A douăzeci și treia carte a Vechiului Testament: Isaia

Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!

Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.

În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a douăzeci și treia carte a Vechiului Testament: Isaia.

(mai mult…)

Мне изменили, все говорят — надо прощать, что делать? Отвечает протоиерей Максим Первозванский

Ați văzut că mai nou a apărut o noua NEBUNIE ❗

Liniştea interioară, semnul sănătății duhovniceşti

Trăind în spațiul urban, în miezul culturii de consum și în fluxul neîntrerupt de date al societății informaționale, suntem expuși neîntrerupt unor forme multiple de zgomot. Rezultatele cercetărilor științifice aduse aici în discuție arată că, în diversele lor forme, zgomotele slăbesc vigilența, împrăștie simțirea și fragmentează viața interioară. Observațiile Filocaliei se așază firesc în acest context problematic: cultivarea vieții spirituale este indisolubil legată de măsuri atente pentru o viață ferită de zgomotele sonore, de perturbațiile senzoriale și de bruiajul noetic al lumii. (mai mult…)

«Я причиняю боль для его же блага». А за этим — пустота Священник Александр Данилов — о том, как оставаться человеком

Оправдать насилие

Очень часто я наблюдаю, как мы оправдываем насилие над другим человеком какими-то высшими целями. Ты живешь в этом мире, и ты невольно испытываешь боль, злобу, обиду на окружающее. И рано или поздно перед тобой встает вопрос: «А что делать с этой злобой, которая меня гложет? Что делать с гордыней? Что делать с желанием унизить человека?»  (mai mult…)

Cinci întrebări despre Iuda

1. Cu adevărat este de mirare, cum de a putut Iuda să-și trădeze Învățătorul, deși L-a văzut făcând atâtea minuni mari ?

La început, Iuda trebuie că a fost bun. La fel ca și ceilalți ucenici ai lui Hristos, și el și-a lăsat rudele și slujba pentru a-L urma pe Mesia. Cu siguranță a răbdat necazuri în preumblările din cei trei ani de activitate publică a lui Hristos. Hristos îi trimitea pe mulți dintre ucenicii Săi prin sate și orașe ca să pregătească pe oameni. Ucenicii, printre care și Iuda, vorbeau despre Mesia Care a venit și-și întăreau cuvintele prin minuni (Matei 10, 1-8). Iuda a fost învrednicit de Hristos să se ocupe de fondurile comune. Din ele se făceau cumpărături sau se dădeau bani pentru filantropie, către săraci (Ioan 13, 29). Atunci când Hristos a pornit din Galileea spre Iudeea, spre jertfă, L-a urmat și Iuda, ascultând de cuvintele împreună-ucenicului Toma: „Să mergem şi noi şi să murim cu El” (Ioan 11, 16). (mai mult…)

Leacul pentru ispita noutății

Omul s-a confruntat mereu cu ispita noutății, căci el este prin fire o fiinţă dinamică. În sufletul lui există o dorință înnăscută de a căuta mereu ceva nou. Duhul omului nu poate rămâne static fără a cădea în akedie: fără dinamica vieţii în Dumnezeu el își pierde însuflarea şi se afundă în akedie. De aceea are nevoie să crească mereu, să învețe mereu ceva nou. Sfântul Pavel spune că suntem meniți „creșterii lui Dumnezeu” (cf. Col. 2, 19) și suntem datori să „umblăm […] întru înnoirea vieţii” (Rom. 6, 4). Omul dobândeşte această creștere a lui Dumnezeu atunci când pune neîncetat un nou început în viaţa sa duhovnicească. El este înzestrat cu acest potențial înnăscut de a fi dinamic, însă, pentru că nu are o bună orientare spre a-l împlini, cade în ispita de a se risipi într-o necontenita căutare de falși înlocuitori, de mereu alte și alte noutăți, care țin însă de lumea zidită, precum tehnologia, filozofia sau lucrurile acestei lumi, ce nu împărtăşesc nicio cunoaştere a lui Dumnezeu, ci sfârșesc în mormânt. El se străduieşte mereu să dobândească o oarecare statornicie în viaţă şi se simte mulţumit atunci când o dobândeşte, însă această mulţumire de sine vădește faptul că este rob al akediei. Dimpotrivă, creșterea lui Dumnezeu aduce cu sine o însuflare fără de sfârșit și o cunoaștere adevărată: „Ziua-i spune zilei cuvânt si noaptea-i vestește nopții cunoaştere”, spune Psalmistul (Ps. 18, 3). (mai mult…)

CALEA TACERII – Pilde si povestiri

Slava desarta – hotul pe care-l tii in casa

De ce „deşartă”?

Oamenii năzuiesc uneori spre o poziţie foarte înaltă în societate, ambiţiile lor sunt nemăsurate. Or, cuvântul „deşert” are şi înţelesul de „stricăcios”, „trecător”. Faţă de slava pe care a pregătit-o Domnul pentru cei care II iubesc, orice slavă pământească este doar praf şi cenuşă, abur ce se ridică de la pământ şi piere fără întârziere. Slava pământească e însă deşartă nu doar la scara veşniciei. Chiar şi în scurta perioadă a vieţii noastre pământeşti gloria, funcţiile înalte, celebritatea sunt lucruri foarte nesigure şi lipsite de trăinicie. Şi totuşi, foarte mulţi năzuiesc spre glorie şi spre onoruri, iar unii îşi fac din asta un idol, transformându-le într-un scop în sine. Nu numai cei posedaţi total de această patimă suferă de slava deşartă. Din păcate, într-o măsură sau alta de slava deşartă suferim toţi. Fiecare vrea să fie în proprii săi ochi, şi mai ales în ochii celor din jur, mai bun decât e de fapt. Oricăruia dintre noi îi place să fie lăudat, să fie apreciat, nu certat. Aproape oricine năzuieşte să ocupe o poziţie cât mai bună în societate – dar Domnul nu asta ne învaţă. (mai mult…)

Lacomia

Primim lăcomia ca moştenire culturală

– Mă gândeam că e vorba despre „gânduri” în învăţătura Sfinţilor Părinţi pentru că până la urmă lupta noastră e o luptă care are de-a face cu schimbarea logicii noastre, e o luptă care are de-a face, cum am mai discutat, cu schimbarea unor sinapse. Noi ne-am obişnuit să mergem pe anumite zone, bătătorite. Iar acestea marcate de către cele opt gânduri ale răutăţii sunt chiar zone bătătorite. Lăcomia, de exemplu. Cine nu a practicat-o, cine nu o cunoaşte…? (mai mult…)

Sfaturi ale Sfantului Nicolae Velimirovici

Discuţiile rele
Care sânt cele două lucruri rele despre care oamenii discută cu cea mai mare plăcere? Păcatul altuia şi biruinţa proprie.

Lupta pentru existenţă

Să nu crezi în marea iluzie care se numeşte „lupta pentru existenţă.’ Această vorbă are înţeles numai dacă înseamnă luptă pentru Dumnezeu, altfel e lipsită de înţeles. Iar pentru cel ce şi-a găsit viaţa în Dumnezeu, nu mai este nici o luptă pentru existenţă. Dumnezeu nu este în nici o luptă cu nimeni. Singură prezenţa lui Dumnezeu aduce biruinţa lui Dumnezeu. Lupta pentru a fi, în înţelesul obişnuit al cuvântului, înseamnă lupta pentru menţinerea cât mai lungă a trupului aici, pe pământ. Aceasta, deci, nu este o luptă pentru viaţă, ci o luptă pentru trup. (mai mult…)

Cât de mult pierdem aflându-ne neatenţi în biserică!

Slujbele Bisericii sunt cuvinte prin care îi vorbim lui Dumnezeu în adorarea noastră, în iubirea noastră. Înlăuntrul bisericii, împreună cu toţi fraţii, luând aminte la dumnezeiasca învăţătură, cântând, împărtăşindu-ne – acestea sunt cele mai înălţătoare ceasuri ale noastre. Când toţi împreună urmărim sfintele slujbe, cuvintele Domnului, Evanghelia, Apostolul, canoanele şi troparele Octoihului, ale Triodului, ale Mineielor, atunci izbândim unirea noastră cu Hristos. (mai mult…)

Cuvânt pentru suflet. Demonizare și psihologizare. Despre lucrarea duhurilor rele

Cât de “incomod” poate părea unora Dumnezeu

Evanghelia de astăzi relatează minunea vindecării a doi oameni posedaţi de duhuri necurate, sau îndrăciţi, cum mai sunt numiţi ei. Domnul vine în ţinuturile Gherghesenilor şi Gadarenilor — două localităţi vecine de altfel, de aceea textul paralel de la Sfântul Luca face pomenire de ţinutul Gherghesenilor (Lc. 8, 26), în timp ce pericopa evanghelică de astăzi vorbeşte de Gadara — şi aici este întâmpinat de doi demonizaţi care locuiau în morminte şi care îi îngrozeau adeseori pe localnici şi pe toţi cei ce treceau prin ţinuturile acelea. De spaimă, locuitorii i-au legat de mai multe ori în lanţuri, dar cu putere diavolească aceştia au rupt de fiecare dată legăturile şi nimeni nu-i putea stăpâni.

(mai mult…)

Predică la Duminica a V-a după Rusalii – Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei

Activitatea pe care a desfăşurat-o Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe pământ, a avut ca scop ridicarea omenirii pe culmile sublime ale celor mai desăvârşite principii de viaţă, de unde să se poată întrezări nesfârşita fericire a Împărăţiei lui Dumnezeu.

(mai mult…)

ХРОНОФАГ – САМЫЙ СТРАШНЫЙ БЕС

Ce poate mama să facă pentru copilul ei când este în boală, necaz sau primejdie?

ÎNTRE NĂDEJDEA HARULUI ȘI DEZNĂDEJDEA LUMII

Când Părintele Dimitrie Bejan a ieşit din închisoare, după 20 de ani petrecuți în lagăre de exterminare (şase în Siberia şi paisprezece în închisorile comuniste din România), s-a uitat înapoia sa cu părere de rău parcă pentru că părăsea puşcăria, şi a început a plânge. Ce-i aştepta în afara porţilor închisorii pe miile de mărturisitori trecuţi prin iadul reeducării timp de 10-15 ani din viaţă? Nimic promiţător, însă nădejdea nu le lipsea.

(mai mult…)

Mănăstirea Putna. Epoca ștefaniană

ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT. ISTORIA MOLDOVEI