Şi mai întâi, trăgându-i limba din gură, care mustrase şi ocărâse pe chinuitorul voievod, au străpuns-o cu trestii ascuţite. Apoi i-au înfipt, în toate mădularele lui alte trestii, după care l-au săgetat cu suliţele. (mai mult…)
Aud pe mulți spunând : “Când suntem în biserică și ascultăm predica, ne căim de păcatele noastre; dar, după ce plecăm , ajungem alții; focul râvnei ni se stinge. Ce să facem ca să nu se mai întâmple asta?” (mai mult…)
Părinte, uneori și cei mari sunt atât de obosiți seara, încât nu-și pot face toate rugăciunile.
– Atunci când sunt foarte obosiți sau bolnavi, să spună numai jumătate din rugăciuni, sau chiar numai un „Tatăl nostru”. Să nu neglijeze cu totul rugăciunea. (mai mult…)
1. Fericită este casa unde HRISTOS domnește…
2. Fericită este casa care are ca îndreptar SFÂNTA EVANGHELIE…
3. Fericită este casa unde toți se ROAGĂ…
Părintele Cleopa spunea fraţilor: „Izvorul a toată răutatea şi a tot păcatul şi rădăcina tuturor răutăţilor este iubirea de sine, care este iubire neraţională faţă de trup şi este cea mai grea şi mai subţire dintre toate patimile care robesc firea omenească”. De aceea Mântuitorul, când a spus să urmăm Lui, a pus această condiţie: Cine vrea să vină după Mine, să se lepede de sine… Lepădarea de sine este cea mai mare virtute care-l duce pe om la sfinţenie şi la Rai.
Părintele Cleopa Ilie spunea că primul păcat care vine din partea raţională a sufletului este uitarea. Adică uităm de binefacerile lui Dumnezeu, de prezenţa lui Dumnezeu, de frica de Dumnezeu… Apoi, din uitare vine răceala. Iar trezvia se naşte din frica de Dumnezeu şi frica de Dumnezeu se naşte din credinţă.
Craciunul, adica Nasterea Domnului, nu este o sarbatoare folclorica, ci este cea mai importanta sarbatoare a Bisericii, alaturi de Invierea Domnului. A folcloriza Craciunul, adica a-l acoperi cu simboluri golite de sens, si a ne limita la niste lucruri secundare, este o greseala de neiertat. Acest eveniment mantuitor universal nu poate fi asemanat cu nici o alta sarbare folclorica, indiferent de popularitatea si seriozitatea ei.
Contrar impresiei generale, lumea nu poate fi schimbată de sus în jos, prin alegerea unor conducători ideali care să educe mulțimile, ci doar de jos în sus, prin cultivarea unei bune-cuviințe care asigură o unitate sănătoasă chiar și atunci cînd se întîmplă un conducător prost.
Încă o Evanghelie despre bogăție. Nu e prima din ultima vreme. Suntem, de câteva săptămâni, sub semnul chemării la a înțelege ce este cu adevărat bogăție în viețile noastre. Pornind din Duminica învierii fiului văduvei din Nain (Luca 7. 11-16), trecând prin pilda semănătorului (Luca 8. 5-15) și vindecarea din ținutul Gherghesenilor (Luca 8. 26-39), crescând ca sens în învierea fiicei lui Iair (Luca 8. 41-56) și povestea din pilda săracului Lazăr și a bogatului nemilostiv – și pentru aceasta necunoscut – care prefațează (Luca 16. 19-31) minunat Evanghelia samarineanului milostiv (Luca 10. 25-37). Toate vorbesc, în fond, despre bogăția de a fi om cu toate ale tale, valorizate în dragostea lui Hristos.
Ce părere aveţi despre ceea ce se spune despre păcatele părinţilor care se transmit copiilor?
Dacă spune Sfânta Scriptură, e adevărat. Şi noi vedem asta acum cu copiii care au fost în stradă sau care sunt în orfelinate. Cei cu care lucrez eu vin din stradă şi au păcatele părinţilor pe care le-au „moştenit”, le-au învăţat şi le-au perfecţionat. Ce putem face? Cum se rupe acest mecanism care pare un blestem?
„Nu rămâneţi numai la căinţă, ca nu e de ajuns. Şi Iuda s-a căit. Dar la ce i-a ajutat? Şi s-a căit, şi a aruncat banii, nu? Foarte mulţi rămân aici: că “ce-am făcut?”, “că nu mai sunt vrednic“, “puteţi să mă trimiteţi acasă”, “că nu mai merit haina asta“, “nu mai merit să fiu soţia ta“, “uite ce-am facut:, şi invers.
Aud pe mulți spunând : “Când suntem în biserică și ascultăm predica, ne căim de păcatele noastre; dar, după ce plecăm , ajungem alții; focul râvnei ni se stinge. Ce să facem ca să nu se mai întâmple asta?”
Luna decembrie este una din cele mai bogate luni ale anului în sărbători creștin-ortodoxe. Iată care sunt acestea:
21 noiembrie /4 decembrie – Intrarea Maicii Domnului în Biserică.
23 noiembrie / 6 decembrie – Duminica a 26-a după Rusalii.
De-a lungul timpului, psihologii au ajuns la concluzia că greşelile cele mai mari pe care le comit femeilor apar în situaţiile în care:
Femeile îşi tratează partenerii ca şi cum ar fi copii
„Nu uita să mănânci la prânz!”, „Nu aşa se împătureşte un tricou!”, „Iubitule, ţi-ai luat batista?”.
În dicționarul iubirii de aproapele, limba română este generoasă în termeni, deschisă la confluențe culturale și sapiențiale. Semnificația cuvântului „Filantropia” își are originea în tradiția bizantină greacă și este asociată cu opera caritabilă sistematizată, organizată instituțional după modelul Vasiliadei capadociene sau susținută de oameni dedicați, care construiesc proiecte solide în slujirea dezinteresată a semenilor.
„Când vremurile se tulbură, Dumnezeu ridică glasuri din mijlocul turmei sale cuvântătoare. Prin Părintele Hrisostom Filipescu învăţăm să folosim bucuria în loc de cuvinte, ne vindecăm de rana necuvintelor din jur printr-un plasture al firii uitate: zâmbetul”, scrie Părintele Constantin Necula în prefaţa cărţii „Ascultă Priveşte Atinge”.
Diavolul ţânteşte acest mare obiectiv: să ne despartă de Dumnezeu. Nu-i va fi uşor să o facă direct, că aşa s-au încununat mulţi creştini care au simţit în ei puterea credinţei, ştiind că omul e făcut de Dumnezeu singur, numai pentru Dumnezeu şi nu se pot despărţi de El. Satana, care n-are o clipă de răgaz, gândeşte ca indirect să poată despărţi pe om de Făcătorul lui.