Viaţa şi pătimirea Sfintei Muceniţe Varvara (4/17 decembrie)

În vremea împărăţiei lui Maximian păgînul, împărat al Romei, era în părţile răsăritului un oarecare om de neam bun, bogat şi slăvit, cu numele de Dioscor, cu obicei şi cu credinţă de elin, care vieţuia în Iliopoli. Acela avea o fiică, anume Varvara, pe care o păzea ca lumina ochilor, pentru că nu avea alt fiu, decît numai pe ea şi care, cu vîrsta, s-a făcut foarte frumoasă la faţă, încît nu era nici o fecioară care să-i semene cu frumuseţea, în toate hotarele acelea. Din această pricină, tatăl său a zidit un turn înalt, cu mare meşteşug, iar pe turnul acela a făcut case frumoase şi în ele a închis pe fiica sa, Varvara, rînduindu-i acolo femei purtătoare de grijă şi slujnice, fiindcă murise mama ei. Aceasta a făcut-o pentru ca să nu fie văzută frumuseţea fiicei sale de către poporul cel simplu şi de neamul de jos, căci socotea că nu sînt vrednici ochii unor asemenea oameni, a vedea faţa cea prea frumoasă a fiicei sale. (mai mult…)

Judecata particulară a lui Dumnezeu şi vămile văzduhului

Odată cu încheierea acestei scurte vieţi pământeşti, sufletul intră într-o altă lume, unde trebuie să fie judecat – la aşa-numita judecată particulară a lui Dumnezeu. Acolo se hotărăşte starea lui vremelnică, după trecerea din această viaţă, până la cea de-a Doua Venire a lui Hristos. Există două judecăţi ale lui Dumnezeu: judecata particulară şi judecata de obşte. Între acestea constatăm următoarele deosebiri: (mai mult…)

Doamne, fă-mi cunoscut mie chipul meu cel necunoscut

\r\n\r\nŞtiu cum mă numesc, îmi cunosc vârsta, ştiu ce greutate am, ştiu care este culoarea părului meu, dar, pe mine, nu mă cunosc.\r\n\r\nPentru mine, acest lucru rămâne ascuns şi nu-mi este deloc cunoscut.\r\n\r\nTu, însă, Hristoase ale meu, tu, care ,,cercetezi inimile şi rărunchii”, tu mă cunoşti!\r\n\r\nTu cunoşti pe fiecare om care vine în lume, ,,din pântecele maicii lui”.\r\n\r\nTu ţii în mâinile tale, cu care m-ai creat, imaginea chipului meu cel tainic şi ascuns, în cele mai mici detalii. (mai mult…)

Părintele Aléxandros și vrăjitorul

\r\n

În regiunea Mweka, undeva în mijlocul Congoului, avem doi preoți, pe Părintele Kýrillos și pe Părintele Aléxandros, și avem o singură biserică, cea a Sfântului Gheorghe. La sate avem colibe de pământ [unde se slujește Sfânta Liturghie], astfel că Părintele trebuia să slujească cu rândul. Pe acolo se circulă cu bicicletele, acesta este singurul mijloc de transport existent. Așadar, Părintele Aléxandros și-a luat bicicleta și s-a dus într-un sat. (mai mult…)

Parabola vulturului

Cum îţi vei pregăti aripile aici, aşa vei zbura dincolo, spunea nu cu mult înainte să intre în veşnicie părintele Petroniu de la Schitul Prodromu din Muntele Athos.  Şi aripi puternice îţi vor da numai circumstanţele dificile ale vieţii. Prosperitatea materială atrage invariabil pe toţi către acel dolcefarniente, atât de primejdios pentru o viaţă autentică în Hristos. Comoditatea face rău tuturor şi împiedică urcuşul spre noi cuceriri în devenirea fiinţei noastre. (mai mult…)

3 PILDE – Film Ortodox

\r\n

Filmul “Pritci” a fost realizat anul acesta, în 2011. Regizorul filmului este Vitalii Liubetkii. În rolurile principale joaca: Alexandr Tkacenok, Mihail Eisman, Elena Sidorova, Nichita Palicevskii, Andrei Volcek. (mai mult…)

Duminica a XXX-a după Rusalii

În măsura în care fiecare Liturghie îşi înţelege şi îşi asimilează textul Evangheliei citite, în acea măsură Liturghia se împlineşte. Altfel nu este decât o repetare nesfârşită de mii de ani a unui ceremonial mecanicist; nimeni nu pricepe nimic şi mai ales nu se schimbă nimeni cu nimic. De aceea oricând veţi merge la biserică, mergeţi la Evanghelie. Evanghelia este Biserica, nouă în fiecare zi. De aceea nu se pune aceiaşi Evanghelie în fiecare zi şi pune în fiecare zi altă Evanghelie. (mai mult…)

Din viaţa Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat (30 noiembrie/13 decembrie)

Sfântul Apostol Andrei era originar din Betsaida, un orăşel aşezat pe malul lacului Ghenizaret, în Galileea. El era frate cu Simon, cel ce avea să fie mai apoi marele Apostol Petru. Amândoi, alături de tatăl lor, Iona, se ocupau cu pescuitul. Tot împreună, au fost şi ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul şi au ascultat predicile acestuia în jurul Iordanului.

\r\n

Începutul misiunii Sfântului Andrei este de o impresionantă frumuseţe: a doua zi după Botezul Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul sta de veghe pe ţărmul Iordanului cu doi ucenici ai săi, printre care şi Andrei. Mântuitorul trece pe lângă ei. Ioan Botezătorul Îl zăreşte şi Îl identifică: “Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii” (Ioan 1, 29). (mai mult…)

DESPRE „CRĂCIUNUL” PE STIL NOU ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Mulţi creştini din Republica Moldova întrerup postul din cauza Revelionului spunând că ei sărbătoresc „Crăciunul” pe nou…

\r\n

 Este o întrebare pe care aşa zişii creştini dornici de masa de „Crăciun” şi-o pun doar în toiul sărbătorilor de iarnă. Observăm deci că atât politicienii, cât şi aşa-zişii oameni de cultură şi de ştiinţă, dintr-o dată, aproape de Crăciun, îşi aduc aminte că au ceva cu Biserica şi cu sărbătorile ei şi pun tot mai des problema sărbătoririi Naşterii Domnului odată cu toată Europa şi cu toată lumea. (mai mult…)

ŞI ÎN MOLDOVA VIN SĂRBĂTORILE…

Încetul cu încetul ne apropiem de „sărbătorile de iarnă” şi, în special, de Sărbătoarea Naşterii Domnului, care e a doua ca importanţă în Biserica Ortodoxă, după cea a Învierii Domnului. Constatăm că pe an ce trece, Naşterea Domnului – sărbătoare pur ortodoxă în esenţa ei – este sărbătorită tot mai păgâneşte şi, tot cu această ocazie, în fiecare an se trezeşte câte un „mare ortodox” şi „mare patriot” care pune problema datei de prăznuire a Naşterii Domnului, care, vezi Doamne, nu e sărbătorit odată cu toată lumea… (mai mult…)

Cuviosul Porfirie – Despre Antihrist și 666

\r\n

L-am întrebat într-o zi, în chilia lui:

\r\n

”Părinte, în ultima vreme se vorbește mult despre 666, despre venirea lui antihrist care se apropie – unii susțin chiar că a și venit; se vorbește de asemenea mult despre pecetluirea electronică a mâinii drepte sau a frunții, despre confruntarea dintre Hristos și antihrist și despre zdrobirea celui din urmă, despre a Doua Venire a Domnului. Sfinția-voastră ce spuneți de toate acestea?”. (mai mult…)

Acatistul Sfintei Marei Muceniţe Ecaterina

\r\n

(mai mult…)

Sfânta Ecaterina – chipul înţelepciunii luminate de sus

Astăzi, când Sfânta Biserică o pomenește pe Sfânta Ma­re Muceniță Ecaterina, să vorbim despre înțelepciune. Sf. Ecaterina era înzestrată cu o înțelepciune duhovnicească adâncă: ea i-a depășit pe cei 150 de înțelepți în cugetarea des­pre Dumnezeu. Există o înțelepciune lumească, la care referindu-se Sfinții Părinți spun: „Este mai bine să fii nebun“. Înțelepciunea lumească este de pildă atunci când mergi la biserică pentru că nu ai altceva de făcut sau când dai milostenie pentru că n-ai unde pune banii.

\r\n

Pe vremea Sfântului Antonie cel Mare, s-au adunat odată părinții cei mai duhovnicești, căutând să afle care dintre virtuți este cea mai mare: credința, nădejdea, postul, smerenia sau altele? Și, după ce au dezbătut toată noaptea, Sfântul Antonie a luat cuvântul și a spus că fiecare virtute din cele pomenite este importantă, dar că cea mai mare, fără de care și celelalte își pierd valoarea, este dreapta-socoteală sau discernământul, adică înțelepciunea. (mai mult…)

Viaţa Sfintei Mare Muceniţe Ecaterina (25 noiembrie/ 7 decembrie)

Sf. M. Muceniţă Ecaterina s-a născut şi a crescut în oraşul Alexandria Egiptului, la sfârşitul secolului al III-lea, pe vremea împăratului păgân Maxenţiu, ea fiind  fiica regelui Costus al Ciliciei şi a prinţesei Sabinella, a fost trimisă la Alexandria pentru a se instrui la şcoala renumiţilor filosofi de acolo. La vârsta de şaptesprezece ani, era cea mai frumoasă şi cea mai învăţată tânără din oraş. Considerând că nu mai are ce să înveţe, se întoarce în patrie şi acceptă propunerea părinţilor de a se gândi la căsătorie, dar le spune hotărâtă că nu-şi va da mâna decât unui tânăr la fel de frumos şi de învăţat ca şi ea. Mulţi prinţi au renunţat la gândul de a-i cere mâna, iar alţii au rămas ruşinaţi în faţa întrebărilor Ecaterinei. (mai mult…)

Odihna silinței și silința odihnei – pricina silirii

Pricina silirii – Adam în Rai prin neascultarea lui a introdus în viața neamului omenesc păcatul care a atras după sine schimbări și perturbații cosmice. A dispărut simplitatea din el și apoi din toți oamenii, și odată cu simplitatea și pacea, liniștea, nepătimirea, dragostea, a fost în schimb înzestrat cu schizofrenia gândurilor, a închipuirilor și a faptelor, cu alteritatea, cu remușcările, cu bolile și cu amărăciunea acestei vieți. „Omul nu mai face ceea ce voiește, ci ceea ce urăște, aceea face” (Rom. 7, 15).

\r\n

(mai mult…)

În căutarea lui Dumnezeu

Trei tineri îşi terminaseră foarte bine studiile şi înainte de a se despărţi făcură o promisiune: vor cutreiera lumea, iar după trei ani se vor reîntâlni aducând cu ei lucrul cel mai de preţ pe care l-ar putea găsi. (mai mult…)

Fetiţa cu umbrelă

Credinţa e prima condiţie ca o rugăciune să-ţi fie ascultată. Hristos ne-a promis în Evanghelie că de vom avea credinţă cât un grăunte de muştar vom putea zice munţilor să se mute şi ei ne vor asculta. Dacă pentru unii şi bobul de muştar e prea mare atunci când cer ceva lui Dumnezeu, pentru alţii, îndeplinirea rugăciunilor e un lucru cât se poate de firesc.

\r\n

Povestea pe care vreau să v-o istorisesc astăzi ne aduce în prim plan credinţa unui copil. Undeva, în sudul Italiei, acolo unde vara este foarte cald, pământurile erau arse şi crăpate din lipsă de ploaie. Frunzele palide şi îngălbenite de-abia se mai ţineau pe crengi. Iarba de pe pajişti se ofilise. (mai mult…)

Чудо (Minunea) – film ortodox

\r\nMinunea. Чудо (Стояние Зои) 2009.\r\n\r\ncu subtitrare în română\r\n

Regizor: Alexandr Proshkin. Gen: Drama, Distributie: Konstantin Khabensky, Serghei Makovetky, Polina Kutepova.\r\nDescriere: La baza filmului sta un caz real, petrecut in Samara in anul 1956 si cunoscut sub numele „Incremenirea Zoei”. In timpul unei petreceri la Casa de Cultura, o tanara, neavand rabdarea de a-si gasi ursitul, coboara din perete icoana lui Nicolae Facatorul de Minuni si incepe sa danseze cu ea, dar deodata incremeneste. Aceasta incremenire tine mai multe luni. Locuitorii orasului sunt inspaimantati de aceasta intamplare neobisnuita, care capata din ce in ce mai multa notorietate. Cu scopul de a deslusi situatia, ajunge in oras jurnalistul (Konstantin Khabensky) unui ziar din capitala…

Gheronda Filótheos Zervákos: Sfaturi părinteşti pentru trezire şi pocăinţă

\r\n

Bucuria cea mai mare, slava, cinstea, precum şi bogăţia cea mai de preţ pe care o poate avea un cuplu este de a avea dragoste unul pentru celălalt. Mai bine este să fiţi săraci şi să aveţi dragoste, decât să aveţi bogăţii şi să vă lipsească dragostea. Dacă aveţi dragoste, Îl aveţi pe Dumnezeu, şi, dacă Îl aveţi pe Dumnezeu nu mai aveţi nevoie de nimic altceva, aveţi tot ceea ce vă trebuie.

\r\n

Vor urma zile negre şi vremuri grele. Generaţia de acum, căreia îi aparţinem şi noi, este o generaţie pervertită (stricată). E nevoie de multă atenţie, de rugăciune continuă, de credinţă adâncă şi de dragoste deplină ca să ne mântuim în vremurile acestea tulburi. (mai mult…)

Despre minciună

De voim să ne mântuim cu adevărat, trebuie să iubim adevărul cu toată silinţa şi cu toată puterea noastră, păzindu-ne de toată minciuna, ca să nu ne despărţim de adevăr şi de viaţă. De trei feluri este minciuna: unul minte cu cugetul, altul minte cu cuvântul, iar altul minte cu toată viaţa lui. Cel ce minte cu cugetul este cel ce are bănuială. Unul ca acesta, văzând pe cineva vorbind cu vreun frate, bănuieşte şi zice: despre mine vorbeşte acela. Iar de va vedea că a contenit a vorbi, iar bănuieşte că din pricina lui a tăcut. (mai mult…)