorul străpungerii inimii, pierzătorul bunătăţilor, cel ce abate pe alţii de la calea cea dreaptă. „Cei ce vă fericesc pe voi, zice proorocul, vă amăgesc pe voi“ (Isaia 3, 12). E propriu celor […]

Ce se petrece acum în inima ta, omule?

Ce anume trebuie fiecare să-şi trezească şi să-şi încălzească în inimă, dacă nu hotărârea însufleţită de autoîndreptare şi râvna dumnezeiască pentru curăţirea inimii de tot ce este potrivnic lui Dumnezeu? Dar formarea în noi a tot ce e sfânt este atât de anevoioasă şi de complicată, iar calea spre bine trece printr-o aşa mulţime de răspântii ascunse, încât cel ce se apucă de nevoinţa cea bună a îndreptării de sine trebuie negreşit să-şi planifice mai întâi în minte ce şi […]

Pentru care pricini sunt îngăduite ispitele?

De aceea, Domnul îngăduie să vină ispite asupra sfinţilor care îl iubesc ca, prin zdrobirea inimii, care se dobândeşte cu rugăciune stăruitoare, să se apropie de El cu smerenie. De multe ori le pricinuieşte frică – prin pătimirile trupeşti şi prin alunecarea în amintirile necurate, prin ocări şi batjocoriri, prin boli şi neputinţe trupeşti, prin sărăcie şi lipsa celor necesare pentru întreţinerea trupului. Iar alteori El îngăduie să vină peste ei o frică cumplită şi să simtă o părăsire de har şi un război înverşunat […]

Sfaturi date unui tânăr

Odată, pe când se afla în Biserica Maicii Domnului Halcopratia, s-a apropiat de el un tânăr foarte cuminte, care mergea totdeauna neobosit la sfintele slujbe. \r\n – Părinte, îl  întreabă tânărul, ce să fac ca să dobândesc mântuirea? \r\n – Tu, băiatul meu, eşti un suflet nevinovat. Cum ceri să auzi cuvinte de mântuire de la un bătrân care a putrezit în păcate? \r\n – Cuvântul lui Dumnezeu, părinte zice: Întreabă pe părintele tău şi el te va învăţa. De aceea şi […]

Despre Judecata de Apoi

Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în Evanghelie, şi în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeşte despre evenimentele sfârşitului lumii şi despre înfricoşata Judecată cu precădere în simboluri şi în ghicitură, dar Sfinţii Părinţi au tâlcuit-o şi există o tradiţie autentică a Bisericii care ne vorbeşte şi despre semnele apropierii sfârşitului lumii, şi despre Judecata de Apoi. \r\n Înainte de sfârşitul vieţii pe pământ vor fi tulburare, războaie, frământări civile, foamete, […]

Cum să ne păzim mintea de răspândire și de curiozitate

După cum se cuvine să ne ferim mintea de neștiință, la fel este de trebuință  să ne păzim  și de răspândirea în multe lucruri, care este opusul neștiinței. Pentru că, dacă ne umplem mintea cu multe gânduri zadarnice și  dezordonate și vătămătoare, o facem neputincioasă și de aceea nu va putea să înțeleagă ce anume se potrivește pentru adevărata omorâre a patimilor și pentru desăvârșire. De aceea, trebuie să fii ca unul cu desăvârșire mort față de orice cercetare a […]

Până când ne ajută Dumnezeu?

Până la ce punct ne ajută Dumnezeu în nevoinţa duhovnicească? Până în punctul în care şi noi Îl ajutăm pe Dum­nezeu ca să ne ajute. \r\n Când cerem ceva de la Dumnezeu şi mult timp nu ajută, să ştiţi că există mândrie. Dacă avem patimi, de pildă, lăcomia pântecului, vorba deşar­tă, mânie, invidie etc. şi în paralel avem şi mândrie. Dum­nezeu nu ajută, pentru că împiedicăm harul dumneze­iesc.

Despre lupta duhovnicească

Cu cât mai repede dobândești o virtute, cu atât mai ușor o pierzi. Cu cât o dobândești mai încet și cu mai multă trudă, cu atât mai fermă rămâne; exact ca planta aceea care a crescut înaltă și i-a spus chiparosului:\r\n -“Vezi ce mult am crescut doar în câteva zile! Ești aici de câțiva ani și nu prea ai crescut cine știe ce”.\r\n -”Da”, spuse chiparosul, “dar tu n-ai văzut încă furtuni, valuri puternice și ierni friguroase”\r\n Iar după câtva […]

Dumnezeu i-a dat fiecăruia ceea ce îi este de folos

Oamenii n-au înţeles sensul cel mai adânc al vieţii. Nu cred în cealaltă viaţă. Tot chinul de aici porneşte. „Sunt nedreptăţit – îţi spune; ceilalţi se bucură, eu nu mă bucur”. Nu sunt mulţumiţi cu ceea ce au, intră şi egoismul şi se chinuiesc. Dumnezeu iubeşte întreaga lume. Fiecăruia i-a dat ceea ce îi este de folos; fie înfăţişarea exterioară, fie agerimea, fie frumuseţea etc., care îl va ajuta să se mântuiască dacă le va pune în valoare. Dar lumea se […]

Rostul bolii

Mântuitorul nostru împreună cu de-Dumnezeu-purtătorii Părinţi ne învaţă că singura noastră grijă din această viaţă trebuie să fie mântuirea sufletelor. Episcopul Ignatie scrie: “Viaţa pământească – această scurtă vreme – îi este dată omului, din mila Creatorului, pentru ca acesta să o folosească pentru mântuirea lui, adică să depăşească moartea şi să treacă la viaţă (Arena). Pentru aceasta, trebuie “ca pe toate din această lume să le privim ca pe nişte umbre trecătoare şi să nu ne lipim inima de […]

Să ne rugăm neîncetat

Cei ce s-au hotărât să slujească întru adevăr Domnului Dumnezeu, trebuie să se îndeletnicească neîncetat cu pomenirea de Dumnezeu, adică să se roage neîncetat către Domnul Iisus Hristos, zicând cu mintea fără încetare: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul!» Iar în orele de după-amiază, această rugăciune se poate zice astfel:

Învaţă să te rogi cu propria ta rugăciune

Ce se poate face cu gândurile care fug în toate părţile în timpul cititului şi al rugăciunii?Nimeni nu scapă de asta. Nu este nici un păcat în asta, dar este nepotrivit. Este păcat atunci când cineva de bună voie încurajează gânduri străine, dar când ele aleargă involuntar, este vreun păcat? Greşeala vine atunci când omul a observat că gândurile îi rătăcesc şi nu le stăpâneşte. De îndată ce observi că gândurile o iau razna, înfrânează-le, aceasta trebuie să faci.

Omul se vede mai bine pe sine atunci când se oglindeşte în alţii

Omul se vede mai bine pe sine atunci când se oglindeşte în alţii. Dumnezeu dă fiecărui om harisma ce-i trebuie ca să se ajute, indiferent dacă o pune în valoare sau nu. Dacă o pune în valoare, va ajunge la desăvârşire. Şi slăbiciunile sunt ale noastre; fie că le-am dobândit din propria noastră neatenţie, fie că le-am moştenit de la părinţi, fiecare din noi trebuie să facă nevoinţă potrivită pentru a se elibera de ele.

Dumnezeu nu ne pedepseşte ca să se răzbune

Dumnezeu nu ne pedepseşte ca să se răzbune pe noi când păcătuim păcatele noastre de astfel nici nu aduc vreo vătămare firii lui Dumnezeu, ci ne pedepseşte că ne caută folosul, pentru că nu vrea să ajungă mai rea voinţa noastră, a celor care-L dispreţuim şi-L trecem cu vederea. După cum cel ce se aşează dincolo de cercul de lumină nu vatămă lumina cu nimic, ci va vătăma pe el că stă în întuneric, tot aşa se întâmplă şi cu cel […]

Nu îndrăzni să mă deranjezi!

Pornirea mâniei în cazul neplăcerilor trebuie alungată cu rugăciunea şi cu meditaţia de fiecare dată până la pieirea ei completă. Şi rău nu va fi, dar altfel va fi. \r\n Supărarea şi mânia pe care le manifestaţi atunci când cineva vă tulbură momentele de singurătate nu sunt bune la nimic… Ele sunt rodul îngâmfării: nu îndrăzni să mă deranjezi. Atunci şi vrăjmaşul se priponeşte lângă voi. Hotărâți-vă să nu vă dedaţi acestui simţământ. (…)

„Noi cu cine ne asemănăm, cu musca ori cu albina?”

Unii oameni îmi spun că sunt indignați de faptul că există multe lucruri greșite în biserică. Atunci eu le spun să întrebe o muscă: „Sunt flori în apropiere?” iar ea le va răspunde: „Nu ştiu dacă sunt flori, dar acolo în mormanul acela de gunoi poţi găsi toată mizeria pe care o vrei”. Şi va începe să îţi înşiruiască toate locurile murdare pe unde a fost. Dar dacă întrebi o albină: „Ai văzut vreun coș de gunoi prin zonă?” ea […]

Iubirea de sine

Iubirea de sine este periculoasă sau mai ales mârşavă! Dacă sunteţi îngăduitori cu trupul, din pricina slăbiciunii voastre, atunci nu-i nicio problemă. Dacă însă boala este un pretext pentru acest pogorământ, atunci puteţi să râdeţi de voi înşivă, nu şi de Dumnezeu. \r\n Aşa cum se pare, înfruntaţi superficial iubirea de sine şi cedaţi uşor în faţa ei. Aceste cedări ale voastre le consideraţi neînsemnate, dar faceţi o mare greşeală! Oricât de mică ar fi o concesie, urmările ei sunt foarte […]

Curățirea de păcate aduce vindecarea de boală

Când ni-i bolnav trupul, facem totul şi ne zbatem ca să scăpăm de suferinţe; dar când ni-i bolnav sufletul, amânăm şi nu ne sinchisim. De aceea nu scăpăm nici de bolile trupeşti, pentru că pentru noi sunt fără importanţă cele necesare, iar cele fără importanţă, necesare. \r\n Lăsăm izvorul păcatelor şi curăţim râurile. Că pricina bolilor trupești este păcatul cuibărit in suflet a arătat-o slăbănogul de treizeci şi opt de ani (Ioan 5, 2-15), bolnavul coborât prin acoperiş (Luca 5, […]

Există legătură între păcat și boală?

Păcatul  se săvârşeşte în suflet şi îl face bolnav de-a dreptul; însă dacă trupul îşi trage viaţa de la suflet, fireşte că un suflet bolnav nu poate oferi trupului o viaţă sănătoasă. \r\n Singur faptul că păcatul aduce după sine întuneric sufletesc şi urât are o înrâurire nesănătoasă asupra sângelui, care este temeiul sănătăţii trupeşti; dar dacă stai să te gândeşti că el ne desparte de Dumnezeu,