Iubiții mei, de obicei, în popor, se cunoaște faptul că astăzi, la 8/21 noiembrie, îi sărbătorim pe Sfinții Mihail și Gavriil, și mulți îi consideră că sunt niște Sfinți și nu Arhangheli. Prea puțini știu însă că ziua de astăzi nu e închinată numai Sfinților Arhistrategi sau Mai-marilor Voievozi Mihail și Gavriil ci și tuturor Puterilor cerești, că, într-un cuvânt, astăzi îi sărbătorim pe toți Sfinții Îngeri.
\r\n
Ziua de luni, din săptămână, e închinată Sfinților Îngeri. Vreau însă, înainte de a mă referi la teologia slujbei zilei, să mă refer la teologia acatistului zilei, pentru că aflăm în cadrul lui foarte multe date teologice, adunate, cu multă atenție și fidelitate, de către autorul său, anonim pentru noi. (mai mult…)
Sunt mulţi care sunt de părere că, dacă nu umblă pe calea desfrâului lumesc, atunci nu au păcate şi deci nu au ce să mărturisească la duhovnic.
\r\n
Prăpastie adâncă este aceasta pentru bietul suflet, căci se defaimă cea mai trebuincioasă taină pentru mântuire – Taina Pocăinţei, care împreună cu Sfântul Botez deschide uşa raiului la toată lumea.
\r\n
Căci cine socoteşte că nu e păcătos, acela nu are nici pocăinţă, şi mântuirea stă departe de el.
\r\n
Sfinţi Părinţi ne învaţă că orice abatere de la bine este socotită păcat, căci şi pruncul are mânie şi pizmă… Sf. Proroc David se plânge că: ,,întru păcate m-am născut” (Ps. 50), iar noi, care am îmbătrânit întru rele, zicem că nu facem păcate?! Oare numai desfrânarea este păcat?! (mai mult…)
Şi iată a venit un bărbat, al cărui nume era Iair şi care era mai-marele sinagogii. Şi căzând la picioarele lui Iisus, Îl ruga să intre în casa Lui, căci avea numai o fiică, ca de doisprezece ani, şi ea era pe moarte. Şi, pe când se ducea El, mulţimile Îl împresurau. Şi o femeie, care de doisprezece ani avea scurgere de sânge şi cheltuise cu doctorii toată averea ei, şi de nici unul nu putuse să fie vindecată, apropiindu-se pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui şi îndată s-a oprit curgerea sângelui ei. Şi a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar toţi tăgăduind, Petru şi ceilalţi care erau cu El, au zis: Învăţătorule, mulţimile Te îmbulzesc şi Te strâmtorează şi Tu zici: Cine este cel ce s-a atins de mine? (mai mult…)
\r\n
Denumirea originală: Старец Паисий и я, стоящий вверх ногами Anul producerii: 2012 Filmul are la bază pilde şi şi istorioare relate de cuviosului Paisie Aghiorâtul, care sperăm să aducă lumină şi bururie şi în sufletele celor care vor viziona acest film. Vizioanare plăcută cu folos duhovnicesc.
\r\n
Traducere şi subtitrare pentru www.ortodox.md Natalia Lozan, Oltea Boldureanu
\r\n
Puţini sunt aceia care vin la biserică. Care este, oare, cauza acestui fenomen? Prăznuim pomenirile sfinţilor şi aproape nimeni nu apare în biserică. Se pare că distanţa îi duce pe creştini la nesârguinţă; sau poate că nu distanţa, ci doar nesârguinţa îi împiedică. Fiindcă, aşa cum nimic nu-l poate împiedica pe cel care are bunăvoinţă şi râvnă de a face ceva, la fel şi nesârguinţa, trândăvia şi amânarea, pe toate le pot împiedica. Mucenicii şi-au vărsat sângele pentru Adevăr, şi tu socoteşti o aşa mică distanţă? (mai mult…)
Mulţi soţi spun că se feresc să facă copii deoarece societatea de astăzi este plină de nedreptăţi, de aceea îi avortează. Cum vedeţi această atitudine?
\r\n
Arhimandritul Epifanie: Nu o fac din motivul invocat. Nu îi lipsesc pe copii de viaţă pentru a nu-i preda, chipurile, unei societăţi nedrepte. Dacă nu s’ar fi predat mai întâi ei înşişi acestei societăţi, ci s’ar fi predat lui Hristos, nu s’ar mai fi gândit să-şi omoare copiii. Pentru că, dincolo de toate greutăţile, Dumnezeu este Cel ce le rânduieşte pe toate. Nedreptatea nu există numai de astăzi în societate, ci de când este lumea; de când Cain l-a omorât pe Avel şi până astăzi, în jurul nostru este plin de nedreptate. Însă câţi trăiesc după Hristos încearcă să depăşească această situaţie, având privirea îndreptată către cetatea cea de sus, „al căreia meşter şi lucrător este Dumnezeu.” (Evr. 11:10) „Că petrecerea noastră în ceruri este” (Fil. 3:20) – chiar dacă oamenii ne-ar nedreptăţi sau maltrata, cetatea o avem în ceruri. (mai mult…)
Interviu cu Prot. Mitr. Ioan Plămădeală la 60 de ani de viaţă pământească, publicat în revista Altarul Credinței nr. 7-8, 2013.\r\n
\r\n
Plin de iubire faţă de oameni şi cu o bunătate sufletească de nedescris, Părintele Ioan Plămădeală are uşa sufletului, dar şi a Catedralei „Schimbarea la Faţă” din Chişinău deschisă pentru toţi cei care binevoiesc să-i păşească pragul.\r\nLa începutul lunii septembrie (4 septembrie) părintele a sărbătorit un deosebit popas aniversar – 60 de ani din ziua naşterii.\r\nDe mai bine de două decenii părintele Ioan slujeşte cu multă dragoste şi zel în Via Domnului. Încă din primele zile de slujire sacerdotală a ştiut să asculte durerea oamenilor, îndemnându-i pe toţi să se roage Domnului pentru depăşirea greutăţilor vieţii şi pentru dobândirea vieţii cele veşnice. (mai mult…)
Cel mai de temut obstacol în calea libertăţii noastre este propria persoană. Eu îmi sunt mie însumi cel mai mare duşman. Patimile şi golurile lăuntrice îmi răpesc libertatea. De aceea nu putem spune că suntem condamnaţi la iad, ci noi înşine îl alegem, ne lăsăm ispitiţi de el fiindcă nu vrem să facem sacrificiile care ne-ar permite să scăpăm de acolo pentru a intra în rai, spre a fi liberi. Suntem fascinaţi de idolii la care ţinem. Suntem de fapt prizonierii lor.
\r\n
O descriere sugestivă a acestei alegeri greşite ne-o oferă scriitorul englez C.S. Lewis în lucrarea Marele divorţ. (mai mult…)
Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? (mai mult…)
Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir s-a născut şi a trăit în cetatea Tesalonic din nordul Greciei, pe vremea împăraţilor Diocletian si Maximian Galeriu (284-311). Tatăl sau a fost voievod si comandant al cetăţii Tesalonic şi era creştin, dar ţinea în taină dreapta credinţă, pentru marea prigoana ce era atunci asupra creştinilor. Şi îl învăţau părinţii în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credinţe, luminându-i cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia cea către săraci, săvârşind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Şi aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. (mai mult…)