Alegere pentru paradis?

Cel mai de temut obstacol în calea libertăţii noastre este propria persoană. Eu îmi sunt mie însumi cel mai mare duşman. Patimile şi golurile lăuntrice îmi răpesc libertatea. De aceea nu putem spune că suntem condamnaţi la iad, ci noi înşine îl alegem, ne lăsăm ispitiţi de el fiindcă nu vrem să facem sacrificiile care ne-ar permite să scăpăm de acolo pentru a intra în rai, spre a fi liberi. Suntem fascinaţi de idolii la care ţinem. Suntem de fapt prizonierii lor.

\r\n

O descriere sugestivă a acestei alegeri greşite ne-o oferă scriitorul englez C.S. Lewis în lucrarea Marele divorţ. (mai mult…)

Duminica a XXIII-a după Rusalii

Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? (mai mult…)

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir

(mai mult…)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (26 octombrie / 8 noiembrie)

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir s-a născut şi a trăit în cetatea Tesalonic din nordul Greciei, pe vremea împăraţilor Diocletian si Maximian Galeriu (284-311). Tatăl sau a fost voievod si comandant al cetăţii Tesalonic şi era creştin, dar ţinea în taină dreapta credinţă, pentru marea prigoana ce era atunci asupra creştinilor. Şi îl învăţau părinţii în cămara cea ascunsă a palatului lor toate tainele sfintei credinţe, luminându-i cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia cea către săraci, săvârşind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Şi aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. (mai mult…)

Aproapele tău greşeşte?

tihonVezi sau auzi că aproapele tău greşeşte sau că a păcătuit. Întâmplarea aceasta să nu-ţi slujească drept temei pentru a-l judeca pe fratele tău, după cum au unii răul obicei, ci pentru a-ţi cunoaşte neputinţa ta; nu pentru a-l lua în râs pe aproapele tău, ci pentru a-l compătimi şi a te îndrepta pe tine însuţi. De la el întoarce-ţi ochii către tine, căutând să vezi de nu ai fost şi tu în acel păcat sau în altul deopotrivă cu acela şi dacă nu cumva te afli chiar acum în el? Dar chiar de nu, au n-ai putea tu oare să păcătuieşti mai rău decât atât? Căci înlăuntrul nostru, al tuturor, sălăşluiesc neputinţa şi ticăloşia: patimile noastre ne sunt duşmani, trupul nostru ne înrobeşte, iar satana, vrăjmaşul nostru, caută neîncetat să ne înghită. (mai mult…)

De ce avem în viaţă urcuşuri şi coborâşuri?

De ce de-a lungul vieţii trecem prin perioade de fericire urmate de perioade de deznădejde? Perioadele de tristeţe şi deznădejde vin după evenimente fericite din viaţa noastră. Acest lucru se întâmplă chiar şi la oamenii care au totul în viaţă: o casă frumoasă, un job bun, mulţi prieteni, vacanţe exotice şi toate mijloacele pentru a fi fericiţi şi pentru a se distra. (mai mult…)

Plăcerile – De ce căutăm să le împlinim?

De ce greșim atunci când dorim să ne satisfacem plăcerile? De fapt, problema este că ele nu vor fi niciodată pe deplin împlinite. Dorim din ce în ce mai mult să ne săturăm fie de o plăcere, fie de alta, și niciodată nu suntem pe deplin fericiți. Satisfacția pe care o dobândim atunci când urmărim să ne împlinim plăcerile este doar temporară, efemeră. Ceea ce căutăm cu adevărat este ceva permanent, adică dobândirea Duhului Sfânt și unirea cu Dumnezeu. (mai mult…)

Diavolul poate intui ce gândești

Se spune că diavolul nu-ţi poate pătrunde în gândurile tale…

\r\n

Aşa este, dar ţi le poate intui.

\r\n

Atunci cum reuşesc toate ispitele să ne invadeze mintea? Cum îl putem învinge pe diavolul al cărui glas răsună în noi? (mai mult…)

Duminica a XXII-a după Rusalii

Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi în vison, veselindu-se în toate zilele în chip strălucit. Iar un sărac, anume Lazăr, zăcea înaintea porţii lui, plin de bube, Poftind să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului; dar şi câinii venind, lingeau bubele lui. Şi a murit săracul şi a fost dus de către îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul şi a fost înmormântat. Şi în iad, ridicându-şi ochii, fiind în chinuri, el a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui. Şi el, strigând, a zis: Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi ude vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, (mai mult…)

Halloween-ul, transformarea sfinţilor în vrăjitori

Dovleci, măşti, costume, focuri, copii, spirite bune sau rele, fantome, vârcolaci, colindat, chiar şi UNICEF. Toate în numele sfinţilor, într-o sărbătoare de import, cu nume pe cât de generos, pe atât de pervertit: Halloween. Civilizaţia occidentală reuşeşte, din nou, o fatală piruetă spirituală: transformarea sfinţilor şi a creştinilor adormiţi întru Domnul, în vampiri, vârcolaci şi alte întruchipări ale groazei. (mai mult…)

ORARUL SLUJBELOR DUMNEZEIEŞTI NOIEMBRIE — 2013

(mai mult…)

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca (18/31 octombrie)

Luke_evangelist_GuercinoSfântul evanghelist Luca era de neam din Antiohia Siriei şi din tinereţe a deprins înţelepciunea elinească şi meşteşugul doctoricesc, făcându-se doctor iscusit. Apoi a fost şi zugrav ales. Cunoştea bine limba egipteană şi greacă şi, deprinzându-se desăvârşit şi cu învăţătura evreiască, a mers la Ierusalim. În acea vreme Domnul nostru Iisus Hristos, petrecând pe pământ cu oamenii, semăna sămânţa cuvântului mântuirii, care, crescând şi în inima lui Luca, fiind un pământ bun şi răsărind, a adus rod însutit; căci Luca, auzind învăţătura înţelepciunii din gura lui Dumnezeu, mai multă ştiinţă a scos de acolo decât din şcolile elineşti şi egiptene, pentru că a învăţat a cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu, a crede în El şi a învăţa şi pe alţii credinţa. (mai mult…)

Cât de des ne este permis să ne împărtăşim?

În primul rând luaţi legătura cu duhovnicul vostru, care va stabili ritmul de împărtăşire potrivit pentru voi. După spusa Sfântului Nicodim Aghioritul, să ştiţi că există două soiuri de împărtăşanie: unul aflat în altarul inimii noastre în fiecare clipă a vieţii noastre şi unul, o dată în zi şi numai o dată în zi, cu Trupul şi Sângele lui Hristos. Nu vă puteţi împărtăşi cu Hristos la prânz, dimineaţa şi seara. (mai mult…)

De ce nu i-ar lua Dumnezeu pe toţi oamenii în rai?

Odată am pornit în pădure la cules de ciuperci. Şi era un an în care nu prea s-au făcut. Burniţa. Timp de trei ore abia am cules o jumătate de coş de diferite ciuperci, obosisem şi am hotărât să plec. Şi, deodată, ce bucurie: chiar în iarbă am văzut o ciupercă enorm de mare. Stătea acolo, de parcă se cerea în coş. Atunci am luat-o şi am tăiat-o în două, iar înăuntru s-a dovedit a fi plină de viermi. Nu mai era bună. Mi s-a făcut milă şi am spus: „Ei, ce-i dragă, vrei în coş… Dacă te voi lua, viermii vor mânca şi  ciupercile pe care le mai am. Iartă-mă, dar nu te voi lua”. (mai mult…)

Prigoana împotriva Bisericii Ortodoxe în Rusia Sovietică

robert-lentz-christ-of-maryknoll-2002În întreaga istorie a Bisericii nu au existat niciodată persecuţii realizate la o scară aşa de mare şi într-un mod atât de diversificat, aşa cum s-a întâmplat în Uniunea Sovietică, în secolul al XX-lea. Persecuţiile au avut loc pe întreg teritoriul vastului spaţiu rusesc, au vizat toate clasele sociale ale societăţii ruse, au afectat oameni de toate vârstele, de la copii mici până la bătrâni. Unii cercetători consideră că numărul celor care au suferit persecuţii, epurări, au fost discriminaţi, şi-au pierdut locul de muncă ori chiar viaţa, pe durata acestor 70 de ani (1917-1987), se ridică la o sută de milioane [1]. În studiul de faţă vom face o scurtă prezentare a celei mai sângeroase perioade a persecuţiilor, cea cuprinsă între anii 1918-1940. (mai mult…)

Duminica a XXI-a după Rusalii

Şi după aceea Iisus umbla prin cetăţi şi prin sate, propovăduind şi binevestind împărăţia lui Dumnezeu, şi cei doisprezece erau cu El; şi unele femei care fuseseră vindecate de duhuri rele şi de boli: Maria, numită Magdalena, din care ieşiseră şapte demoni, şi Ioana, femeia lui Huza, un iconom al lui Irod, şi Suzana şi multe altele care le slujeau din avutul lor. Şi adunându-se mulţime multă şi venind de prin cetăţi la El, a zis în pildă: Ieşit-a semănătorul să semene sămânţa sa. (mai mult…)

Micul compromis sau primul pas al înrobirii noastre

„De ce să-l ajut? Parcă pe mine m-a ajutat vreodată cineva? Singur am obținut totul. Frate, frate, dar brânza-i pe bani. Ei, lasă, n-o muri el dacă nu i-am dat acum ceva. Sunt sigur că și Dumnezeu înțelege”. Primul compromis nu pornește, așa cum am crede poate, de la săvârșirea unui rău, ci de la refuzul de a face bine. Nu vorbesc acum doar de cei ce întind o mână pe stradă spre a primi puținătatea darului nostru. Nu vorbesc de rude, nu vorbesc de prieteni, ci de orice situație a vieții noastre în care, deși bine cunoaștem ceea ce ar fi plăcut Domnului să facem, alegem calea cea largă și netedă a compromisului moral. Justificări găsim. Motive? O mie. Însă oglinda cea curată a conștiinței noastre prinde a se înnegri la un colț. Și orice început strigă după următoarele. (mai mult…)

Bobul de grâu

Într-un sat, trăia un om foarte sărac ce avea mulţi copii.

\r\n

El a plecat să-şi câştige pâinea în alt sat din apropiere. După o săptămână de lucru, a primit drept plată pentru munca lui un sac de grâu. S-a bucurat bietul om, căci şapte guri flămânde îl aşteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arşiţa dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbra unui copac. (mai mult…)

Gândurile din timpul rugăciunii

Ce mult mi-a placut când am citit că pustietatea sufletească a început să vă tragă la rugăciune şi v-aţi îndreptat spre cea mai bună – spre rugăciunea lui Iisus – , şi aţi început s-o săvârşiţi cu atâta izbândă. Domnul să vă binecuvânteze să izbândiţi în această rugăciune aşa încât nimic să nu vă mai poate abate de la ea.

\r\n

Mă întrebaţi ce vă mai trebuie. Aşa cum o faceţi, este bine. Ţineţi minte şi faceţi aşa. Un singur lucru vă amintesc, că trebuie să coborâţi cu atenţia în inimă şi să staţi acolo înaintea feţei Domnului, care este pretutindeni, şi în dumneavoastră, şi vede tot, şi pe dumneavoastră. Cam aşa cugetaţi: sus la tronul lui Dumnezeu, iarjos la propriile păcate. (mai mult…)

Viciul lacomiei pantecelui

Băutura, ca şi mâncarea fără cumpătare slăbeşte trupul şi omoară sufletul

\r\n

Omul care se face rob pântecelui îşi sărăceşte sufletul, căci mâncarea şi băutura fără măsură atrage după sine vicii nenumărate. „Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moştenii împărăţia lui Dumnezeu? Nu vă amăgiţi: Nici desfrânaţii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, Nici furii, nici lacomii, nici batjocuritorii, nici răpitorii nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu.“[1] (Corinteni 6, 9-10) (mai mult…)

1 2 … 267 268 269 270 271 272 273 274 275 … 305 306