Pătimirea Sfîntului Marelui Mucenic Teodor Stratilat, scrisă de Uar, sluga sa (8 / 21 februarie)

Precum lumina soarelui veseleşte ochii celor ce-l privesc, tot astfel cuvîntul despre mucenici străluceşte în minţile celor ce-l ascultă. Precum cerul se împodobeşte cu stelele, tot astfel şi Biserica lui Dumnezeu, cu sfinţii mucenici. Precum florile împodobesc cîmpul, tot astfel şi mucenicii Biserica. Pomenirea mucenicilor este iertare de datorii, doctorie pentru boli, mîngîiere celor necăjiţi, izbăvire celor ce pătimesc de duhuri necurate şi sănătate iubitorilor de mucenici. Nevoinţele cele mari ale mucenicilor sînt cununi strălucite ale sfinţilor, pentru că ei şi-au dat trupurile lor la bătăi, toate cele frumoase ale lumii acesteia le-au socotit ca gunoiul, numai de Hristos să nu se lepede. (mai mult…)

„Unde este Dumnezeu, mamă? Unde este Dumnezeu, tată? Nu vedeţi că înnebunim fără El?” ( scrisoare de adio)

„ Salvaţi sufletele noastre” , S.O.S….., aşa a îndrăznit să scrie cineva pe peretele closetului de la liceu ( printre toate celelalte porcării sexuale)… Da, acesta e strigătul meu nerostit, poate strigătul generaţiei mele, înnăbuşit în inimile noastre, sub mormanele de gunoi ale vieţii de zi cu zi, de chiştoace şi sticle goale, de prezervative şi seringi; de decibelii muzicii date la maxim, de buzele şi corpul celui îmbrăţişat nu din dragoste (ce e aia poate că nu ştiţi nici voi!), ci din disperarea aceea scârboasă a bătrânilor neputincioşi, de a nu fi singuri! (mai mult…)

IUBIREA CREŞTINĂ

Domnul a spus ca: „unde sunt doi sau trei adunati întru numele Meu, acolo sunt si Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).

\r\n

Se gasesc oare doi sau trei adunați întru numele Lui? Se gasesc, dar rareori. De altfel nu vorbește de o simplă adunare si unire locală a oamenilor. Nu cere numai asta. Vrea ca, împreună cu unirea, să existe la cei adunați acolo și alte virtuți. Prin aceste cuvinte, așadar, vrea sa spună: „Dacă cineva Mă va avea pe Mine ca temelie a iubirii lui față de aproapele, si împreună cu această iubire are si celelalte virtuți, atunci voi fi împreună cu el”. Acum însă, cei mai muțti oameni au alte scopuri. (mai mult…)

” Cartea de identitate” a creştinului ortodox

Catehumenul ( la Botez n.n.) mărturiseşte credinţa sa în Hristos „ca Împărat şi Dumnezeu”. Aceste două apelative nu sunt sinonime, nu constituie un pleonasm. A crede în Hristos ca Dumnezeu nu este suficient, căci şi dracii cred în El (Ic. 2, 19).

\r\n

Acceptîndu-L ca Împărat şi Dumnezeu semnifică exact a decide să-L urmezi şi să-ţi dedici întreaga viaţă slujirii Lui, de a trăi după poruncile Sale. Tocmai de aceea, vechea mărturisire de credinţă în Hristos constă în a-L mărturisi şi a-L proclama Domn (mai mult…)

Cea mai importantă lucrare a omului

Cea mai importantă lucrare a omului estre rugăciunea. Omul a fost plăsmuit ca să-L laude pe Dumnezeu. Aceasta este lucrarea care i se potrivește. Numai aceasta justifică ipostasul său duhovnicesc. Numai aceasta îndreptățește poziția sa în mijlocul creației. Omul a fost plăsmuit să-L adore pe Dumnezeu și să participe la dumnezeiasca Sa bunătate și fericire.

\r\n

Ca și chip al lui Dumnezeu cum este, dorește cu nesaț după Dumnezeu și aleargă cu rîvnă să se înalțe spre El. Prin rugăciune și laudă, el se veselește. Duhul său se bucură și inima îi saltă. Cu cât se roagă mai mult, cu atît sufletul său se golește de dorințele lumești și se umple de bunătățile cerești. (mai mult…)

Cuvânt la Duminica Fiului Risipitor

„Aşa va fi bucurie în cer pentru un păcătos ce se pocăieşte” (Lc. 15. 7)

\r\n

Omul nu trebuie să deznădăjduiască pentru păcatele sale, dar nici să nu fie leneş şi uşuratic la minte

\r\n

Când noi ştim că suntem păcătoşi, nu trebuie nici să deznădăjduim, nici să fim uşuratici la minte şi leneşi, căci amândouă acestea ne-ar duce la pieire. Adică deznădăjduirea ne împiedică de a ne scula din căderea în păcate, iară uşurătatea minţii face, ca şi cei ce stau, să se poticnească şi să cadă. Aceasta, aşadar, ne răpeşte binele pe care îl posedăm, iară aceea, adică deznădăjduirea, nu ne lasă a ne elibera de relele sub care noi suspinăm. (mai mult…)

NEBUNIA ÎNTRU HRISTOS Partea II

Făcându-se părtaşi a tot ce este adevărat, sfânt, sfinţii „nebuni” considerau drept principal motiv al voinţei lor – mintea, pe care o numeau „împărat ce stăpâneşte peste patimi” (sfântul Simeon nebunul pentru Hristos). Astfel, sfinţii „nebuni”propovăduiau simbolic acea biruinţă lăuntrică a omului care constă în dominarea patimilor, acea luptă dintre raţiune şi senzorial, şi despre minte, ca putere, ce se împotriveşte patimilor. Mintea are valoarea luminii, prin care se luminează viaţa sufletului omenesc. Atenţia minţii poate fi sustrasă nu numai de impresiile exterioare, ci şi de cele ale lumii subiective, interioare. (mai mult…)

NEBUNIA ÎNTRU HRISTOS Partea I

Nebunia întru Hristos înseamnă (slavo-rus: „юродство Христа ради”) – demenţă, să te faci nebun pentru Hristos. Însăşi denumirea acestei nevoinţe – nebunia întru Hristos – include în sine o atitudine tainică a „nebunilor întru Hristos” faţă de facultăţile lor mintale. Adică, unii râvnitori ai mântuirii devin cu bună ştiinţă nebuni pentru a împlini poruncile Mântuitorului.

\r\n

Nevoinţa nebuniei întru Hristos constă în faptul că nevoitorul se preface a fi nebun şi prost pentru a răbda de la oameni înjosiri, defăimări şi a-şi demasca contemporanii. De ce, veţi întreba, sfinţii „nebuni” renunţau, în ochii întregii lumi, la folosirea celei mai însemnate comori dăruite omului de către Dumnezeu – raţiunea – şi asta tocmai pentru Hristos? (mai mult…)

Întâmpinarea Domnului

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh! Amin.

\r\n

Dumnezeu a rânduit ca astăzi, dimpreună să cântăm cu Simeon în templul cel sfânt al Bisericii: „Acum slobozeşte pe robii Tăi, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace…”, căci şi nouă, ca şi lui Simeon, ni s-a spus că atât cât Îl vom vedea pe Hristos venind în Biserică, primi-vom darul cel mare al împărtăşirii de El şi luminaţi în sufletele noastre vom putea să cuprindem măcar pentru o clipă cu inima noastră slava cea mare a lui Dumnezeu. (mai mult…)

Cine iubeşte mai mult pe Dumnezeu, acela va avea plată mai multă

Rugăciunea neîncetată vine din iubire, dar se pierde pentru osândiri, vorbe deşarte şi neînfrânare. Cine iubeşte pe Domnul, acela poate cugeta la El ziua şi noaptea, pentru că nici un lucru nu te poate împiedica să iubeşti pe Dumnezeu. Apostolii iubeau pe Domnul şi lumea nu-i împiedica, deşi ei îşi aduceau aminte de lume, se rugau pentru ea şi propovăduiau. E adevărat că Sfântului Arsenie cel Mare i s-a zis: „Fugi de oameni!”, dar chiar şi în pustie Duhul lui Dumnezeu ne învaţă să ne rugăm pentru oameni şi pentru lumea întreagă. (mai mult…)

Prin suferinţe se curăţă păcatele

Multe suferinţe are dreptul şi multe răni are păcătosul – spune Duhul Sfânt prin gura lui David. Cine dintre noi nu este întristat? De la cel sărman şi până la cel ce poartă diademă nu găseşti aici pace şi linişte desăvârşită. Şi toate acestea le trimite Domnul fiecăruia la timpul său şi pe măsura trebuinţei lui, pentru ca pe calea întristărilor şi a durerilor să ne ducă în Împărăţia cerului. Prin suferinţe se curăţă păcatele şi oamenii sunt feriţi de păcate şi li se încearcă credinţa. Cine se laudă că este fără de păcat? Noi toţi suntem greşiţi înaintea lui Dumnezeu. Oamenii care ne supără nu o fac de la sine, ci cu îngăduinţa lui Dumnezeu; şi de aceea sunt arma lui Dumnezeu… (mai mult…)

SFINȚII TREI IERARHI. Predica Părintelui Sofian.

Fraţi creştini,

\r\n

În cinstea sfinţilor Trei Ierarhi s-a mai vorbit şi de-a lungul lunii acesteia: la 1/14 ianuarie sfântul Vasile, la 25 ianuarie /7 februarie  sfântul Grigorie şi la 27 ianuarie/ 9 februarie sfântul Ioan Gură de Aur. S-a vorbit şi aseară şi astăzi, însă ei sunt inepuizabili. Aşa de bogaţi…, în viaţa lor aşa de multe fapte au făcut şi aşa de frumos au scris, aşa de mult au scris, încât oricând se poate vorbi cu foarte mult folos despre ei. Opera lor este întinsă, volume întregi. E o colecţie numită Migne, în greceşte şi latineşte, volume întregi din operele lor. Şi aceşti bărbaţi au trăit puţin în comparaţie cu mulţi alţii, sfântul Vasile cel Mare a trăit numai cincizeci de ani, sfântul Grigorie mai mult, optzeci de ani şi sfântul Ioan Gură de Aur şaizeci şi ceva de ani. Insă în aceşti ani au lucrat şi s-au consumat pe ei, (mai mult…)

Cuvânt la Duminica Vameşului şi a Fariseului

Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa. (mai mult…)

Pocăința, o neîncetată Cruce și Înviere

Duminica aceasta, în cadrul Sfintei Liturghii se va citi evanghelia numită a Vameșului și a Fariseului, debutând astfel o altă perioadă liturgică din an, poate cea mai intensă și mai potrivită contemporaneității, deoarece păcatul și dorința nestăvilită după plăcere au adus lumea pe marginea prăpastiei, la o regretabilă despărțire de harul divin.

\r\n

Vorbim de așa-numita perioadă a Triodului, denumire preluată de la cartea de cult Triod, unde se cuprind rânduielile, slujbele săvârșite în Postul Mare, (mai mult…)

Despre rugăciune, meditaţie şi lectură

Dumnezeu să vă ajute să vă înţelepţiţi întru mântuire! Această lucrare nu este grea şi nici prea complicată. Cel mai important este bunul început. Când este pus începutul, totul merge bine de la sine. Dar cum anume trebuie pus începutul, este greu de lămurit. Duhul  suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul (Ioan 3, 8). (mai mult…)

Sfaturi practice privind educația copiilor

Gândindu-ne la importanța influenței pe care o avem asupra copiilor noștri, ar trebui să avem în minte următorul verset din Sfânta Scriptură: “Și a zis către ucenicii Săi: Cu neputință este să nu vină smintelile, dar vai aceluia prin care ele vin! Mai de folos i-ar fi dacă i s-ar lega de gât o piatră și ar fi aruncat în mare, decât să smintească pe unul din aceștia mici” (Lc. 17; 1-2). Părinții au una dintre cele mai importante vocații în Biserică, întrucât ei trebuie să-i învețe pe copiii lor cuvântul Evangheliei (mai mult…)

Dacă te vei ruga pentru vrăjmaşi, va veni la tine pacea

Vă rog, fraţilor, faceţi o încercare. Dacă cineva vă ocărăşte sau vă dispreţuieşte sau va smulge ce e al vostru, sau prigoneşte Biserica, rugaţi pe Domnul zicând: „Doamne, noi toţi suntem făpturile Tale. Ai milă de robii Tai şi întoarce-i spre pocăinţă!” Şi atunci vei purta în chip simţit harul în sufletul tău. La început sileşte inima ta să iubească pe vrăjmaşi, şi Domnul, văzând dorinţa ta cea bună, te va ajuta în toate, şi experienţa însăşi te va învăţa calea. Dar cine gândeşte rău de vrăjmaşi, acela nu are în el iubirea lui Dumnezeu şi nu-L cunoaşte pe Dumnezeu. (mai mult…)

Iubirea de argint

Mânia, pofta și alte instincte sufletești, dacă trec de anumite hotare, vatămă sănătatea sufletului. Dacă cineva mănâncă exagerat își vatămă sănătatea trupului. Mintea, dacă va cugeta mai mult decât poate rezista, se va întuneca și-și va pierde însușirea intelectuală. Ochiul, dacă este expus la lumină orbitoare, își pierde însușirea de a vedea. Urechea, dacă este supusă la zgomote asurzitoare, își pierde însușirea auditivă. Toate acestea arată unde duce lăcomia și cât de nefirească este. (mai mult…)

Minciuna

Aşadar, de voim să ne mântuim cu adevărat, trebuie să iubim adevărul cu toată silinţa şi cu toată puterea noastră, păzindu-ne de toată minciuna, ca să nu ne despărţim de adevăr şi de viaţă. De trei feluri este minciuna: unul minte cu cugetul, altul minte cu cuvântul, iar altul minte cu toată viaţa lui.

\r\n

Cel ce minte cu cugetul este cel ce are bănuială. Unul ca acesta, văzând pe cineva vorbind cu vreun frate, bănuieşte şi zice: despre mine vorbeşte acela. Iar de va vedea că a contenit a vorbi, iar bănuieşte că din pricina lui a tăcut. De-i va zice cineva vreun cuvânt, bănuieşte că pentru ca să-l întristeze i-a zis. În scurt, la tot lucrul are bănuire asupra vecinului, zicând că pentru mine a făcut aceasta, pentru mine a zis aceea şi pentru aceasta a făcut aceea. (mai mult…)

Creştinismul şi extratereştrii

Rândurile de faţă încearcă să răspundă la întrebarea: este posibil să fii creştin şi  totodată să crezi în extratereştri?[1] Urmează că destinatarii acestor rânduri sunt mai întâi aceia dintre noi care nu văd nici o contradicţie între cele două credinţe, ba chiar, în virtutea acestei informaţii suplimentare pe care pretind că o posedă, se consideră nişte creştini de un rang superior, nişte „iniţiaţi”. La obiecţia firească potrivit căreia în Scripturi nu scrie nimic despre existenţa altor fiinţe raţionale create în cosmos în afară de om şi înger, (mai mult…)

1 2 … 260 261 262 263 264 265 266 267 268 … 305 306