„Binecuvântată fie femeia” – „mamelor şi bunicilor noastre”

\r\nBinecuvântată fie femeia (film rusesc cu subtitrare în limba română)\r\n

Regizorul a consacrat filmul „Binecuvântată fie femeia” – „mamelor şi bunicilor noastre”. Probabil de atât că astăzi, când femeia modernă luptă pentru drepturile sale, pentru că să nu fie cu nimic mai prejos de bărbat în familie, societate, ea uită că de fapt prin însăşi natura sa Dumnezeu a creat-o altfel, a creat-o plină de dragoste şi jerfire. Însăşi întreaga viaţă a femeii trebuie să aducă în lume dragoste şi bunătate, sprijin şi căldură. (mai mult…)

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI REÎNNOIREA VIEŢII RELIGIOASE

Călătorii povestesc că seara, când vântul adie uşor peste nisipurile pustiului, se aude de departe ca un lung suspin. „Ascultă –  zice atunci arabul – ascultă pustiul! Auzi cum plânge? El se tânguie pentru că ar vrea să fie o livadă răcorită de ploaie”.

\r\n

Minunat de bine se poate asemăna lumea de azi cu acele deșerturi care suspină după roua cerului. (mai mult…)

GÂNDURI PENTRU INTELECTUALI GÂND DE POCĂINŢĂ

„Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei, 3, 2) ne vesteşte Sfântul Ioan Botezătorul când îşi începe predica în pustie şi „Pocăiţi-vă căci s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei, 4, 17) este şi începutul predicii Mântuitorului Hristos după botez şi ispitirea din deşert pentru a ne demonstra că un început de viaţă nouă nu este posibil fără căinţă pentru răutăţile trecute.

\r\n

Şi, pentru a desăvârşi porunca de mai sus, Mântuitorul Hristos, arătându-se apostolilor, după înviere, le zice: „Luaţi Duh Sfânt, cărora veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi cărora le veţi ţinea, vor fi ţinute” (Ioan, 20, 23). Astfel s-a instituit taina purificării sufleteşti şi de împăcare cu Dumnezeu pentru o viaţă nouă, taina pocăinţei sau mărturisirii. (mai mult…)

Duminica Tuturor Sfinţilor şi noi, cei de astăzi

Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine. Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie.  (mai mult…)

Din slavă în slavă: desăvârșirea care crește

Deoarece raiul este în primul rând o stare a fiinţei în care cei răscumpăraţi se deplasează într-o tot mai profundă viaţă în Dumnezeu, experierea raiului nu este statică, ci tot mai intensă. Totuşi, ni se spune că nu toţi înaintează în aceeaşi măsură. Cu cât este mai mare dorinţa, iubirea noastră şi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră, cu atât mai mare este capacitatea noastră de a primi lumina divină şi mai deplină este experierea de către noi a raiului. Sfântul Grigorie Teologul (sec. al IV-lea) afirmă: (mai mult…)

Focul dumnezeiesc curățește

Faptul că acelaşi foc care curăţeşte aurul, de asemenea, arde şi mistuieşte lemnul, este un paradox. Este „ca focul topitorului şi ca leşia nălbitorului… Se va aşeza să lămurească şi să cureţe argintul” (Maleahi 3, 2-3). Am discutat mai înainte metafora sabiei în foc, în care sabia reprezintă firea omenească slăvită a lui Hristos, iar focul este energia firii divine a lui Dumnezeu. Sabia încinsă în foc reprezintă locuirea şi umplerea de energii divine a firii umane a lui Hristos de către firea Sa dumnezeiască. Când unim sabia vieţii sau a firii noastre cu sabia plină de energii a firii omeneşti a lui Hristos prin primirea Trupului şi Sângelui Său şi trăind, totodată, o viaţă în sfinţenie, viaţa noastră îşi însuşeşte calităţi asemănătoare, radiind energie, lumină, foc spiritual şi iubire. (mai mult…)

CE PUTEM FACE PENTRU CEI RĂPOSAȚI?

“Fiecare cuvânt al rugăciunilor pentru cel răposat este ca un strop de apă dat unui om însetat”

\r\n

“Cât de importantă este pomenirea celor răposați în cadrul Sfintei Liturghii se poate vedea din următoarea întâmplare: înainte de a fi acoperite moaștele Sfântului Teodosie din Cernigov (1869), ieromonahul (renumitul stareț Alexei din pustia Goloseyevsky, (mai mult…)

Sfânta Xenia din Sankt Petersburg, nubuna întru Hristos.

Xenia Grigorievna s-a născut pe la 1730 într-o familie bună, probabil din mica boierime. S-a măritat pe la vârsta de douăzeci de ani. Ea şi soţul ei, un capelmaistru imperial pe nume Col. Andrei Feodorovici, s-au bucurat de câţiva ani de căsnicie laolaltă, trăind îndestulat şi fericiţi, având o viaţă lipsită de griji în oraşul-capitală al Rusiei, Sankt Petersburg. Apoi, într-o noapte, la o beţie, soţul Xeniei, tânăr şi deplin sănătos, a murit pe neaşteptate. întreaga ei lume s-a prăbuşit. Nu numai că fusese lipsită aşa de neaşteptat de iubitul ei soţ, dar exista primejdia ca el să fi murit fără a se căi de păcatele lui. Căci tânăra pereche fusese mai curând lumeaţă, neîngrijindu-se în chip deosebit de viaţa bisericească, iar el murise fără a fi avut parte de sfintele taine ale Mărturisirii şi Împărtăşaniei.

\r\n

(mai mult…)

Proclamarea sfinţeniei după metoda catolică și tradiţia ortodoxă

Entuziasmul media faţă de evenimentul care a avut loc pe 27 aprilie la Vatican a fost aproape fără precedent, dar la fel de semnificativ a fost şi evenimentul: mai exact, doi papi au prezidat canonizarea altor doi papi. La ceremonia care a durat mai mult de două ore au fost prezenţi mai mult de 50 de şefi de stat, 1000 de episcopi şi peste un milion de participanţi. Papa Francisc, însoţit de Papa Benedict al XVI-lea, au proclamat sfinţenia a doi predecesori pontificali: Papa Ioan al XXIII-lea şi Ioan Paul al II-lea. (mai mult…)

Învierea cea de obște

Existăm, dar nu pentru că am ales noi acest lucru. Nu am hotărît noi, în mod liber, să existăm. Nu ne-am ales singuri părinții, limba maternă, descendența geografică, societatea și patria în care trăim, timpul istoric căruia aparținem. Nu am avut posibilitatea să ne alegem înfățișarea, bagajul intelectual sau talentele pe care ni le-am fi dorit. (mai mult…)

Glasul lui Dumnezeu și limbile oamenilor

Dumnezeu nu este ”grămătic”

\r\n

Dumnezeu nu este creator de cuvinte și limbi, nu este un ”grămătic”, născocitor de limbi și cuvinte, de gramatici sau sintaxe.

\r\n

Eunomie, pe care Sfîntul Grigorie de Nissa îl numește ”noul exeget al dogmelor mistice”, a formulat părerea că, de pildă, numele de vlăstar, plantă și iarbă, precum și sămînță sau lemn și altele asemenea au fost create de Însuși Dumnezeu înainte de zidirea omului, pentru că realitățile pe care le denumesc au fost create prin porunca lui Dumnezeu înainte de crearea omului. Sfîntul Grigorie de Nissa respinge această învățătură a lui Eunomie prin multe observații lingvistice. (mai mult…)

Duminica a VII-a după Paşti (a Sf. Părinţi de la Sinodul I Ecumenic)

Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine. (mai mult…)

Orarul slujbelor DUMNEZEIEŞTI IUNIE — 2014

(mai mult…)

Înălţarea Domnului

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, (mai mult…)

Orbul din naştere şi sufletele oarbe

Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat, şi a uns cu tină ochii orbului. Şi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). (mai mult…)

Chiar așteptăm Învierea morților?

1. Introducere

\r\n

Cercetând mersul istoric al creștinătății, este firesc ca cel ce studiază contradicțiile și controversele dintre Biserică și lume să zăbovească cu mai multă atenție asupra celebrului cuvânt al Apostolului neamurilor de pe colina Pnyx. Ascultătorii atenieni au fost atrași de mesajul fără precedent al Evangheliei, până în momentul când Apostolul a făcut referire la Învierea lui Hristos, ”și auzind despre învierea morților, unii l-au luat în râs, iar alții i-au zis: Te vom asculta despre aceasta și altă dată” (Fapte 17:32). (mai mult…)

PARACLISUL SFÂNTULUI IERARH NICOLAE (6/19 decembrie, 9/22 mai)

(mai mult…)

Căderea unui imperiu – Lecția Bizanțului

\r\n

Film documentar realizat de Arhimandritul Tihon Șevkunov, autorul cărții „Nesfinții sfinți”. Vă invităm să vizionați această frumoasă sinteză istorica despre viața Imperiului Bizantin, care s-a dărâmat treptat pe mâna greșelilor treptate pe care le-a făcut. O lecție necesară nouă celor ce trăim în secolul XXI într-o Europă fără Dumnezeu.

Conştiinţa omenească

Citim în Psalmii lui David: ,,Iar peste durerea rănilor mele au adăugat şi altă durere” (Psalm 68, 27). Acest lucru se potriveşte foarte bine cu ceea ce noi denumimconştiinţă, fiindcă aceasta, numai durere şi chin aduce în viaţa omului. S-ar părea că ,,pedeapsa” aceasta i-a fost dată omului ca să se chinuiască fără nici un motiv pe această cale fără întoarcere, în dificilele împrejurări ale vieţii lui. Ce influenţă are asupra vieţii conştiinţa, şi, mai ales, ce anume exercită ea, astfel încât să controleze la sânge gândurile şi faptelor tuturor ? Ea este un prigonitor continuu al liniştii, un vierme neadormit care sălăşluieşte în minte şi în inimă şi otrăveşte fiecare mişcare şi fiecare acţiune a omului care ar avea drept scop confortul şi liniştea sa. (mai mult…)

Omul cu adevărat raţional are o singură grijă: să asculte de Dumnezeu

Oamenii se socotesc raţionali însă pe nedrept, căci nu sunt raţionali. Unii au învăţat cuvintele şi cărţile vechilor înţelepţi. Dar raţionali sunt numai aceia care au sufletul raţional, pot să deosebească ce este binele şi ce este răul, se feresc de cele rele şi vătămătoare sufletului şi toată grija o au spre cele bune şi folositoare sufletului; iar acestea le săvârşesc cu multă mulţumire către Dumnezeu. Numai aceştia trebuie să se numească raţionali. (mai mult…)

1 2 … 255 256 257 258 259 260 261 262 263 … 305 306