\r\n\r\nMonahul Paisie de la Chilia Sfântul Ioan Teologul din Nea Skiti vorbește despre Cuviosul Paisie Aghioritul, despre minunile și viața lui.\r\n\r\n (mai mult…)
\r\n
Dintru început trebuie să precizez că, despre acești oameni sfinți ai Bisericii noastre cu greu poate să vorbească cineva. Așadar, trebuie să ne gândim foarte bine ceea ce vrem să spunem, înainte de a vorbi, pentru că nu știu dacă cineva poate spune că i-a înțeles foarte bine.
\r\n
\r\n
Mai întâi de toate trebuie să vă păstrați stăpânirea de sine. Da, familia dvs. trece printr-o grea și aspră încercare, însă aceasta este ceva care se poate îndrepta. Cea mai mare parte a oamenilor care au căzut în mrejele ereziilor, mai târziu sau mai devreme izbutesc să scape. Dar cât de repede omul dvs. va părăsi erezia și în ce stare, aceasta depinde în cea mai mare măsură de dvs. și de ceilalți membri ai familiei dvs. Oricum, în fiecare caz, să fiți pregătiți pentru faptul că străduințele voastre nu vor fi de scurtă durată.
\r\n
\r\n
Cei șase psalmi ai Utreniei formează un grup pe care îl numim „Exapsalmul”, fiind cunoscuţi şi ca psalmi ai dimineţii, ai Utreniei sau psalmii Judecăţii.
\r\n
\r\n
Spovedania este primul element al pocăinţei. În parabola fiului risipitor vedem marea ei însemnătate când citim: „Sculându-mă, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău” (Luca 15,18). Prin cuvântul „sculându-mă” arată îndreptarea căderii, întreruperea hotărârii celei vinovate şi a săvârşirii greşelii păcătoase.
\r\n
\r\n
„Libertate nu înseamnă «Fac orice vreau!», ci «Fac orice vreau în anumite limite, în rânduială». Adică să discutăm cu copiii, să nu ne arătăm miraţi sau înspăimântaţi de ceva rău făcut de ei şi, în probleme secundare, să-i lăsăm chiar să lucreze singuri, după voinţa lor.
\r\n
\r\n
Un călugăr a fost nevoit a merge într-o bună zi într-un oraş mare, însoţit fiind de o rudenie a sa. În mijlocul vacarmului citadin monahul a pretins că a auzit un greiere, deşi tovarăşul său de drum nu l-a crezut. Trecând strada şi căutând atent sub un copac, călugărul a găsit greierele, spre stupefacţia rudei sale.
\r\n
\r\n
Am citit cândva o carte din care mi-a rămas un gând, şi anume că, dacă ar fi cazul să spui un singur cuvânt, dacă ţi s-ar cere să spui un singur cuvânt, o singură zicere, o propoziţie, şi după aceea n-ai mai avea voie să spui altceva, ce ai spune? … Ce gând ar trebui să rămână de pe urma ta în mintea celor care te ascultă? (…) Ce aş alege eu din câte am adunat în minte o viaţă întreagă, din câte am citit, din câte am auzit de la alţii, ce-aş putea să spun?\r\n
\r\n
\r\n\r\nO interpretare înălţătoare a Corului bărbătesc „Harisma” – piesa Iubite-voi Doamne …\r\n\r\n \r\n\r\n
\r\n
Şi au adus la El fariseii şi cărturarii pe o femeie, prinsă în adulter şi, aşezând-o în mijloc, au zis Lui: Învăţătorule, această femeie a fost prinsă asupra faptului de adulter; iar Moise ne-a poruncit în Lege ca pe unele ca acestea să le ucidem cu pietre. Dar Tu ce zici? Şi aceasta ziceau, ispitindu’L, ca să aibă de ce să’L învinuiască. Iar Iisus, plecându’Se în jos, scria cu degetul pe pământ. Şi stăruind să-L întrebe, El S-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei.
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n (mai mult…)
\r\n
Fragment din cartea : Cunosc un om în Hristos. Părintele Sofronie de la Essex
\r\n
„…titlul acestei cărți este preluat din Sfântul Apostol Pavel, care se referă la propria experiență, pe care o prezintă însă la persoana a III-a: Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani – fie în trup, nu știu; fie în afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe – a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer (II Corinteni 12, 2).
\r\n
\r\n
Cel dintâi mitropolit ortodox al Braziliei a fost Înalt Preasfințitului Mihail Shehadi. Acesta fusese numit în 1922 de către Patriarhia Antiohiei și avea să păstorească până la moartea sa, în 7 iulie 1931. Înainte de1920, în Brazilia exista un reprezentant al Patriarhiei Ecumenice. Primul mitropolit trimis de către Patriarhia Ecumenică a fost Ignatios Ferzli, întronizat oficial în 1958; acesta a murit în 1997.
\r\n
Mc. Polieuct (259). Sf. Filip, mitr. Moscovei şi a toată Rusia (1569). Proor. Şamei (X î. Hr.). Cuv. Eustratie, făcătorul de minuni (IX). Sf. Petru, ep. Sevastiei Armeniei (IV). Cuv. Iona din kiev
\r\n
Iac., IV, 7-V, 9. Mc., XI, 27-33.
\r\n
\r\n
Un pustnic văzu odată într-o pădure un șoim.
\r\n
Pasărea ducea spre cuibul său o bucată de carne: sfâșie carnea în multe bucățele și începu să hrănească cu ea un pui de cioară rănit.
\r\n
Pustnicul se minună de faptul că un șoim hrănea un pui de cioară și se gândi:
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n (mai mult…)
\r\n
Pentru omul care trăieşte în mijlocul societăţii lupta şi nevoinţa se face în lumea lucrurilor sensibile, în lumea care ne înconjoară. Pentru monah lupta se află pe două fronturi: şi în lumea lucrurilor sensibile şi în lumea înţelesurilor.
\r\n
\r\n
– Părinte, ne-ati spus odată că omul creşte şi se maturizează prin dragoste.
\r\n
– Nu ajunge să iubească cineva pe altul, ci trebuie să-l iubească mai mult decât pe sine. Mama îşi iubeşte copiii mai mult decât pe ea însăşi. Rămâne flămândă pentru a-şi hrăni copiii, dar simte o bucurie mai mare decât aceia. Copilaşii se hrănesc trupeşte, iar mama duhovniceşte. Aceia rămân cu gustul mâncării, în timp ce mama cu veselia duhovnicească.
\r\n
\r\n
Astăzi prăznuim soborul Sfântului Ioan Botezătorul, zi care nu marchează neapărat un eveniment din viaţa Sfântului Ioan, ci zi care prăznuieşte cumva întreaga lucrare a Sfântului Ioan Botezătorul pe pământ şi pentru mântuirea noastră, ca un înger al lui Dumnezeu care a pregătit calea lui Dumnezeu.
\r\n
Multe pasaje din Sfânta Scriptură sunt foarte dificil de tâlcuit, însă Sfântul Ioan Gură de Aur ne lămureşte pe deplin în toate. Şi aici ca şi în multe alte locuri Hristos se adresează iudeilor ştiind gândurile lor. La nivelul de gândire de atunci al iudeilor, bărbăţia însemna să fii tare cu trupul şi considerau că mântuirea este ceea ce vedeau cu ochii, adică aşteptau un Mântuitor plin de putere şi de slavă omenească, nicicum nu se aşteptau la un Mântuitor smerit.
\r\n