Omul trăieşte astăzi sub o presiune atât de covârşitoare încât nervii săi sunt întinşi până la limită aşa încât cea mai neînsemnată provocare stârneşte în el păcatul mâniei. Motive ale mâniei sunt: copilul care nu ne ascultă, soţul sau soţia care ne contrazice sau şoferul care ne taie calea, sau poate doar ni se pare nouă că el taie calea, sunt motive să stârnim în noi mânia. Chiar dacă, prin autostăpânire, în aparenţă nu ne exprimăm mânia sau nu este auzită de cel care ne provoacă, tot este un păcat pentru că ne distruge sufletul şi inima. Este o acţiune împotriva propriei fiinţe sub influenţa ispitirii de la diavol de a ne mânia. (mai mult…)
Un preot se afla în chilia sa şi îşi tria corespondenţa. Deodată, fără a cere voie, în chilie intră femeia care îngrijea biserica şi îi şopti, ca şi cum i-ar fi spus vreun secret pe care nu trebuia să-l audă nimeni:
\r\n
– Un domn necunoscut, care pare a fi de rang înalt, doreşte să vă vorbească. Nu l-am mai văzut aici, la dumneavoastră, şi nici la biserică. Se află, probabil, în trecere.
\r\n
– Lasă-l să intre! spuse preotul. (mai mult…)
Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. (mai mult…)
Dumnezeu ascunde, de multe ori, de la ochii noştri bunătăţile pe care le-am câştigat. Dar omul care ne laudă, mai bine zis care ne amăgeşte, a deschis ochii noştri spre ele prin laudele lui. Însă, deschizându-se aceştia, a dispărut şi virtutea.
\r\n
Linguşitorul este slujitorul diavolilor, călăuza mândriei, nimicitorul străpungerii inimii, pierzătorul bunătăţilor, cel ce abate pe alţii de la calea cea dreaptă. „Cei ce vă fericesc pe voi, zice proorocul, vă amăgesc pe voi“ (Isaia 3, 12). E propriu celor înalţi cu cugetul să rabde cu bărbăţie şi cu bucurie ocările; dar e propriu celor sfinţi şi cuvioşi să treacă nevătămaţi prin laude. (mai mult…)
De ce țări ortodoxe precum Rusia, Ucraina, Bulgaria, România sau Serbia, în care avortul este considerat păcat de moarte, sunt lideri mondiali la numărul de avorturi? Acesta a fost unul din subiectele discutate de mitropolitul de Volokolamsk Ilarion cu membrul grupului de lucru al Guvernului Deschis pentru politică demografică și familiară din Rusia A.S. Ulianov. Discuția a avut loc în cadrul emisiunii „Biserica și Lumea” realizată de președintele Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei, mitropolitul Ilarion și difuzată pe postul de televiziune „Rossia-24”pe data de 6 iulie. (mai mult…)
Una din cele mai înalte şi mai neasemuite însuşiri, puteri sau lucrări dumnezeieşti este dreptatea pe care o oferă Dumnezeu făpturilor Sale, potrivit cu nevoile pe care le au, pentru buna lucrare şi alcătuire a acestora.
\r\n
Dumnezeu susţine şi înrâureşte zidirea în două moduri. Primul este puterea Sa creatoare: „El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit”. Al doilea mod este puterea Sa susţinătoare şi pronia, care împreună-ţine toate şi le „face să înainteze” potrivit cu scopul fiecărei făpturi în parte. Aşadar, dreptatea dumnezeiască oferă fiecărei făpturi pronia potrivită, astfel încât să izbândească atingerea scopului pentru care a fost creată. în acest fel se reuşeşte realizarea armoniei firii. (mai mult…)
În secolul al VI-lea, în Constantinopol, trăiau în vremea domniei împăratului Justinian doi tineri şi o fecioară. Fii ai unor patricieni bogaţi, învăţaţi şi plini de viaţă, ei s-au împrietenit încă din copilărie. Părinţii fetei şi ai unuia dintre acei tineri s-au învoit încă de la naşterea fiilor lor ca fecioara şi băiatul lor să devină negreşit pe viitor soţ şi soţie. Vremea a venit şi fericita pereche s-a căsătorit, iar apropiatul lor cel mai drag a fost cavaler de onoare la nuntă, bucurându-se, de asemenea, pentru prietenii lui.
\r\n
Părea că nimic nu exista care să le prevestească vreo nenorocire, dar după un an de la căsătorie tânărul soţ a murit subit. După ce au trecut cele patruzeci de zile rânduite pentru doliu, la tânăra văduvă a venit prietenul familiei lor, a îngenuncheat înaintea ei şi i-a spus: (mai mult…)
La 30 august/12 septembrie, se face pomenirea Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei. Sfântul Mitropolit Varlaam a păstorit Mitropolia Moldovei între anii 1632-1653, în timpul domnitorilor Alexandru Iliaș, Miron Barnovschi, Moise Movilă și Vasile Lupu. Provenind dintr-o familie de răzeși, care se numea Moțoc, din Borcești, sat dispărut situat lângă Târgu-Neamț, Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1590. Numele său de botez a fost Vasile. Din tinerețe și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte și limbile slavonă și greacă. Pe aceeași vatră, Vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana au ctitorit în 1602 Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze și o școală. Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam. (mai mult…)
Sfânta Scriptură ne spune că diavolul este „Luceafărul cel căzut”. De aceea Domnul ne spune: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10, 18). Este începătorul şi conducătorul cetei îngerilor căzuţi din cer, atunci când au voit să apostazieze de la voia dumnezeiască. Atunci în mod automat au fost zdrobiţi şi au căzut din demnitatea şi din locul lor. Ei au pierdut în acelaşi timp şi frumuseţea uimitoare şi luminoasă a chipului lor. Au devenit monştri îngrozitori, fie şi numai pomenirea lor fiind respingătoare. Nu există în ipostasul lor diavolesc nimic bun, nimic frumos, nimic drept, nimic cinstit, nimic raţional, nimic adevărat. Diavolul, cel ce altădată era purtător al luminii dreptăţii, al iubirii şi al sfinţeniei, s-a transformat deodată – prin răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu – în unealta absolută a întunericului, a urii, a minciunii, (mai mult…)
Orice critică negativă (şi deci, inutilă) pleacă de la ignorarea principiului comparaţiei. Nu se pot compara două realităţi în funcţie de o unitate de măsură aleatoriu propusă. Deoarece cele ce se petrec în Europa, America sau Asia nu se compară cu cele din Australia, aşa după cum ceea ce se întâmplă în Spania nu se potriveşte cu starea din România şi cu atât mai mult ceea ce trăieşte Gheorghe nu seamănă deloc cu ceea ce trăieşte Nicolae. Există un principiu al identităţii şi al alterităţii care nu ne dă voie să transgresăm realităţile printr-o simplă schemă a comparaţiei. (mai mult…)
Nu am văzut niciodată cum vulturii îşi învaţă tinerele odrasle să zboare. Dar specialiştii spun că aceştia îşi lasă puii să cadă în gol de pe stâncile cele mai înalte. Puii se prăbuşesc ca nişte pietre bătând haotic din aripi. Par că vor muri zdrobiţi de stâncile de sub ei, când părinţii lor, mai ales taţii, plonjează din înălţime şi îi prind pe spatele lor lat. Apoi se înalţă din nou şi încă o dată aruncă puii în gol. Această manevră se repetă până când micii vulturi reuşesc să zboare singuri, fără să fie recuperaţi de vulturii maturi. (mai mult…)
Şi a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. (mai mult…)
Cu ocazia vizitei patriarhului Kiril în Transnistria, episcopul Sava de Tiraspol a organizat o conferință de presă în care a făcut declarații legate de mănăstirea Noul Neamț. Declarațiile poartă un character provocator și de dezbinare.
\r\n
Episcopul rus, care a îndeplinit la Moscova funcția de mediator între biserică și forțele armate și de ordine ale Federației Ruse și-a exprimat indignarea că o mănăstire aflată în zona transnistreană se supune Moldovei. Prea Sfinția Sa a mai spus că patriarhul vine la Noul Neamț să rezolve problema călugărilor care, zice el, se ocupă cu politica. (mai mult…)
Preafericitul Patriarh Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii a ajuns la în țara noastră pe calea aerului, fiind întâmpinat pe Aeroportul Internațional Chișinău de către Arhiereii Bisericii Ortodoxe din Moldova în frunte cu Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir și mai multe zeci de clerici, monahi și monahii. Preafericirea Sa a fost primit cu onoruri militare și cu tradiționala pâine și sare, după care Întâistătătorul Patriarhiei Ruse s-a adresat cu un cuvânt de salut către poporul Moldovei. (mai mult…)
\r\n
În dimineața zilei de ieri, Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir a fost întâmpinat cu aleasă dragoste fiască și bucurie duhovnicească de către enoriașii și slujitorii Catedralei „Schimbarea la Față” din Chișinău, în frunte cu părintele-paroh, Prot. Mitr. Ioan Plămădeală. (mai mult…)
Cuvântul părintelui Rafail Noica, rostit la Mănăstirea ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Essex:
\r\n
Încă de data trecută când am venit aici am observat că ne-am adunat mulţi, însă nu se ştie niciodată când ne vom vedea pentru ultima dată cu toţii. Suntem împreună acum şi mi-am regăsit aici fraţii şi surorile, dar îmbătrânim. Mulţi au şi trecut la Domnul de când ne-am văzut ultima dată, cei bătrâni s-au dus deja, întâi fratele Ieremia, acum nouă ani, şi apoi fratele Simeon. (mai mult…)