ÎPS Mitropolit Vladimir a liturghisit la Catedrala „Schimbarea la Față” din Chișinău

IMG_9483

\r\n

În dimineața zilei de ieri, Înalt Prea Sfințitul Mitropolit Vladimir a fost întâmpinat cu aleasă dragoste fiască și bucurie duhovnicească de către enoriașii și slujitorii Catedralei „Schimbarea la Față” din Chișinău, în frunte cu părintele-paroh, Prot. Mitr. Ioan Plămădeală. (mai mult…)

Hristos e mai aproape de noi când ne simţim pierduţi

Cuvântul părintelui Rafail Noica, rostit la Mănăstirea ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul“ din Essex:

\r\n

Încă de data trecută când am venit aici am observat că ne-am adunat mulţi, însă nu se ştie niciodată când ne vom vedea pentru ultima dată cu toţii. Suntem împreună acum şi mi-am regăsit aici fraţii şi surorile, dar îmbătrânim. Mulţi au şi trecut la Domnul de când ne-am văzut ultima dată, cei bătrâni s-au dus deja, întâi fratele Ieremia, acum nouă ani, şi apoi fratele Simeon. (mai mult…)

Nevinovăţia compromisurilor

13-03-13-P_06Aş fi făţarnic să zic că nu fac nici un compromis. Chiar văzînd că unii îmi scriu, convinşi fiind că eu am ajuns la cine ştie ce măsură duhovnicească, l-am întrebat pe duhovnicul meu: “Părinte, oare n-ar fi mai bine să vorbesc mai pe şleau şi despre neputinţele mele, şi despre căderile mele, şi despre faptul că fac unele compromisuri”. Ele sunt mici sau mari, asta depinde de cine le judecă: celor cu viaţă sfîntă li se par mari, celor care trăiesc o viaţă obişnuită li se par de nebăgat în seamă, poate. Dar duhovnicul a considerat că nu e cazul să fac asta. Aşa că nu vreau să vorbesc despre compromisurile pe care le fac. Spun doar că mă rog cu disperare Domnului să mă schimbe şi să mă ajute să nu mai fac niciun compromis, cît de mic, pentru că a face un compromis înseamnă a te îndepărta de lucrarea lui Dumnezeu şi de voia lui Dumnezeu. Şi chiar dacă minciunile ni se par nişte lucruri comune, de exemplu, că toată lumea recurge la ele, practic, pentru un creştin, compromisul este un păcat. (mai mult…)

Orarul slujbelor DUMNEZEIEŞTI SEPTEMBRIE — 2013

(mai mult…)

Struţul, găina şi vulturul

Iată trei necuvântătoare care au aripi: struţul, găina, vulturul; dar câtă deosebire este în zborul lor!

\r\n

Struţul are aripi, dar nu zboară niciodată cu ele pe sus. Le foloseşte numai ca să-şi asprească mersul.

\r\n

Găina zboară şi ea, dar numai din când în când; şi numai zboruri mici şi scurte. Zboară peste garduri.

\r\n

Pe când vulturul zboară veşnic la înălţime. Îi place înălţimea cerului. Cu aripile se ridică mereu spre înălţimile cerului. (mai mult…)

Duminica a X-a după Rusalii

Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? (mai mult…)

Profesorul cel înţelept

Într-o şcoală de la marginea unui oraş era un profesor foarte iubit de copii. Totdeauna el avea grijă de toţi elevii, încercând să-i înveţe cât mai multe. Dar, într-o zi, copiii au observat că unul dintre colegii lor fură şi l-au pârât imediat profesorului. Acesta însă nu l-a pedepsit pe făptaş. După câteva zile, hoţul a furat iar, dar a fost prins imediat. Nici de această dată, domnul profesor nu l-a pedepsit. Când acelaşi lucru s-a întâmplat şi a treia oară, câţiva băieţi s-au dus la profesor să se plângă şi i-au spus: (mai mult…)

Atitudini

Există lângă noi oameni cărora, chiar dacă li s-ar întâmpla vreo nenorocire, nu se panichează, nu se vaită, ci caută să vadă ceea ce este bun din încercarea prin care trec. Nu sunt idealişti, ci atitudinea lor, una deosebit de grijulie şi atentă, îi ajută să observe şi să tragă foloase din aparentul rău suferit. Ar trebui să învăţăm de la ei acest meşteşug nu uşor de deprins.

\r\n

Se povesteşte că un rege african era într-o zi la vânătoare cu suita sa. Printre cei care îl însoţeau se afla şi un vechi prieten al său. Indiferent de situaţia în care se afla, acesta obişnuia să vadă în primul rând partea cea bună a lucrurilor. Sarcina sa la vânătoare era să încarce armele. (mai mult…)

MĂRTURIILE BIBLICE CARE SUNT TEMEIUL ADEVĂRURILOR DE CREDINŢĂ RESPINSE DE „MARTORII LUI IEHOVA”

1. DESPRE SFÂNTA TRADIŢIE ŞI SFÂNTA SCRIPTURĂ

\r\n

„Şi aceştia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele, cercetând Scripturile, dacă ele sunt aşa” (Fapte, 17, 11).

\r\n

„Şi îndelunga-răbdare a Domnului nostru socotiţi-o drept mântuire, precum v-a scris şi iubitul nostru frate Pavel după înţelepciunea dată lui. Cum vorbeşte despre acestea, în toate epistolele sale, în care sunt unele lucruri cu anevoie de înţeles, pe care cei neştiutori şi neîntăriţi le răstălmăcesc, ca şi pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare” (II Petru, 3, 15-16). (mai mult…)

MĂRTURIILE BIBLICE CARE SUNT TEMEIUL ADEVĂRURILOR DE CREDINŢĂ RESPINSE DE „MARTORII LUI IEHOVA” 2

2.DESPRE SFÂNTA BISERICĂ

\r\n

Despre curăţia învăţăturii Bisericii, întemeiate pe Canonul biblic şi pe Tradiţie, mărturiseşte însăşi natura Bisericii ca Trup al lui Hristos:

\r\n

„Au nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădularele lui Hristos..?” (I Corinteni, 6, 15).

\r\n

„Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte…” (I Corinteni, 12, 27). (mai mult…)

Adormirea Maicii Domnului – Mutarea la Viaţă

De fiecare dată când sărbătorim Adormirea Maicii Domnului este ca şi cum am prăznui Sfintele Paşti: Paştele de vară. Un altfel de Paşte ne pregăteşte Doamna de Dumnezeu-Născătoare: sfântă trecere „de la moarte la viaţă”, al doilea Paşte, sfânt, fără prihană, dătător de viaţă pentru neamul omenesc, findcă astăzi, cu adevărat, „sunt biruite hotarele firii”. „Cum izvorul vieţii păşeşte către viaţă trecând prin moarte!”, exclamă Sfântul Ioan Damaschin. (mai mult…)

Praznicul Adormirii Maicii Domnului

527264-e1376335303531Dragii mei copii în Hristos,

\r\n

Ne cheamă din nou Biserica, mama noastră, să prăznuim Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, Maica Domnului nostru. Evenimentele care au legătură cu viețile sfinților sunt evenimente care ne predispun la bucurie, meditație sfântă și rugăciune, la preaslăvirea Dumnezeului Celui întreit sfânt și închinat.

\r\n

Luna august este o lună specială pentru Biserica Ortodoxă, pentru că în ea sărbătorim două mari evenimente cosmo-istorice: primul este praznicul Schimbării la Față a lui Hristos, un eveniment care este legat, în mod indisolubil și existențial, de credința noastră sfântă, (mai mult…)

Tăria smereniei i-a adus multă cinstire

Trăim bucurii sfinte prilejuite de măreaţa sărbătoare a mutării, prin moarte, la viaţa cea veşnică a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, timp de rugăciune şi alese cântări aduse Împărătesei cerului. Înscriindu-mă în frumoasa tradiţie de a-i aduce laudă şi preacinstire, mi-am propus să aştern câteva gânduri izvorâte din dragoste pentru cea care mi-a marcat toată existenţa în chip fericit, încercând să răspund la întrebarea: cât de umană a fost Născătoarea de Dumnezeu? (mai mult…)

Duminica a IX-a după Rusalii

Şi îndată Iisus a silit pe ucenici să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui, pe ţărmul celălalt, până ce El va da drumul mulţimilor. Iar dând drumul mulţimilor, S-a suit în munte, ca să Se roage singur. Şi, făcându-se seară, era singur acolo. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pământ, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă. Iar la a patra strajă din noapte, a venit la ei Iisus, umblând pe mare. Văzându-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat, zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată, zicându-le: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! (mai mult…)

Mergerea pe apă

Ce înseamnă corabia? Corabia este Biserica. Ea este construită în formă de navă sau în formă de cruce. Nava te scoate din valurile mării, precum Biserica din valurile vieţii acesteia. Iar Crucea te salvează din toate încercările grele, pentru că pe ea S-a răstignit Iisus Hristos şi pentru că pe ea a fost fondată Biserica, în mod mistic, prin sângele Mântuitorului vărsat pe Cruce. Deci cine iese din Biserică, nu mai este în Biserică şi nu mai este în Hristos. (mai mult…)

Cum arată sufletul?

Se povesteşte că la un pustnic au venit mai mulţi filosofi care se certau între ei despre cum este lumea şi sufletul omului. Unii spuneau că lumea este infinită şi eternă, ceilalţi afirmau că este finită şi muritoare, unii credeau că sufletul moare împreună cu trupul în timp ce restul mărturiseau că el nu poate muri. Ce poţi să ne spui despre aceste lucruri?, a fost întrebarea adresată cuviosului. (mai mult…)

Ce se petrece acum în inima ta, omule?

Ce anume trebuie fiecare să-şi trezească şi să-şi încălzească în inimă, dacă nu hotărârea însufleţită de autoîndreptare şi râvna dumnezeiască pentru curăţirea inimii de tot ce este potrivnic lui Dumnezeu? Dar formarea în noi a tot ce e sfânt este atât de anevoioasă şi de complicată, iar calea spre bine trece printr-o aşa mulţime de răspântii ascunse, încât cel ce se apucă de nevoinţa cea bună a îndreptării de sine trebuie negreşit să-şi planifice mai întâi în minte ce şi cum anume trebuie să îndrepteze, şi să ţină neîncetat în minte şi în inimă acest plan, pentru ca, avându-l alături ca pe o călăuză credincioasă, să poată duce la capăt fără piedici şi cu mai multă siguranţă lucrarea începută. (mai mult…)

Pentru care pricini sunt îngăduite ispitele?

De aceea, Domnul îngăduie să vină ispite asupra sfinţilor care îl iubesc ca, prin zdrobirea inimii, care se dobândeşte cu rugăciune stăruitoare, să se apropie de El cu smerenie. De multe ori le pricinuieşte frică – prin pătimirile trupeşti şi prin alunecarea în amintirile necurate, prin ocări şi batjocoriri, prin boli şi neputinţe trupeşti, prin sărăcie şi lipsa celor necesare pentru întreţinerea trupului. Iar alteori El îngăduie să vină peste ei o frică cumplită şi să simtă o părăsire de har şi un război înverşunat din partea diavolului. (mai mult…)

Despre mânie

Victor Hugo spunea odată: „Mândria mi-l fură pe Dumnezeu, pizma pe aproapele, iar mânia pe mine însumi“. Da. Pe plan spiritual, mânia ne schimbă aşezarea noastră sufletească bună şi face ravagii în relaţiile noastre cu cei din jur. Dar şi medical mânia este o stare excepţională. Ştiţi ce se întâmplă cu organismul nostru atunci când ne mâniem? Medicina spune că adrenalina secretată în exces de glandele suprarenale atunci când ne mâniem ne triplează energia. Mărturia unui om care s-a analizat cu grijă atunci când se mânia este deosebit de elocventă: „De obicei cântăresc 70 de kilograme, dar când sunt mânios cântăresc o tonă.“ (mai mult…)

Pâinea în Ortodoxie – Prescura

De-a lungul secolelor și civilizațiilor pâinea a reprezentat unul din elementele de bază în alimentația omului. Din cele mai vechi timpuri și până astăzi utilizarea pâinii este înrădăcinată în memoria fiecărei comunități, influențând și reglând viața omului și orice altceva are legătură cu ea. Utilizarea pâinii este esențială atât în Biserica creștină, cât și în cultul ei. Încă din timpul Noului Testament, mai exact din momentul Cinei cele de Taină, Domnul ne-a dăruit Sfânta Euharistie, binecuvântând, sfințind și împărțind pâinea ca fiind în chipul și în locul Trupului Său. Legătura dintre Trupul lui Dumnezeu și pâine nu una dochetistă și strict formală, pentru că întreaga pâine se preschimbă în Trupul lui Hristos. Din momentul în care ni s-a lăsat această Taină de către însuși Hristos, Biserica folosește pâinea, anume prescura, din care se extrage Agnețul – care în scurt timp se va preface în preasfințitul Trup al lui Hristos. (mai mult…)

1 2 … 272 273 274 275 276 277 278 279 280 … 305 306